Ce au în comun decembrie ‘89, 3 noiembrie 1996 și 16 noiembrie 2014? Să nu vorbim despre decembrie ‘89. Încă nu s-a spus adevărul și nu sunt pregătit să spun ce simt, nici să speculez. Să păstrăm un dram de decență în amintirea jertfei tinerilor.
Ce i-a scos în stradă pe tineri, în cele trei evenimente invocate, ce i-a unit împotriva regimului, a fost de fiecare dată, ,,disperarea”. De mai bine de 70 de ani trăim în administrări reci, îndepărtate de populație, fără să urmărească obiective care să aducă atașamentul pentru conducere.
Pe 3 noiembrie 1996, la alegerile legislative din România, din numărul totalul de 17.218.654 alegători, s-au exprimat 13.088.388 (76,01%). Alegerile legislative din 1996
s-au desfășurat simultan cu cele prezidențiale. O masă de români s-a dus la vot. Am fost într-o secție de votare. S-a încercat votarea ,,cu sacoșa de buletine”, tot așa cum se votase anterior. Speranța noastră în ,,mai bine” ne-a dat curajul să înfruntăm ,,balaurul PDSR-PSD-FSN-PCR”. Împreună cu prietenii mei, am respins această practică. Făceam opoziție reală. Regretabil a fost faptul că numai 35% au fost voturi în favoarea schimbării, insuficiente, așa cum aveam să aflăm pe pielea noastră în 2001, când mare parte dintre noi am fost arestați la comanda PDSR. ,,Schimbarea” a fost votată numai în marile orașe din vestul țării și în Capitală.
Pe 16 noiembrie 2014, alegerile prezidențiale din România au avut loc în două tururi de scrutin, la 2 noiembrie 2014 și la 16 noiembrie 2014. Pentru al doilea tur s-au calificat premierul în funcție, Victor Ponta (Alianța PSD-UNPR-PC), cu 40,44% din voturi, respectiv primarul Sibiului, Klaus Iohannis (ACL), cu 30,37%. În al doilea tur, cu o participare la vot cu peste 10% mai mare față de primul, Iohannis a obținut 6.288.769 de voturi, reprezentând 54,43% din opțiuni. Victor Ponta a obținut 5.264.383 de voturi, reprezentând 45,56%. Primul tur nu s-a remarcat. Propaganda comunistoidă nu
s-a dezmințit. Candidatul Ponta, prim-ministru în funcție, s-a lansat furibund asupra adversarului. Ineditul și-a găsit locul abia la finele campaniei pentru primul tur, când candidatul Klaus Iohannis a dat dovadă de mult bun simț și bună creștere, uitate în politica postdecembristă: ,,Decât să fiu mârlan, mai bine pierd”. Așadar, avem elementul de separare a valorilor; și românii au reacționat.
A, era cât pe ce să uit: cozile de la secțiile de votare din diaspora. Un artificiu ,,ieftin” care sa pus capac. Românii s-au mobilizat impecabil pentru turul doi. La finalul campaniei pentru turul doi, pierdusem orice speranță. Din Buzaul ,,roșu”, percepția îl dădea pierzător pe Iohannis. Aș putea remarca, aici, adeziunile declarate de UDMR și PRM. Electoratul nu i-a ascultat. Rezultatul final a fost zdrobitor: românii au ales “schimbarea”. A fost o lecție pentru șefii de partide, dar primul partid(?) care a avut reacție de respect pentru electorat a fost UDMR.
Andrei BARAC
Este inginer, expert judiciar în accidente rutiere, masterand în Antreprenoriatul întreprinderilor integrate virtual