Ceea ce face Traian Băsescu în ultima perioadă s-ar putea numi recuperarea adevăraților oameni de dreapta
A crezut cineva vreo clipă că președintele Traian Băsescu nu a mai putut de dragul ministrului liberal al Justiției – subliniez, liberal, nu penelist! – Cătălin Predoiu, în momentul în care a decis ca acesta să fie unul dintre elementele de stabilitate ale guvernelor PDL din 2008 încoace? Ori de al fostului ministru liberal al Agriculturii Dacian Cioloș, în momentul în care a hotărât ca acesta să fie susținut pentru demnitatea de comisar european sau de al fostului comisar european promovat de PNL, Leonard Orban, când l-a numit pe acesta ministru al Afacerilor Europene? Ori de al lui Mihai Răzvan Ungureanu, când l-a desemnat premier? Sau credeți că l-a lăsat pe acesta din urmă să zburde liber prin curtea Palatului Victoria, numind într-un alt minister-cheie, al Administrației și Internelor, un alt liberal, pe Gabriel Berca, fost prefect PNL de Bacău și secretar general în Guvernul Tăriceanu? Iar acum, credeți că Traian Băsescu a constatat că cea mai potrivită persoană pentru a ocupa postul lăsat vacant de Ungureanu, cel de director al Serviciului de Informații Externe, ar fi senatorul liberal Teodor Meleșcanu?
Nicidecum! În termeni “corecți politic”, ceea ce face Traian Băsescu în ultima perioadă s-ar putea numi recuperarea adevăraților oameni de dreapta – de care, între noi fie vorba, politica românească are atâta nevoie – de sub jugul pesedist, unde a ajuns Partidul Național Liberal aflat sub comanda actualului lider. În fapt, președintele a înțeles că blitzkrieg-urile – așa cum s-a vrut moșirea Partidului Liberal-Democrat, de altfel un eșec cât se poate de răsunător, atât timp cât câștigul democraților s-a redus la personaje de genul Theodor Stolojan ori Cristian Boureanu – nu sunt mereu potrivite în politica dâmbovițeană și își continuă opera de fărâmițare a Partidului Național Liberal pe căi mult mai românești. Mai precis, fluturându-le peneliștilor hămesiți de trei ani în opoziție ciolanul plin cu carne, ca alternativă elegantă la moartea prin inaniție în urma următorilor patru ani în afara plăcintei puterii, situație ușor previzibilă atât timp cât partidul va rămâne sub conducerea comentatorului nocturn al anatomiilor de șefi de partid.
P.S. Dacă stau să mă gândesc bine, titlul acestor rânduri ar fi putut fi și “O lovitură de ghioagă prezidențială peste creștetul mult prea odihnit al liderului PNL”. Dar este prea lung. Titlul, bineînțeles.