Motto: „Ca să înțelegi că ești prost, trebuie totuși să-ți meargă mintea!“, Georges Brassens
Să facem următorul calcul, pentru un salariu de 11.00 lei, salariu modest, realist, în cazul unui angajat în vârstă de 23 ani care,
până la pensionarea de la vârsta de 65 ani, va cotiza timp de 42 ani pentru pensie.
Timp de cinci ani, va plăti o cotizație de 29.460 lei, respectiv 491 lei pe lună. În următorii 37 ani, el va plăti o valoare lunară egală, timp de 444 luni, adică 218.004 lei. La o speranță de viață de 68 ani, îi rămân trei ani de pensie, în care va încasa, la o pensie medie de 750 lei, 27.000 lei. Cu alte cuvinte, cotizația din primii cinci ani de activitate, de 29.460 lei, îi va ajunge pentru trei ani, trei luni și zece zile de pensie.
De aici, întrebarea legitimă: unde sunt banii noștri?
Unde se duc banii acești bani? Cum este posibil ca, după numai cinci ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-și fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrânețe, înainte să moară? De fapt, ce găuri acoperă munca de o viață? Și, de ce trebuie să muncești 37 de ani pentru o pensie pe care nu o primești?
Acest sistem trebuie, în primul rând, verificat, și dat publicității rezultatul.