Opinii

Pe o bancă de tablă, rece de înțepeneai iarna, fierbinte de ieșeau aburi din tine în luna lui Cuptor, în miros de plumb și huruit de rotativă,

Zilele trecute, mă uitam la Casa Presei din București și mi-o aminteam cum arăta acum 15 ani.

Am intrat în presa profesionistă, cu carte de muncă, pe 14 ianuarie 1991. Angajat prin transfer la o publicație obscură, partizană și manipulată.

Personal, cred că adevă­rata măcinare din interior a PSD Buzău a început odată cu îndepărtarea lui Ovidiu Cameliu Petrescu din structura de vârf a conducerii. Treabă murdară și cinică, de­cisă de Ion Vasile. În locul celui mai intelectualizat mem­bru pe care l-a avut stânga buzoiană în ultimul sfert de secol, au fost pre­fe­rați așa-zișii oamenii de afa­ceri, cârnățarii de Drăgaică. Ion Vasile e cel care a asfaltat dru­mul ideologiei roșii la Buzău, lui îi aparține în totali­tate meritul consacrării noas­tre ca „județ roșu“ de top.

Văzându-se complet margi­nalizat, fostul deputat Ovidiu Cameliu Petrescu s-a transferat la o importantă organizație PSD din Capitală. Astfel, ne-am pomenit aici cu surogate politice gen Teodo­ro­vici, Eugen Nicoli­cea și alte nume lipsite de anvergura patriotismului local obligatoriu, mai ales în politică. Privind în urmă, constat că, cel puțin la Buzău, stânga a decăzut de la un mandat la altul, în prezent noțiunea de om politic fiind sinonimă cu cea de găinar penal.

PSD Buzău a ajuns o for­mațiune artificioasă. Ori­cum am privi lucrurile, nu vom găsi în rândurile sale nici măcar o floare care să anunțe o nouă primăvară ideologică. O reformă locală e aproape imposibilă. Cei câțiva tran­da­firi creponați, care își doresc conducerea organizației, nu vor avea niciun spațiu de creștere credibilă în ghiveciul de tablă ruginită de ploile mocănești din ultima vreme. Trist dar adevărat!

Nu mă bucur deloc de necazurile prin care trece președintele PSD Buzău. De când domnia-sa are probleme cu Justiția, am evitat să-i aduc numele în vreo discuție, inclusiv în timpul campaniilor electorale,

Nu-mi pot da seama da­că activitatea DNA se des­fășoară într-un ritm lent, obișnuit sau rapid. Totuși, pe zi ce trece, observ că instituția respectivă are de lucru din ce în ce mai mult.

Clipe tare grele trăiesc domnii consilieri municipali aparținând fostei Uniuni Social Liberale, care au respins, cu mare entuziasm, proiectul de hotărâre promovat de opoziție prin care deliberativul

La finele pledoariei din Senat, împotriva ridicării imunității sale, Varujan Vosganian a plâns cu o ușurință psihanalizabilă. Nici râsul său dintotdeauna nu părea unul prea sănătos.

Motto: ,,Dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost” (Murphy)

Mărturisesc sentimentul de interes pe care mi l-a ridicat activitatea DNA,

Este tot mai clar că Elena Udrea este o mahalagioaică de top. Locul ei nu trebuia să fie în Parlamentul României, ci pe vreun stadion de fotbal, de campionat județean, vânzând semințe.

Citesc comentariile din subsolul presei centrale și constat că populația, în cazul de față reprezentată prin „postaci”,  trece printr-un veritabil orgasm retoric scris. Până și robotul C.T. Popescu,

Nu mă îngrijorează foarte tare cutremurul pe care îl anunță, pe diverse căi, Elena Udrea, care amenință cu dezvăluiri ce ar putea pune în mare dificultate deopotrivă oameni politici

,,Recunosc, sunt vinovată că am dorit ce au dorit milioane de români în 2010, să-l vedem pe Lucian Bute boxând în România. Atunci, în Parlament, se dădeau declarații că Guvernul

Infractoarea Elena Udrea a spart banca de spermă morală a lumii politice românești. Filmată pe un fundal complet negru, într-o regie profesionistă desăvârșită, fără cagulă

Nu știu cum se desfă­șoară, în alte orașe, relația dintre client și bancă, dar constat că, zilnic, aici, la Buzău, băncile nu au niciun fel de respect pentru cei de pe urma cărora ele își etalează prosperitatea postdecembristă.

Motto: „Ca să înțelegi că ești prost, trebuie totuși să-ți meargă mintea!“, Georges Brassens

Să facem următorul calcul, pentru un salariu de 11.00 lei, salariu modest, realist, în cazul unui angajat în vârstă de 23 ani care,

Trăim într-o confuzie de conștiință, unică în istoria acestei țări. Dincolo de greutățile vieții de zi cu zi, marea problemă a acestor vremuri este, categoric, nemaipomenita involuție mora­lă.

După eșecul de la alegerile prezidențiale, Victor Ponta se poartă asemenea unui boxer cu ochii pe ceas – bătut măr, dar încă nefăcut KO – care nu-și mai dorește decât să termine meciul/mandatul

Ce au în comun  decembrie ‘89, 3 noiembrie 1996 și 16 noiembrie 2014? Să nu vorbim despre decembrie ‘89. Încă nu s-a spus adevărul și nu sunt pregătit să spun ce simt, nici să speculez. Să păstrăm un dram de decență în amintirea jertfei tinerilor.

Grija unor politicieni pentru securitatea țărișoarei nu s-a schimbat cu nimic, de la Caragiale și până în prezent, iar actuala clasă politică e o bătaie de joc la adresa României ­mo­derne,