Premierul Ponta a lansat, din nou, în spaţiul public, o temă de dezbatere pentru amatorii de dat cu părerea, temă având însă un puternic miros de petardă fumigenă, dar cu mare priză la public. Este vorba despre intenţia de a modifica din nou Codul Rutier, prin introducerea prevederii privind confiscarea autovehiculelor rutiere ale căror şoferi comit abateri grave de la conduita pe drumurile publice.
Şi, pentru a da o faţă cât mai comercială noii teme de dezbatere, primul ministru a ieşit şi cu un supliment de declaraţie, în legătură cu nişte presiuni care s-ar simţi deja din partea unei anumite categorii de posesori de autovehicule, presiuni care l-ar fi făcut deja pe Victor Ponta să se autovictimizeze în avans: „Sunt dispus să fiu luat de guler şi dat afară din biroul de premier pentru ideea confiscării maşinilor”.
Dacă declaraţia de mai sus nu ar veni din partea unui mincinos cu certificare din partea unor foruri ştiinţifice de necombătut, ar trebui luată foarte în serios. Cum însă citatul îi aparţine premierului Ponta, acesta trebuie privit cu o oarecare rezervă, păstrând, însă, micul sâmbure de adevăr din conţinutul lui.
Adică, nu am nicio îndoială că vor exista presiuni legate de eventuala introducere în Codul Rutier a prevederii privind confiscarea autovehiculelor ale căror utilizatori calcă (foarte) strâmb pe şoselele patriei. Dar acestea vor fi mult mai serioase nu înainte ca această idee să capete putere de lege, ci după ce ea va fi devenit parte a unui act normativ. Căci, trebuie să recunoaştem cu toţii, nu lipsa legii este marea durere a societăţii româneşti, ci neaplicarea ei. Aşa că sunt sigur că presiunile mari vor fi asupra tălpaşilor, a agenţilor de poliţie care vor constata şi vor considera fapta vreunui şofer ca încadrându-se „la confiscare”. Iar cei care vor face asemenea presiuni vor fi aceiaşi cu cei care, astăzi, prinşi cu mâţa-n sac pe şosele, îi ameninţă pe agenţi că-i „vor dezbrăca de uniformă” dacă vor îndrăzni să ia măsurile ce se impun.
Şi mai avem o problemă cu legea în România. Nu numai că nu se aplică, ci nici nu prea sunt oameni care să o aplice în litera şi spiritul ei. Şi, aici, trebuie să recunoaştem că Poliţia are o mare problemă. Iar Poliţia rutieră buzoiană în mod special, de vreo două săptămâni încoace. Pentru că, acum, peste toate, poliţiştii buzoieni vor trebui să poarte şi anatema celor doi colegi ai lor care conduceau de ani buni maşinile de serviciu şi cele personale fără ca nimeni să-i întrebe de sănătate. Şi mai ales că nu prea sunt semne că se vor lua măsuri aşa cum ar trebui.
Căci, în acest caz, suntem cu toţii conştienţi că nu este suficient ca cei doi să fie daţi afară din sistem şi să fie condamnaţi. Aici, în mod normal, buba trebuie nu doar spartă, ci tăiată adânc, în carne. Adică să fie traşi la răspundere şi toţi cei care, cel puţin din prostie ori din indolenţă, le-au permis celor doi să zburde cu maşina cu girofar pe şoselele judeţului.
Şi sunt sigur că acest lucru nu se va întâmpla. În aceste condiţii, nu este exclus ca şmecherii şoselelor – cei care se tem, astăzi, de posibilitatea confiscării maşinilor în cazul săvârşirii unor abateri grave de la Codul Rutier, şi care-i ameninţă acum pe agenţi că-i „vor dezbrăca de uniformă” – să-şi lărgească arsenalul de presiuni asupra agenţilor de circulaţie cu o întrebare candidă: „Dar matale ai permis de conducere, de mă întrebi pe mine de sănătate?”. Aceasta pe lângă celelalte mai bine ţintite, precum ordinul de serviciu pentru a conduce autoturismul respectiv, certificarea metrologică pentru aparatele radar sau Drager etc. Un serios pumn în ceafă pe care poliţia buzoiană şi l-a administrat singură.