Aproape 700 milioane de euro, aceasta este suma „corecţiilor financiare” pe care le are de returnat ţara noastră Comisiei Europene pentru nerespectarea procedurilor de derulare a proiectelor finanţate de acest organism, declară cu nonşalanţă ministrul de resort Eugen Orlando Teodorovici. Termenul de „corecţii financiare”, folosit de limbajul diplomatic european, nu reprezintă altceva decât amenzi, sancţiuni, aplicate statului român pentru că o parte – se pare cât se poate de consistentă – a celor care au avut pe mână asemenea fonduri le-au folosit în cel mai pur stil românesc.
Mai mult însă, ministrul Teodorovici – senator de Buzău care, cu siguranţă, va mai vedea judeţul nostru altfel decât pe hartă peste trei ani şi jumătate, când va veni să ceară voturi pentru un nou mandat de parlamentar – are o dilemă. Serioasă, din punctul său de vedere, atât timp cât îi este necesar ceva timp să cugete cine va suporta plata acestor amenzi: statul sau beneficiarii vinovaţi de nerespectarea regulilor, reguli care, de atâţia ani de când România beneficiază de finanţări europene, nu mai sunt un secret pentru nimeni. Ba, mai mult, ar fi trebuit să intre de mult timp în reflexul celor care gestionează sau îi consiliază pe cei care beneficiază de respectivele fonduri.
Mă întreb, oare, este loc de vreo dilemă în această situaţie? Este oare un subiect de meditaţie dacă statul – adică noi toţi – trebuie să susporte consecinţele malversaţiunilor la care s-au dedat gestionarii vremelnici ai banilor europeni?
Spre exemplu, doar în cazul unui singur proiect gestionat „româneşte” de Consiliul Judeţean Tulcea, corecţiile financiare se ridică la 13 milioane lei, adică aprope 3 milioane euro. I se pare cuiva corect ca tulceanul să scoată din buzunarul său aproape 14 lei, pentru a acoperi financiar minunile săvârşite de autoritatea judeţeană? Nu cred!
Aşa cum nu cred că buzoianului de rând îi surâde ideea de a fi făcut părtaş la plata corecţiei financiare pe care autoritatea europeană a aplicat-o unui proiect derulat de Consiliul Judeţean în legislatura 2008-2012, „Drumul Vinului”, a cărui notă de plată a neregulilor de ridică la aproape o jumătate de milion de euro.
La o asemenea gândire a oficialilor de la Bucureşti, locuitorii judeţului Buzău ar trebui să fie cât se poate de mândri de alegerea pe care au făcut-o în decembrie 2012, când oameni precum ministrul Teodorovici au fost propulsaţi, prin votul lor, să conducă destinele acestei ţări. Să fie mândri că, pe lângă scumpirile de zi cu zi datorate guvernării înţelepte a alianţei socialiste USL, reprezentanţii ei de frunte ne bagă mâna în buzunar ori de câte ori au ocazia.