În timp ce televiziunile erau ocupate să înşire breaking-news-uri cu Gigi Becali şi Cezar Ouatu, Crin Antonescu şi Victor Ponta aveau o altă ocupaţie: negociau noua Constituţie. „Ciorna” pe care au lăsat-o să scape printre degetele lor în cele ale ziariştilor de la Gândul prefigurează un document plecat dintr-o singură sursă:
traumele celor doi în timpul preşedinţiei lui Traian Băsescu. Asta se citeşte printre rândurile fiecărei schimbări pe care USL o propune: dorinţa de a exclude din viitorul României un preşedinte-jucător şi pregătirea unei epoci a preşedintelui-decorativ, chiar dacă va fi în continuare ales prin sufragiu naţional.
Parlamentul-jucător este, teoretic, personajul principal în noua Constituţie prezentată, aşa cum am mai precizat, de ziarul Gândul. Practic, însă, adevăratele vedete sunt traumele pe care PSD şi PNL le-au adunat în bagajul epocii Băsescu. Iată, de pildă, cum tranşează duetul Ponta- Antonescu problema numirii premierului: „În urma negocierilor, s-a stabilit că partidul care are cel mai mare număr de mandate face propunerea pentru postul de premier, iar preşedintele nu are dreptul să o refuze”. Cu alte cuvinte, preşedintele, căruia îi rămâne în continuare inexplicabila titulatură de „şef al statului”, devine un fel de conţopist care bifează o formalitate. Mai simplu pentru partide, dar, odată cu o astfel de schimbare de rol, fatal pentru rolul de „mediator” pe care Constituţia, cel puţin teoretic, i-l păstrează. Şi, până la urmă, final de capitol şi pentru ceea ce ar fi trebuit să însemne dialogul democratic între câştigătorii legitimi ai alegerilor: atât prezidenţiale, cât şi parlamentare.
Mai departe, schimbările continuă în acelaşi spirit post-traumatic: „În cazul Curţii Constituţionale, liderii USL au convenit ca atribuţiile acesteia în ceea ce priveşte analizarea constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului să vizeze doar situaţiile în care sunt afectate valori sau principii consituţionale”. Cu alte cuvinte, adio decizii pe fond legate de subiecte sensibile precum suspendarea preşedintelui! Adio şi sesizări pe proiecte de legi absurde! Judecătorii vor mai avea dreptul să-şi dea cu părerea doar despre „pătrăţica” lor: Constituţia. Iar Parlamentului nu-i mai stă nimeni în cale, indiferent ce legi i-ar da prin minte să adopte. Dacă preşedintele devine decorativ, Curtea Constituţională se transformă într-un fel de scrin de anticariat al democraţiei, în care liderii USL înghesuie câteva prerogative prăfuite ca pe nişte vechituri care nu le mai sunt necesare, dar nici nu se îndură să le arunce cu tot cu mobila.
Dar nu vă gândiţi că doar Preşedintele şi Curtea Constituţională devin dependenţi de cheful şi interesul aleşilor neamului. Aţi greşi. Până şi miniştrii vor trebui să trăiască cu un ochi la mandatul lor din Palatul Victoria şi cu celălalt la reacţiile din Parlament. Ciorna din Gândul ne anunţă o altă schimbare importantă din rutina democratică: în cazul moţiunilor simple în care se cere demisia ministrului, aceasta se votează în plenul reunit şi, dacă se constată o majoritate, ministrul este demis. Remanierea guvernamentală, până acum prerogativă a premierului, se mută, astfel, cu un picior în Parlament. Iar performanţa miniştrilor nu va fi evaluată doar de cel care şi i-a asumat ca membri ai echipei guvernamentale, ci şi de umorile, alianţele şi probabil interesele parlamentarilor. Iar dacă s-ar fi gândit cineva că şi parlamentarii vor fi reformaţi, iarăşi s-ar fi înşelat. Teoretic, noua Constituţie propune o schimbare: Senatul va rămâne doar reprezentant al regiunilor. Practic, noul proiect ignoră dorinţa electoratului de a avea un Parlament unicameral cu 300 de membri aleşi uninominal, exprimată la referendumurile din 2007 şi 2009. Va rămâne bicameral şi, dacă propunerea PNL va fi validată, ne vom întoarce şi la votul pe liste.
Aşadar, PSD şi PNL ne vor chema la un referendum în care să ne anulăm propria opţiune exprimată prin alte două referendumuri.
În timp ce reforma Parlamentului nu li s-a mai părut o prioritate, Ponta şi Antonescu au găsit cu cale să tranşeze în Constituţie crizele avionului oficial, pe care premierul şi preşedintele se „băteau” vara trecută pentru a-i transporta la Bruxelles. Astfel, Premierul va reprezenta ţara la Consiliul European, cu excepţia cazurilor în care se discută probleme de securitate şi politică externă a Uniunii Europene.
În final, vestea bună e că România, definită în ultimii 23 de ani prin ambiguităţi legislative, capătă, în sfârşit, o direcţie constituţională, către republica parlamentară. Vestea proastă e că asta nu-i va folosi la nimic, câtă vreme nici noua Constituţie şi nici conduita politică a partidelor nu anunţă vreo reformare a clasei politice. Reforma constituţională este, de fapt, un pansament pentru disconfortul resimţit de PSD şi PNL în ultimii opt ani. Iar asta este un punct destul de şubred pentru ceea ce ar fi trebuit să însemne reconstrucţia instituţională a unei ţări.
Oana DOBRE este jurnalist, ex-reporter special „Evenimentul Zilei”, şi ex-moderator Realitatea TV