Power – praf de stele
Scrima românească a inventat mereu staruri. Nu multe, dar întotdeauna a avut lideri de generații și, din când în când, și echipe de mare valoare.
Scrima românească a inventat mereu staruri. Nu multe, dar întotdeauna a avut lideri de generații și, din când în când, și echipe de mare valoare.
Nu am fost niciodată de părere că este necesară reintroducerea pedepsei cu moartea, iar argumentele mele pleacă de la banala posibilitate a existenței unei erori judiciare, până la posibilitatea unor înscenări dictate de interese din sfere mult mai înalte, ultima alternativă ținând, bineînțeles, de teoriile conspirației.
Cum să nu simți că lucrezi într-un spațiu al valorii atunci când știi că o personalitate de talia domnului profesor Bogdan Enescu se dedică cu atâta fidelitate învățământului local?
Circulă, de câteva zeci bune de ani, o glumiță neaoșă din categoria celor având drept eroi trei șefi de stat – „rusul, americanul și românul” – aflați în diverse situații, de la întâlniri la poarta Raiului/Iadului până la simple episoade consumate în locații banale.
La Vâlcea este din nou sărbătoare și speranță de mai bine. Handbalul feminin are din nou echipă în semifinalele Ligii Campionilor.
Ion Iliescu are un urmaș ideologic, chiar dacă nu provine din rândul social-democraților.
Ipocrizia, subcultura actuală a unei bune părți a clasei politice, lipsa de maniere, viața de loisir par, toate, apropiate de vremurile descrise cu atâta umor de scriitorul născut la Haimanale, I.L. Caragiale.
Ceea ce face Traian Băsescu în ultima perioadă s-ar putea numi recuperarea adevăraților oameni de dreapta
Andrei Pavel rămâne unul din cei mai buni jucători de tenis pe care i-am avut în istoria acestui sport.
N-am învățat mai nimic din suspendarea plăților pentru Programul Operațional Regional Axa Prioritară 2 – ”Îmbunătățirea infrastructurii de transport regionale și locale”, eveniment produs în vara anului trecut.
A curs mult prea multă cerneală consumată inutil, iar ecranele TV au dat pe dinafară cu vorbe aruncate alăturea cu subiectul Tratatului Fiscal pe care statul român este invitat să-l semneze alături de celelalte state ale Uniunii Europene, fără ca nimeni să fie în stare, ori să vrea, să facă o simplă observație legată de gestul simplu al acceptării ori nu a prevederilor acestuia.
A apărut “Domnul zero la sută”!
Ipocrizia, subcultura actuală a unei bune părți a clasei politice, lipsa de maniere, viața de loisir par, toate, apropiate de vremurile descrise cu atâta umor de scriitorul născut la Haimanale, I.L. Caragiale.
În ultima săptămână, gesturile nesăbuite ale unor oameni legați de fenomenul numit sport au abundat…
Atât timp cât ne uităm pe fereastră și vedem că orașul arată la fel ca și acum o săptămână, și mai înecat în omăt decât acum două săptămâni, subiectul rămâne cald.
Zilele trecute, Dinu Patriciu a cerut insolvența lanțului de magazine Mic.ro, din care vreo două erau și în Buzău, la doar două săptămâni după ce făcuse același lucru și în cazul MiniMAX Discount.
Este democrația românească doar o formă „inteligentă” de accedere la resurse? Este statul un instrument de colectare fiscală care recoltează de la toți și împarte cu cei apropiați puterii?
Sportul de performanță face parte intrinsecă din viața unei națiuni.
Să mă ierte Dumnezeu, dar și cei care nu se regăsesc defel în situația pe care urmează să o descriu, însă, ori de câte ori aud cuvântul “sinistrat”, îmi aduc aminte de una dintre scenele ce mi s-au perindat în fața ochilor, la amiaza zilei de 26 iunie 1999, când am fost pentru prima oară în satul Cuculeasa, din comuna Ziduri, care fusese lovit, cu câteva zile în urmă, de furia unei viituri.
În data de 20 Ianuarie 2012 am publicat, în acest colț de pagină, un articol cu titlul de mai sus, fără să știu că se va schimba în curând Guvernul. Deoarece cele scrise sunt mai mult decât actuale, iar editorialul a trezit mult interes, vi-l propun încă o dată.