Din punct de vedere economic, turismul este una dintre cele mai mari afaceri pentru o ţară condusă cu maturitate. Din păcate, România nu a avut parte de aşa ceva niciodată, iar vestea rea este că nu va avea parte de acest business profitabil nici în viitor. Politica turismului este în continuare făcută aventurist şi fără nicio finalitate.
Cel puţin astfel transpare din „strategia de promovare” pe care doamna ministru Maria Grapini a prezentat-o zilele trecute. Ideea generală, veche de altfel şi la fel de falimentară, este că pentru promovarea imaginii ţării în lume va fi folosit acelaşi mit prăfuit al contelui Dracula. Femeie de afaceri energică în domeniul său de activitate, pasmanteria, doamna Grapini crede că valurile de turişti străini vor veni să vadă la Bucureşti „ce nu pot vedea la New York”. Mă rog, chestie de gust. Dacă nu vor să viziteze Luvrul, Podul Londrei sau Palatul Dogilor, sigur vor ateriza la Bucureşti să viziteze…
Iar acum intervine intrebarea? Oare ce obiective nemaipomenite avem în Capitală legate de Dracula, de a cărui legendă, spune şefa de la Turism, este legat numele voievodului Vlad Ţepeş? Cu excepţia Curţii Domneşti, un muzeu de altfel extrem de modest, mai nimic. În plus, să nu uităm că acest obiectiv turistic este amplasat şi la marginea Centrului Vechi, o zonă unde s-a prăbuşit o întreagă clădire de două etaje cu numai câteva zile înainte ca doamna ministru să-şi expună ideea de promovare a turismului românesc.
Revenind la Vlad Ţepeş, alias Dracula în viziunea doamnei ministru, de numele său mai poate fi legat şi aşa-zisul Castel al voievodului din Parcul Carol, o replică modernă a Cetăţii Poienari. Mai există în apropierea Capitalei Mănăstirea Snagov şi Mănăstirea Comana, aşezăminte ale căror nume sunt legate de celebrul nostru domnitor. Însă accesul este uşor dificil, semn că doamna Grapini nu a ajuns acolo. Ceva mai departe de Bucureşti ar mai fi însăşi frumos reconstituita Cetate Poienari, pe cheile Argeşului, iar la fel de departe, Castelul Bran. Dacă Ministerul mizează pe promovarea acestor obiective şi nu pe o recuzită grotească ruptă din filmele horor, atunci va trebui să facă investiţii. Cât vor fi ele de profitabile? Greu de spus.
Culmea ironiei este că, în pofida notorietăţii internaţionale, mitul contelui vampir nu ne-a adus de-a lungul timpului mari câştiguri.
Să ne amintim de celebrul Dracula Park al distractivului domn Agathon, nimic altceva decât un FNI turistic ridiculizat de toată lumea. Dar dincolo de iresponsabila utilizare a imaginii caricaturale pe care scriitorul irlandez Bram Stoker i-a făcut-o lui Vlad Ţepeş, toţi miniştrii care au deţinut portofoliul Turismului au fost complet străini de simţul vizionar al unui domeniu din care nenumărate ţări şi-au făcut un mijloc de a exista.
România nu a câştigat niciodată bani din promovarea într-un fel sau altul a imaginii sale turistice în lume. Dimpotrivă, a cheltuit enorm – vezi milioanele de euro risipite sub ministeriatul Elenei Udrea sau al lui Dan Matei Agathon şi s-a făcut şi de râs când în presa internaţională au izbucnit scandalurile „Land of Choice” sau „Frunza”, care au anulat practic tot marketingul de până atunci.
Şi dacă tot a venit vorba de marketing, unde doamna ministru este exact în domeniul său de expertiză, nu putem să spunem decât că 2013 este un an ratat. Toate campaniile de promovare internaţionale încep primăvara, dacă nu iarna, pentru a prinde la timp planurile de vacanţă ale turiştilor străini.
Din păcate pentru doamna Grapini, ca şi în cazul predecesorilor săi, există probabil în România mii de agenţi de turism care ar putea-o înlocui cu mai mult succes.