Citesc comentariile din subsolul presei centrale și constat că populația, în cazul de față reprezentată prin „postaci”, trece printr-un veritabil orgasm retoric scris. Până și robotul C.T. Popescu,
la vestea arestării lui Adriean Videanu, și-a declarat public o nemaipomenită bucurie erectilă.
La Elena Udrea, ce să mai zicem, se face coadă. Toată lumea vrea să prindă măcar o șuviță de înjurătură. Unii, cu limbarița ceva mai precoce, au așteptat-o la ieșirea din sediul DNA.
Nu știu ce să zic, am un dispreț profund pentru majoritatea politicienilor, consider firesc tot ce li se întâmplă acum, însă, de bucurat, nu mă pot bucura. Dimpotrivă, sunt un pic sceptic în legătură cu durata acestui proces legal de asanare a hoției. Mă tem că e vorba doar de o furtună într-un pahar cu apă.
Înțeleg că anchetele actuale au o anumită prioritate pentru stoparea în forță a corupției, însă, ideal ar fi ca, dacă tot vrem să se facă dreptate până la capăt, oamenii legii să înceapă cu sfârșitul anului 1989. Inculpații de acum nu sunt decât găinarii prinși la spargerea bostănăriei. Una e să vezi aceste piticanii semianalfabete aduse la DNA și alta ar fi să-l vedem, de exemplu, pe încă neonoratul cu doliu național Iliescu, răspunzând pentru cei peste 1.400 de morți din decembrie 1989 și pentru schimbarea indicatorului de circulație spre democrația europeană, într-o direcție cel puțin ocultă.
Suntem singura țară din lume care nu-și poate aniversa cum trebuie ieșirea din comunism, pentru că, dacă am face-o, ar fi ca și cum am comemora o nuntă sau am nunti niște înmormântări.