Circulă, de câteva zeci bune de ani, o glumiță neaoșă din categoria celor având drept eroi trei șefi de stat – „rusul, americanul și românul” – aflați în diverse situații, de la întâlniri la poarta Raiului/Iadului până la simple episoade consumate în locații banale.
Circulă, de câteva zeci bune de ani, o glumiță neaoșă din categoria celor având drept eroi trei șefi de stat – „rusul, americanul și românul” – aflați în diverse situații, de la întâlniri la poarta Raiului/Iadului până la simple episoade consumate în locații banale. Se spune că respectivii se află într-un avion și au de răspuns unei provocări: fiecare dintre ei trebuie să scoată mâna afară prin hublou și să le comunice celorlalți momentul în care avionul survolează statul pe care îl conduc. Rusul află că zboară deasupra țării sale după ce atinge steaua de pe turnul Kremlinului, americanul după ce atinge cu mâna Statuia Libertății, în timp ce „al nostru” descoperă că survolează România după ce i se fură ceasul de la mână.
Poate că nu mi-aș fi aminitit curând de aceasta, dacă nu aș fi aflat o întâmplare petrecută săptămâna trecută și dată publicității de presa libaneză, care a relatat recenta vizită în România a unei delegații conduse de șeful statului, Michel Sleiman. Atrăgându-vă atenția că cele descrise în continuare nu fac parte dintr-un banc, ci dintr-o poveste reală, strict românească, trebuie să aflați că ministrul de Interne din Liban, Marwan Charbel, a avut surpriza de a-i fi furată haina de două ori în cursul celor două zile cât a durat deplasarea în țara noastră.
Conform publicației libaneze “Naharnet”, citată de site-ul Ziare.com, primul furt a avut loc în timpul unei cine oficiale, organizată de președintele român în onoarea omologului libanez. Ministrul de Interne și-a lăsat, în momentul sosirii la cină, haina la garderobă, pe care însă nu a mai găsit-o la plecare. Președintele român a fost informat imediat despre incident, iar acesta i-a făcut cadou ministrului libanez o haină nouă, haină care i-a fost furată a doua zi, în timpul unui alt dineu. Restul povestirii, care spune că Traian Băsescu, observându-l pe Marwan Charbel că tremură de frig în timpul unei ceremonii de depunere de coroane la Mormântul Soldatului Necunoscut, i-ar mai fi dăruit încă o haină, nu are prea mare relevanță.
Dacă aș fi un șef de partid cu aplecare către comentarii despre anatomiile politicienilor români, plasate în direct la emisiuni cu bulină roșie, aș zbiera la adresa serviciilor secrete și, în special, la adresa celui care se ocupă de paza și protecția demnitarilor. Recunoscând, totuși, că și aici avem o mare problemă, fapt observat cât se poate de bine în cazul ministrului de Interne din Liban, mă rezum la a-mi aminti felul în care am fost cunoscuți, mai ales în ultimii 22 ani, prin lume. Nu prin talente de orice fel, nu prin dorința de muncă, nu prin insistența în a ne promova tot ce este bun și frumos în România, ci prin hoție.
Și mă întreb dacă, totuși, acesta este unul dintre elementele noastre definitorii sau avem de-a face cu o adevărată conspirație mondială. Șansele în acest ultim caz sunt minime dar, dacă ar fi așa, de ce nu am mișcat vreodată un deget ca să dovedim contrariul?