Grija unor politicieni pentru securitatea țărișoarei nu s-a schimbat cu nimic, de la Caragiale și până în prezent, iar actuala clasă politică e o bătaie de joc la adresa României moderne,
a istoriei acesteia. Dincolo de motivația oficială, miza aprobării legii Big Brother e una măruntă. Politicienii sunt deranjați de uriașa cantitate de informații apărute în mass-media, despre ticăloșiile lor incredibile, închipuindu-și că, prin intermediul unor instituții abilitate, ar putea estompa sau bloca anticipat unele ,,scurgeri”.
Mai sunt și ,,comentatorii” din subsolul online al ziarelor. Aceștia, dincolo de pseudonime și de vocabular, în intervențiile lor slobode, uneori scapă câte o „perlă” care pune pe jar anumite instituții. Nu am niciun dubiu că serviciile secrete deja pot pătrunde în oricare calculator, al oricărui simplu cetățean, parolarea acestora fiind o poveste de adormit curentul electric. Chiar dacă specialiștii nu vor descoperi acul în carul cu link-uri, la o eventuală descindere – curată autopsie cibernetică, ei se pot mulțumi și cu mărunțișuri, care, în aparență, nu i-ar interesa.
Povestea se repetă, însă la o scară mai elevată. Oficial, oricând, niște labe păroase își vor putea afunda degetele, deprinse cu trăgaciul armei, în vaginul unor calculatoare ”obligate” legal să avorteze cine știe ce ,,secret” sau amenințări la ,,siguranța națională”, cum făceau, pe vremea comunismului, milițienii care scormoneau prin sacoșa omului de pe stradă, când vroiau mușchii lor, cu sau fără vreun motiv anume. E în joc nu doar intimitatea fiecăruia, ci și instaurarea unei cumplite terori psihice.
Mulți iau în derâdere această intenție a puterii, spunând că se tem doar cei care au ceva de ascuns, nerealizând că până și morții au câte ceva de ,,ascuns”. Pentru servicii, problema e mult mai simplă, lor plăcându-le, prin natura profesiei, în căutarea unor ,,resurse ascunse”, secretele dezbrăcate în pielea goală în întunericul din văzul lumii. Impetuozitatea cu care se cere aprobarea și aplicarea acestei legi poate fi și un semn clar că neverosimila noastră clasă politică a înțeles faptul că, oricând, poate fi măturată de un taifun al societății civile, și că, în această țară, există oameni mult mai capabili decât actualii parlamentari, oameni neșantajabili.
Și încă ceva. Pentru serviciile secrete de oriunde, politicienii ideali sunt doar politicienii șantajabili. Astfel, perfecțiunea în domeniu ar putea fi atinsă numai dacă toată societatea civilă ar putea fi în situația multor ,,politicieni ideali”. Ce rezervă imensă de informații – pentru putere și anexele sale -, pot ascunde cele câteva milioane de calculatoare, laptopuri, tablete, telefoane și alte cele electronice din dotarea fiecărui cetățean ! Dacă respectiva lege va fi aprobată, nu am nici cea mai mică îndoială că va ieși un scandal imens și că se vor întâmpla abuzuri strigătoare la cer. La cerul plin cu stele verzi! Pentru breasla scriitorilor, legea în discuție e aberantă chiar și când doar te gândești la ea. Câți dintre noi nu avem vreun amărât de jurnal rătăcit pe undeva, prin vreo debara a calculatorului?