Andrei Pavel rămâne unul din cei mai buni jucători de tenis pe care i-am avut în istoria acestui sport.
Andrei Pavel rămâne unul din cei mai buni jucători de tenis pe care i-am avut în istoria acestui sport. Reprezentantul unei generații talentate, prima care a arătat ceva după cea de aur Năstase – Țiriac, Andrei a purtat de mai bine de un deceniu sceptrul de lider al unei echipe a României care s-a menținut, cu mici excepții, în elita mondială. Ajuns nr.13 mondial în 2005, Pavel n-a ezitat niciodată să facă parte alături de un Dinu Pescariu, Adrian Voinea, Victor Hănescu, Horia Tecău sau bunul său prieten Gabriel Trifu, ca să-i numesc pe cei mai cunoscuți, din această echipă de Cupă Davis, singurul prilej de a-ți reprezenta țara într-o competiție colectivă, într-un sport eminamente individual.
Meciurile sale memorabile, îmbrăcat de cele mai multe ori în echipament tricolor, i-au adus renumele de „cneazul”, iar bucuria de a juca pentru România l-a făcut de multe ori să treacă peste durerile accidentărilor și să joace pentru echipa de Cupă Davis a țării.
După retragerea din circuitul profesionist, cariera lui Pavel a continuat firesc, transformându-se în cea de antrenor și de căpitan nejucător pentru echipa pe care o servise ca jucător mai bine de doisprezece ani. Asumarea rolului de căpitan al davis-cup-men-ilor români era una dificilă, pentru că Victor Hănescu este într-o eclipsă de formă, singura stea a lotului fiind Horia Tecău. Dar, cu un punct obținut la dublu, este greu să te gândești la victorie într-un joc de grupă mondială.
Pe deasupra, schimbările la vârf în federația de specialitate au produs o scindare clară în lumea atât de mică a sportului alb din România.
Venirea Ruxandrei Dragomir în rol de președinte al tuturor purtătorilor de rachetă din țară a dus la îndepărtarea unor oameni cu greutate și cu nume precum Ilie Năstase, Ion Țiriac, Dumitru Hărădău și lista poate continua. Totul la adăpostul „cine nu-i cu noi e împotriva noastră”. I-am acordat circumsanțele atenuante președintei vivace și doritoare de schimbări, gândindu-mă că o schimbare de generație la nivel de management poate duce la lucruri bune.
Dar totul s-a năruit pas cu pas din castelul de intenții lăudabile, afișat la început de mandat, transformându-se, de fapt într-o vendetă personală, în care nimeni nu contează atâta timp cât nu stai în front și nu miști. Hotărâri de tipul, “doar câțiva sportivi de elită au dreptul de a se pregăti gratis pe terenurile de la Centrul Național, restul plătesc, pentru că nici pe mine nu m-a ajutat nimeni”, sunt argumente false, care-ți dau de gândit serios. Ultima găselniță este îndepărtarea celor doi căpitani cu nume de la singurele echipe naționale, cea de Fed Cup și cea de Cupă Davis.
Irina Spîrlea și Andrei Pavel, numiți în mandatul noului președinte, au fost rapid îndepărtați, motivele fiind bineînțeles nerealizarea obiectivelor. Cu ce s-a ales tenisul românesc din aceste „maziliri”? Cu un scandal spectaculos și cu o grevă a puținilor jucători români de care se aude în lumea acestui sport. Dacă fetele au fost mai liniștite, acceptând schimbarea, Horia Tecău, Victor Hănescu și compania au anunțat că la meciul cu Olanda ce trebuie să aibă loc la început de aprilie vor avea un program încărcat și nu vor accepta invitația de a face parte din echipă.
Pe scurt, grevă dacă Andrei Pavel nu va fi din nou căpitan nejucător. Pavel a protestat într-un comunicat de presă dat ieri publicității față de samavolniciile la care a fost supus de către hotărârile conducerii federației, pentru că întotdeauna când cineva este alungat pe nedrept, hotărârile sunt luate de un colectiv de domni și doamne, niciodată de o singură persoană. Andrei Pavel este un simbol al tenisului românesc. Îndepărtarea lui este de fapt politica aplicată în toate domeniile de activitate din țara asta a noastră condusă de mediocri ajunși în funcții prea mari pentru capacitatea lor de cuprindere și care coboară totul la nivelul lor, pentru a putea să existe în continuare în fotoliile moi, care-ți aduc un trai boieresc.
Iar simbolurile pot fi călcate în picioare, ca să nu mai strălucească. La ce ne-ar trebui să ne fie exemple?
C-așa-i în tenis!, era titlul unui scheci celebru. Acum e real.
Ștefan ALECSIU este Redactor-șef adjunct la Radio România Actualități