Opinii

În timp ce televiziunile erau ocupate să înşire ­breakin­g-news-uri cu Gigi Becali şi Cezar Ouatu, Crin Antonescu şi Victor Ponta aveau o altă ocupaţie: negociau noua Constituţie. „Ciorna” pe care au lăsat-o să scape printre degetele lor în cele ale ziariştilor de la Gândul prefigurează un document plecat dintr-o singură sursă:

Nicio ştire fără Gigi Becali, pare a fi cuvântul de ordine a majorităţii media din România. Iar judecarea, ieri, a unui nou termen din „dosarul Valiza”, a venit ca o mănuşă pentru păpuşarii care orchestrează din umbră această campanie de imbecilizare continuă a românului, căruia este mai lesne să-i umpli creierul cu meniul zilnic şi cu acatistele pe care le rosteşte în puşcărie latifundiarul din Pipera decât cu chichiţele rezilierii contractului cu Bechtel. Ieri dimineaţă, ascultând la jurnalul unui post de radio de răspândire naţională bâlbele autorităţilor legate de acest ultim subiect, mai-mai că mă aşteptam să aud şi o declaraţie a patronului Stelei pe tema în dezbatere!

Aproape 700 milioane de euro, aceasta este suma „corecţiilor financiare” pe care le are de returnat ţara noastră Comisiei Europene pentru ­ne­respectarea procedurilor de derulare a proiectelor finanţate de acest organism, declară cu nonşalanţă ministrul de resort Eugen Orlando Teodorovici. Termenul de „corecţii financiare”, folosit de limbajul diplomatic european, nu reprezintă altceva decât amenzi, sancţiuni, aplicate statului român pentru că o parte – se pare cât se poate de consistentă – a celor care au avut pe mână asemenea fonduri le-au folosit în cel mai pur stil românesc.

Din punct de vedere economic, turismul este una dintre cele mai mari afaceri pentru o ţară condusă cu maturitate. Din păcate, România nu a avut parte de aşa ceva niciodată, iar vestea rea este că nu va avea parte de acest business profitabil nici în viitor. Politica turismului este în continuare făcută aventu­rist şi fără nicio finalitate.

Ca orice român-infractor cu acte în regulă şi cu interdicţie la unele drepturi civile, Gigi Becali are dreptul constituţional de a cere, şi cel uman de a spera, în bunăvoinţa şefului statului de a-l graţia. Deşi acest instrument aflat la mâna preşedintelui a fost, până acum, folosit cu mare zgârcenie de Traian Băsescu, în doar două cazuri cu puternică tentă socială şi umanitară.

Războinicul luminii din nocturnă şi idolul puşcăriaşilor, Gigi Becali, a fost, într-un final, redus la tăcere, chiar în mijlocul unei emisiuni televizate. Nu de argumentele vreunui ziarist pe care nu şi-a mai găsit cuvintele să-l înjure în direct, ci de sentinţa care l-a făcut să-şi arunce casca şi microfonul şi să facă un lucru de care puţini îl credeau în stare: să tacă pentru câteva minute.

Victor Ponta a făcut, ieri, o mişcare abilă, poate cea-mai-cea din cariera de co-preşedinte al Uniunii Social Liberale. Nu a rupt, cum multă lume s-a aşteptat – şi a sperat! – protocolul alianţei socialiste, ci l-a suspendat. Adică l-a pus în cui până la „updatarea” acestuia. |n tot acest timp, Antonescu a mimat că este cât se poate de relaxat, chiar dacă am văzut cu toţii cât de uşurat a răsuflat la auzul deciziei colegului său social-democrat.

„Măreţia” vieţii de sâmbătă noapte a Bucureştiului – cu „băieţii ei de băieţi” şi „fetele ei de fete” descinzând din „maşinile bengoase” de zeci de mii de euro în faţa „cluburilor de fiţe” ale „lumii bune” din Capitală, chiar dacă îmbrăcată în şlapi şi bermude – a pălit, în week-end-ul abia încheiat, în faţa plebei care „a pus-o” de o nouă revoluţie, tăcută însă, în cele mai fierbinţi puncte al oraşului lui Bucur Ciobanul: Piaţa Revoluţiei, Piaţa Universităţii, Piaţa şi Calea Victoriei etc. O revoluţie tot a foamei, dar a foamei de cultură, de frumos, de admiraţie faţă de ceea ce Mama Natură şi mâna omului au zămislit de-a lungul timpului.

Începând de astăzi, echipa de editorialişti a cotidianului OPINIA are un nou membru de marcă. Este vorba despre jurna­lista buzoiancă Ada Ştefan, pe care cei mai mulţi dintre dumneavoastră o cunoaşteţi din paginile cotidianelor „România Liberă”, „Financiarul” şi „Income Magazine”.

De astăzi, veţi găsi textele Adei Ştefan în paginile cotidianului OPINIA în fiecare zi de vineri a săptă­mânii.

În Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare” din municipiul Râmnicu Sărat există mulţi profesori ­de­dicaţi slujbei lor. Printre aceştia, tânărul profesor de informatică Cătălin Ciobotă. Poate n-ar fi devenit  vedeta editorialului meu dacă nu mi-ar fi atras atenţia printr-o ispravă demnă de toată lauda şi consideraţia mea şi a colegilor mei.

În ultima săptămână, premierul Victor Ponta a simţit nevoia să facă bilanţul primului an de guvernare USL şi nu i-a ajuns o conferinţă de presă sau o televiziune, ci a avut nevoie de două talk-show-uri pentru a-şi prezenta realizările. Era de la sine înţeles că „bilanţul” este un prilej pentru protagonist de a-şi ambala activitatea în poleiala veştilor bune, aşa că asta nu a surprins pe nimeni.

Cel mai socialist dintre liberalii români, întâiul somnoros al ţării, Crin Antonescu – care, întâmplător, deţine nu doar a doua funcţie din statul român, ci şi pe cea de lider a ceea ce a mai rămas din gloriosul partid al Brătienilor – s-a trezit într-o dimineaţă mult mai devreme decât de obicei şi s-a decis să vorbească votantului mioritic despre decizia guvernului de la Bucureşti de a mări cuantumul ajutoarelor sociale, în speţă al venitului minim garantat. 

     O operaţie fără anestezie este un nonsens; şi, deşi de multe ori ne tachinăm colegii anestezişti prin sintagma ,,oamenii vin la spital să se trateze, nu să se anestezieze”, fiecare medic chirurg are nevoie de back-up-ul colegilor anestezişti la fel de mult ca un tenor de suportul orchestrei: fără această acoperire făcută cu ştiinţă şi armonie s-ar auzi foarte multe ţipete…

Premierul Ponta a lansat, din nou, în spaţiul public, o temă de dezbatere pentru amatorii de dat cu părerea, temă având însă un puternic miros de petardă fumigenă, dar cu mare priză la public. Este vorba despre intenţia de a modifica din nou Codul Rutier, prin introducerea prevederii privind confiscarea autovehiculelor rutiere ale căror şoferi comit abateri grave de la conduita pe drumurile publice.

Am trecut printr-o săptămână cu multe emoţii, cum n-am mai simţit de mult timp.

Poate că zilele libere pe care le-am avut au reuşit să mă deconecteze de grijile legate de serviciu, de ­pro­blemele pe care le aveam de rezolvat, de stresul unor zile de muncă şi mi-au dat ocazia să mă dedic treburilor obişnuite din gospodărie, înainte de Sărbătoarea  Învierii Domnului

„Nu există agende paralele în USL”, a fost gândul cu care Crin Antonescu s-a întors din vacanţa de Paşte. De plecat, plecase înaintea sărbătorilor urmărit de avertismentul secretarului general al PSD, Liviu Dragnea: „Ar fi bine să nu-şi ostilizeze PSD-ul care, în ecuaţia alegerilor prezidenţiale, joacă un rol important”- îl atenţionase pesedistul, făcând o aluzie străvezie la speranţele lui Antonescu de a se întoarce la Cotroceni pentru ceva mai mult timp decât interimatul din august 2012, generat de suspendarea lui Traian Băsescu.

     Spuneam în „fereastra” de acum o săptămână că lupta împotriva cancerului este asemenea unui conflict modern, purtat cu arme care mai de care mai sofisticate. Printre cei mai importanţi în acest război cu răul sunt soldaţii din prima linie: medicii de familie. Grăniceri la hotarele sănătăţii, ei sunt primii care iau contact cu chipul hâd al bolii; şi acest chip este de foarte multe ori înşelător.

Vă amintiţi, cu siguranţă, momentul în care preşedintele Traian Băsescu a ieşit din tiparele unei depuneri de jurământ de către noul ministru al Justiţiei din cabinetul Uniunii Social Liberale, apucându-se să laude realizările Guvernului Ponta într-ale economiei. Cifrele statistice care aproape i-au provocat extazul şefului statului sunt, cu siguranţă, reale, însă, din păcate, scoase în mod brutal din contextul unei economii care respiră, încă, doar prin tubul de oxigen, destul de strâmt şi el, al finanţărilor europene.

Am deschis, serile trecute, pagina mea de Facebook şi mi-a atras atenţia un mesaj nou, venit din partea  unei familii căreia, noi, cei mulţi, de data aceasta, i-am fost alături în momente importante. Familia Cristea mă căutase în ziua aceea, dar, negăsindu-mă, îmi lăsase  pe pagina mea următorul mesaj: