Atât timp cât ne uităm pe fereastră și vedem că orașul arată la fel ca și acum o săptămână, și mai înecat în omăt decât acum două săptămâni, subiectul rămâne cald.
Sunt convins că mulți dintre dumneavoastră s-au săturat de zăpadă – și, bineînțeles, de subiectele de presă generate de aceasta – ca de mere acre. Însă, atât timp cât ne uităm pe fereastră și vedem că orașul arată la fel ca și acum o săptămână, și mai înecat în omăt decât acum două săptămâni, subiectul rămâne cald.
Despre sinistrați, ne-am cam lămurit cu toții, însă îmi pare rău că a trebuit să vină noul premier, cu o vechime de trei zile în funcție, să afirme răspicat ceea ce se vedea cu ochiul liber, și abia apoi și alți responsabili din sfera administrației ori a politicului să recunoască existența unor fenomene precum acela că prima cale deszăpezită a fost cea către birtul sătesc ori că gurile celor care “au nevoie de ajutorul nostru, al tuturor” știu mai degrabă să scoată sudalme la adresa salvatorilor decât un din inimă “Mulțumesc!” ori “Să-ți dea Dumnezeu sănătate!”. Bineînțeles, excepții sunt destule, iar colegii mei din redacție care au fost zilnic în punctele “fierbinți” au avut ocazia să vadă și oameni care-și degajaseră singuri curțile și împrejurimile gospodăriei și care au ieșit la poartă cu o cană de vin fiert pentru cei care făceau treaba consătenilor lor, ce se mulțumeau doar să dea indicații ori să cârcotească.
Bineînțeles, la așa calamități, au apărut și binefăcătorii, cei care s-au oferit voluntari să pună umărul la deszăpezire ori să doneze diverse bunuri către cei din zonele calamitate. Numai că, și aici, întâlnim la tot pasul o specie care denaturează și compromite noțiunea de milostenie. Milostenia nu se face cu lopata ori cu pachetul cu mâncare într-o mână și cu aparatul foto sau cu camera de luat vederi în cealaltă. Milostenia curată este doar atunci când la acest gest nu există niciun alt martor decât Atotștiitorul.
Așa că, la mutația suferită de actul milosteniei, era normal să apară și o alta, manifestată la cei care beneficiază de ajutoarele sosite de pe întreg cuprinsul țării: sinistratul care o pune de un miting în fața Primăriei, pentru că s-a așteptat să fie răsfățat cu mezeluri, brânzeturi și conserve, nicidecum cu ingrații tăiței ori cu banalele pungi cu făină sau mălai.
Ce mai lipsește din acest tablou, jalnic în marea sa parte? Bătaia, dar nu cea ruptă din rai, ci una între milostivii purtători de geci roșii, galbene ori portocalii, care se vor intersecta pe traseele, din ce în ce mai puține, cu probleme de acces cauzate de nămeți. Ar fi o bună pregătire pentru cele două campanii electorale ce urmează.