La Vâlcea este din nou sărbătoare și speranță de mai bine. Handbalul feminin are din nou echipă în semifinalele Ligii Campionilor.
La Vâlcea este din nou sărbătoare și speranță de mai bine. Handbalul feminin are din nou echipă în semifinalele Ligii Campionilor.
Oltchim este deja un brand recunoscut în lumea economică, dar mai ales în cea sportivă. Un conducător cu viziune, care a înțeles că investiția în sport poate să-ți sprijine întreaga activitate și să nu fie una în zadar cu condiția să știi să o folosești. Oltchim a mizat întotdeauna pe valorile naționale în lumea handbalului feminin, adunând cam tot ce are mai bun sportul de echipă, ajuns aproape unicat în România prin performanțele realizate. Dar reușitele nu pot ieși la rampă fără vedete.
Sâmbătă seara, fetele lui Radu Voina au ajuns din nou în careul de ași al Europei la nivel de echipe de club, calificându-se în semifinalele Ligii Campionilor înainte de închiderea grupei semifinale. O calificare așteptată fără fast, după două sincope, cea de acasă cu Buduerost Podgorica și apoi egalul cu Metz. Presiunea devenea apăsătoare pe umerii acestei generații talentate care s-a întărit și cu două excelente jucătoare de 9 m importate din Turcia și Muntenegru, Ozel și Iovanovici. Dar, într-un meci decisiv de calificare, diferența o face vedeta unei echipe. Caracterul, concentrarea, dăruirea și bineînțeles talentul unui personaj contează la finalul unui astfel de joc decisiv. Toate aceste atu-uri au fost ale Oltchimului în întâlnirea cu Klim Ljubliana, pe care a câștigat-o cu 30-26 și a pus un ecart de cinci puncte între ea și echipa slovenă, calificându-se din grupa a doua de pe locul secund.
Principala „vinovată” de această nouă calificare este eterna Luminița Huțupan. Născută în Piatra Neamț acum 40 de ani, cea mai bună portăriță din lume, din toate timpurile, și-a dedicat 27 dintre ei acestui sport.
Revenirea sa în poarta Oltchimului în acest an, după o pauză de mai bine de 14 luni a stârnit controverse și scepticism, dar și entuziasm pentru o legendă, iar singura problemă era ca revenirea ei în poartă să nu ducă la o știrbire a strălucirii carierei pe care o construise cu migală.
Lumi, cum o alintau colegele din generațiile anterioare, „doamna” cum i se adresează mai noile coechipiere, în ciuda opoziției sale, a dovedit încă o dată că personalitatea și valoarea unei jucătoare pot domina o echipă, dar și propria vârstă.
Cei 3.100 de spectatori prezenți sâmbătă în Sala Traian au scandat din nou celebrul strigăt HU-ȚU-PAN!, pentru că goal-keeper-ul Oltchimului a scos 16 mingi aruncate de trupa slovenă, reducând-o încet-încet la tăcere și declanșând fiesta calificării. O victorie care a stat pe umerii lui „Huțu”, dar și ai lui Vali Ardean-Elisei sau Oana Manea, alte jucătoare cu inimă mare ce se scutură de emoțiile mizei și joacă la nivel maxim partidele importante.
Soluția de avarie Huțupan a devenit până la urmă cartea câștigătoare a unei calificări, ce devenise problematică, în semifinalele Ligii Campionilor. Va urma în aprilie dubla cu Gyor, cu un prim meci acasă la Vâlcea. Nu va fi ușor pentru trupa lui Radu Voina, dar visul unei noi finale este aproape. Iar de Oltchimul va triumfa, atunci Luminița Huțupan va fi pentru a patra oară deținătoare de Ligă a Campionilor, dar pentru prima oară cu o echipă românească.
Ar fi într-adevăr prea frumos!
Ștefan ALECSIU este Redactor-șef adjunct la Radio România Actualități