Trăim într-o confuzie de conștiință, unică în istoria acestei țări. Dincolo de greutățile vieții de zi cu zi, marea problemă a acestor vremuri este, categoric, nemaipomenita involuție morală.
Începând cu neșlefuitele vârfuri ale clasei politice, și terminând cu lumea simandicoasă (și) tocită a elitelor intelectuale, întreaga societate bâjbâie într-un labirint asemănător cu cel al Regelui Minos. Nimeni nu reușește să găsească acel simplu și miraculos fir al Ariadnei.
Când se pun în discuție asemenea stări de derută generală, fiecare dintre noi – mai ales, cei vinovați -, arată cu degetul oriunde, numai spre ei înșiși nu. Confuzia valorilor este adevăratul cancer al națiunii, nu corupția, care – fie ea și generalizată -, fără duplicitatea individuală, nu ar fi posibilă.
Noi îi votăm pe oamenii politici, noi închidem ochii la toate malversațiunile administratorilor banului public și tot noi, dintr-o comoditate tradițională, tolerăm incorectitudinea celor din propriul anturaj. Trăim într-o lume falsificată de noi înșine. Din comoditate, dintr-o teamă imaginară și o lașitate constantă, am transformat viața socială într-o piesă de teatru prost, în care, adormiți de o liniște magmatică, nu mai suntem în stare să interpretăm cum trebuie nici propriile noastre roluri.