Istorii Buzoiene

Sâmbătă, 8 Martie, alături de tradiţionalul „La mulţi ani”, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” a debutat, la ceaiul literar, cu Matincă Costea care a susţinut un scurt moment de divertisment pentru îmblânzirea spiritelor, cu un text de Tudor Muşatescu,  „Zvoniştii”. Prestaţia a primit aplauze.

            A urmat lectorul de serviciu, Aneta Pioară, cu proză, un fragment de roman, de fapt al treilea în acest proiect literar. S-ar părea că dna are talent în susţinerea firului epic pe mai multe planuri şi spaţii, ceea ce implică o documentare în susţinerea biografică pentru a imprima romanului veridicitate şi o implicare de natură psihologică pentru a transmite potenţialului cititor stări, sentimente, şi în acest fel să trezească curiozitatea. Deocamdată construieşte personaje, construieşte imagini, caută să creeze şi să rezolve conflicte. Rămâne de văzut, după un substanţial efort acordat acestui gen literar, cum se vor îmbina toate piesele într-un tot unitar. Spor la muncă!

            „Dna teatrului, aşa cum o consider eu, se prezintă de data aceasta în pagini de roman. Consider că o face cu un aer de maturitate şi ca atare o face bine, şi creionează frumos personajele frazând frumos. Ca o notă critică constat că lipseşte dialogul caracteristic acestui gen de creaţie. Aşteptăm urmarea. (Matincă Costea)

„Pentru că nu am ascultat celelalte capitole, mă voi referi la ce a prezentat azi. Din ceea ce am auzit, este o încercare de roman biografic şi un roman de factură psihologic. La început mi s-a părut plictisitor. Tema îmi pare a fi căutarea identităţii de către tânărul pictor, tânăr care în peregrinările sale prin orfelinat face cunoştinţă cu deviaţiile unui pedofil. Pe cât de dureroasă, pe atât de interesantă. Colegii îşi propun să-i pună capăt prin otrăvire. Prin tema lui romanul prezintă interes. Mijloacele artistice sunt puţine, dar bine construit. (Georgeta Iuga)

„Un roman în pas de dans. Partea întâi este cea mai grea: introducerea şi acomodarea noastră cu nerăbdarea de a afla mai repede subiectul. Este o lucrare de proporţii. Dna ne face să venim, să vedem continuarea. (Dumitru Hangu)

„Nu prea am multe de zis. Este ca un prohod, nu în pas de dans sau dansul lui Zorba. Reuşeşte să creioneze imagini. E bun scenariul, ar putea fi turnat. Cred totuşi că forţează nota cu atâtea descrieri. Trebuie să ne adaptăm şi la cerinţele cititorului. Sincer nu văd de ce a trebuit să dureze atât până la ceea ce intuiam. Ar trebui introduse şi figuri de stil. Rămân cu un aer amar. (Laurenţiu Selegian)

„Este lung drumul romanului. Apreciez munca celui care scrie. Sunt păsări rare. E interesant ce scrie dna. S-a complicat cu vizita la Paris, cu atâtea detalii, care nu ştiu dacă sunt reale. Povestirea în prima parte interesantă, a doua este o cădere. Întâlnirea de la Paris, cu Vivienne,  nu este bine regizată. Uneori apar fracturi în logică. Tema este periculoasă. Să o termine.   (Dan Mihail Zanfirescu)

„Fiecare carte este considerată un copil al autorului. Trebuie mult curaj pentru a susţine un asemenea gen literar. Să continue cu mai multe figuri de stil pentru frumuseţea romanului. (Mioara Zaharia)

„Cu ocazia zilei de 8 martie, d-nelor toate cele bune şi sănătate. Multă sănătate dlui Marcel Codrescu, alias Matincă Costea. Tema divertismentului de astăzi este bine venită datorită inundaţiilor şi ploilor. Felul doi, susţinut de lectorul de serviciu, la fel de apetisant. Cu această ocazie mă lansez cu un haiku: Ana Pioară – pictor dramatic / mister romantic. Este un roman misterios, ameţitor, romantic, complex, profesionist, cu talent pictural, emoţionant. Vreau să recomand să nu lungească artificial acţiunea, să treacă la un stil mai concis, deoarece în secolul vitezei cititorul nu are răbdare să citească. Ca cititor vreau romane scurte, în culori optimiste şi vesele. Spor la treabă şi multă inspiraţie! (Adrian Câmpeanu, Preş. Cititorilor din Râmnicu Sărat)

„Trebuie să menţionez, criticăm opera şi nu autorul. Ascultând părerile unor consumatori de literatură, teatrul nu se citeşte că trebuie jucat, romanul nu se citeşte că este prea lung. Definiţia DEX a romanului: < Specie a genului epic, de întindere mare, cu conţinut complex, care se desfăşoară de-a lungul unei anumite perioade şi angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observaţiei sociale şi a analizei psihologice >.  Criticul literar Alexandru Piru spune: < Nu există literatură pentru copii şi literatură pentru adulţi. Există literatură >. Fiind în curs de desfăşurare, titlul se poate schimba. Din acţiune reiese că ar fi un turist român care descoperă un tablou al unei ţărănci românce. Pe parcurs mi-am schimbat ideea. Am observat că este viaţa unui copil crescut la orfelinat, care îşi caută identitatea. Nu este lipsit de dialog, portret, descrieri. Modul de expunere este naraţiunea. Descrierea vieţii copilului la orfelinat poate fi viaţa oricărui copil abandonat de părinţi. Viaţa este un spectacol. Este o luptă. Viaţa din orfelinat este dezvăluită cu toate dedesubturile şi cruzimile la care sunt supuşi copiii în orfelinate. Pare numai că este pornografie, dar este realitate crudă. Faptul că autoarea de astăzi a plasat acţiunea şi în Franţa, nu ştiu ce va urma, dar este şi o vânzare pe valută. Îi recomand să continue. Are veleităţi de autor de teatru, dar şi de romane. Proprietatea termenilor rămâne deschisă. (Floarea Stănescu)

Sâmbătă, 15 martie, începând cu ora 11.00, şedinţa Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi închinată  lansării de carte, „Verbum Amoris”, autoare Nina Beldie. Vă aşteptăm cu drag.

Sâmbătă 22 februarie 2014, Cenaclul Ante Portas a avut doi invitați: poeta Manuela Camelia Sava de la Râmnicu Sărat, profesoară la Liceul Al.Vlahuță, dr. în filologie, și domnul Stelian Grigore, fost profesor, care și-a lansat cartea sa „Momentul George Beldescu.”

La a doua ediție, revăzută și adăugită, cartea marchează într-adevăr faptul că un profesor  devine un moment pe drumul vieții altora, marcându-i cu măreția propriului exemplu, pe care verificându-l la rândul lor, îi certifică valoarea și îl duc mai departe. Poetul Ion Gheorghe, poetul și jurnalistul Nistor Tănăsescu,  poetul Marin Ifrim, scriitorul Tudor Cicu, profesorii Gheorghe Postelnicu, Cruceru Marin, Aurel Anghel, semnează alături de foștii colegi ai domnului Stelian Grigore, evocând spiritul profesorului George Beldescu, autor și a numeroase manuale scolare. Emoționant a fost momentul când, profesorul grav, bolnav, i-a spus autorului, spre uimirea acestuia, catalogul clasei cu toți colegii săi, după atâția ani fără nicio greșeală. În amintirea mentorului său a recitat câteva poezii dedicate, dar și altele din creația sa.

Lectorul de zi, a fost Bogdan Negoiță.

Dacă la primele sedințe, la care a participat, am cunoscut un băiat timid, găsindu-și greu cuvintele din cauza emoției, acum am avut în fața noastră un tânăr hotărât, sigur pe el, ca o săgeată zburând direct în mijlocul țintei. Și-a citit textele cu dezinvoltură, semn că s-a integrat în atmosfera cenaclului.

Lectura lui Bogdan, ca debut, a făcut impresie bună.

Și-au exprimat opiniile despre cele citite: Manuela Camelia Sava, Dinu Petruț, Gina Zaharia, Alexandru  Bolache, Grigore Stelian, Costel Suditu, Niță Petruța de la Ianca, Cozma Laura, Mihaela Boboc, Mariana Cabel, Ștefan Teodor Cabel.

La următoarea ședință va citi Niță Petruța.

 Sâmbătă, 15 februarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat la cafeaua literară, cu Matincă Costea, care se îngrijeşte şi asigură interpretativ la fiecare şedinţă momentul de divertisment, astăzi,  „Pasiuni şi preferinţe”, culegere, atât de necesar pentru atmosfera momentului de fond.  

          A urmat lectorul de serviciu, Aneta Pioară, cu un fragment de roman. După ce a dovedit abilităţi pentru teatru, dna Aneta Pioară „atacă” romanul, vrea să demonstreze sieşi şi celorlalţi că are respiraţie pentru acest gen. Subiectul nu este nou în literatură. Din ceea ce a lecturat, s-ar părea o poveste de dragoste, grefată pe realitatea românească, exodul pe drumuri europene, despărţirea părinţi-copii şi invers.  Tocmai „sinusoidele” firului epic menţin atenţia trează, autoarea reuşind să creioneze personaje, să creeze atmosferă şi să transmită sentimente. Dacă ne referim la dialoguri şi detalii, acestea ar trebui mai riguros gestionate, dar este prea devreme să ne pronunţăm, lucrarea fiind la prima mână. Imaginaţie se pare că are, de aceea spor la lucru.      

          „După pledoaria dlui Ghinea, dna teatrului, aşa cum o considerăm noi, se afirmă de data aceasta ca romancier şi consider că se afirmă bine. Dialoghează şi frazează frumos, ceea ce trezeşte curiozitatea privind continuarea lucrării. Aşteptăm următoarea lectură”. (Matincă Costea)

          „Vă felicit pentru idee. Trebuie dus la bun sfârşit. Se pare că va fi genul de roman pe care îl citesc”. (Andreea Apostu)

          „O văd pe dna Pioară ca o scriitoare de teatru. Într-un roman acţiunea trebuie abordată mai pe larg. E bine că dna Pioară visează. (Valeria Popa)

          „Eu, din iubire de cuvânt / Am înţeles povaţa / Îmi iau acum un legământ / Şi-am să citesc prefaţa”. (Dumitru Hangu)

           „Am ascultat şi primul fragment prezentat, şi îmi menţin părerea: mă ţine cu atenţia trează să-i văd finalul. Până în prezent este pe drumul bun. Succes şi felicitări!” (Mihai Vieru)

          „Parcă m-a fermecat dna Pioară. Este frumos ce-am auzit. Îmbină umorul cu o uşoară tentă erotică şi un „descripţio” a anilor ’80. Reuşeşte, cu intenţie, să incite curiozitatea cititorului. Sunt câteva elemente care nu se aranjează în atmosfera romanului. De pildă: în camera artiştilor de regulă este foarte multă dezordine, cam lungită descrierea costumelor populare, autoarea foloseşte expresia „căci” care nu este chiar literară, un doctor face însemnări şi nu consemnări, etc. Trebuie revăzut materialul şi eliminate aceste nepotriviri. Aştept să văd lucrarea în întregul ei. (Dan Mihail Zanfirescu)

          „Dl Matincă a fost fenomenal. A dat soluţia longevităţii. Longevitatea se bazează pe consumul de zarzavaturi, lapte şi femei naturale. Am auzit de un monolog cu gâsca şi m-am gândit la gâscanul Dobrin. Mulţumesc pentru interpretare. Dna Pioară vrea să evadeze din domeniul dramatic, într-un domeniu epic, dar nu reuşeşte. Derapează iremediabil spre genul dramatic şi asta datorită stilului dialogat al discursului literar. Este aici menţionat sacrificiul artei, dra se sacrifică pentru artă. Este o povestire care te trimite spre tablouri celebre, „Gioconda” lui Leonardo da Vinci şi de ce nu „Ţăranca” lui N. Grigorescu? Vreau să continue în arta dramaturgiei şi să renunţe, să transforme romanul în teatru. Este o acţiune care te menţine în priză. Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)

          Sâmbătă, 22 februarie, „Moşii de iarnă”, începând cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Vasile Ghinea.

          Sâmbătă, 25 ianuarie, căderi abundente de zăpadă, viscol, de îţi era milă să scoţi şi un câine în zăpadă. Sâmbătă, 1 februarie, ninsoarea a încetat, viscolul nu şi-a mai făcut simţită prezenţa, gerul parcă frigea, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat s-a desfăşurat cu câţiva membri apăruţi dintre nămeţi. Din lipsă de Matincă Costea, la cafeaua literară, am trecut direct la lectorul de serviciu. Astăzi Aneta Pioară, cu un fragment de roman, cu un titlu provizoriu, „Dalila”. Dna prof. Aneta Pioară a venit în Cenaclu cu poezie, a continuat cu teatru şi acum lucrează la un roman care tratează o temă actuală: emigraţia. Dintre genurile abordate, domnia sa a dovedit aplicabilitate, respiraţie suficientă pentru teatru şi ceea ce a început, romanul, un început promiţător: creează atmosferă, conturează personaje, deapănă firul epic fluent, coerent, respectă timpurile verbale, ţine trează atenţia potenţialului cititor. Deocamdată este o promisiune… interesantă,  pe care o aşteptăm finalizată.   

          „Părerea de moment este abordarea unei probleme actuale, în relaţie cu soarta tinerilor care-şi caută prin emigrare să se integreze într-un sistem mai civilizat care le oferă condiţii pentru afirmare. Proza este încărcată emoţional şi menţine trează atenţia cititorului. Este o încercare şi o cercetare literară interesantă pe care o abordează dna Pioară. Aşteptăm finalul”. (Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)

          „Lucrarea prezentată are valoare, promite. Aştept să văd sfârşitul şi cred că va fi apreciată”. (Dumitru Hangu)

„Cunoscând-o pe dna Pioară, cum a început cu piesele de teatru, o apreciez în mod deosebit, iar romanul căruia nu i-a dat încă titlu mi-a ţinut trează atenţia. Chiar eram curios să văd ce se mai întâmplă. Este promiţător şi aştept continuarea”. (Mihai Vieru)

Sâmbătă, 8 februarie, începând cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Valeria Popa.

Marţi, 14 ianuarie, la Clubul „Femina 2” din cadrul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, devenit neîncăpător, membri ai Cenaclului Alexandru Sihleanu”, oameni de cultură, iubitori de frumos,  a avut loc lansarea cărţii „Bruiaj în evoluţie”, s.c. ATEC s.r.l. Focşani, supliment Oglinda literară, 2012, autoare Gabrielle Cellini. Moderatorul momentului a fost Mihai Doina (col. r.) care a prezentat autoarea, Gabrielle Cellini (Gabriela Zăncescu), de profesie ingineră din Focşani. Cartea prezintă în continuarea titlului, pentru o mai bună prezentare şi receptare, următoarea completare: „Menţinerea vibraţiei de bruiaj pentru a opri următorul

            Sâmbătă, 11 ianuarie, prima şedinţă din anul 2014 a Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat cu un medalion omagial Mihai Eminescu, un grupaj de versuri din lirica eminesciană, recitare Matincă Costea care a realizat şi un scurt moment de divertisment, pe un text (culegere), „Scrisori de dragoste”. Ambele momente au fost    răsplătite cu aplauze.

A urmat lectorul de serviciu, Georgeta Iuga, cu poezie. Dna Iuga este o cunoştinţă mai veche a noastră şi nu este la prima lectură în Cenaclu. Grupajul de poezii prezentat astăzi dovedeşte că domnia sa a reuşit să se debaraseze de discurs şi cochetează cu poezia modernă. Ceea ce este de admirat, mesajul liric s-a esenţializat, dar nu are aceeaşi tensiune pe tot parcursul poeziei şi nu toate cuvintele folosite au valoare literară. Aşteptăm o nouă lectură.

            „Pentru mine a fost un şoc. Aveam alte aşteptări: să citească texte lungi. Dna Iuga este irecuperabil nostalgică, sensibilă. Chiar m-a impresionat. Bogată în figuri de stil, o poezie curată, fără neologisme, simple care merg la inima cititorului.” (Laurenţiu Selegian)

            „Poezia autoarei de azi dovedeşte multă sensibilitate, cu intensă trăire şi încărcătură emoţională. Aceste trăsături conferă valoare literară şi consider că merită să vadă lumina tiparului”. (Matincă Costea)

„Mă bucură intenţia şi realizările dnei Iuga şi nu gândeam că poate să creeze asemenea poezii şi în scurt timp, atât de frumoase, şi apropiate nouă care avem o vârstă, şi ni se potriveşte ca un calapod. Nu ştiam că este o creatoare, ştiam că face comentarii frumoase”. (George Anghel)

„Îmi exprim uimirea şi încântarea, ca primăvara când irump mugurii florari, tot aşa este şi poezia dnei Iuga. Frumos! (Valeria Popa)

„Încep prin a o felicita pe dna Iuga pentru poeziile deosebite prezentate. Acest tip de poezie este între haiku şi poezia modernă. Prima, dedicată florii de colţ, începe cu o personificare şi este deosebită figura de stil obţinută. A doua, „O hartă”, consider că autoarea dă o definiţie eului. Intrând mai profund, parcă ne-am identifica cu pământul pe care noi trăim. O aşteptăm cu mai multe creaţii”. (Aneta Pioară)

„Anul 2014 debutează într-un mod deosebit.Poeziile dnei se aseamănă cu ziua de azi, frumoasă.A prezentat în stilul caracteristic”. (Dumitru Hangu)

„Dl Matincă ne-a încântat cu poezia lui Eminescu. Dna Iuga m-a delectat cu poeziile care rimează şi te desfată, te poartă în melancolie.” (Mihai Vieru)

„Am ascultat cu mult interes şi am fost plăcut impresionat de frumuseţea şi sensibilitatea acestor creaţii. Andrei Badiu referindu-se la această poezie tranzitivă spunea:  < se caracterizează prin transparenţă datorită folosirii unui limbaj apropiat de cel cotidian, dar nu lipsit de imagini artistice deosebite. > Remarc concizia poeziilor, inventivitate şi talent”. (Mihai Constantinescu)

„Este foarte interesantă şedinţa de astăzi.Matincă Costea ne-a vrăjit cu poeziile eminesciene şi cu umorul caracteristic. Aş propune să începem şedinţele cu o poezie de Mihai Eminescu. Dna are poezii foarte frumoase, dar sunt gânduri scrise în timp de noapte. Dna este o valoare. Sunt poezii rapide. O aştept cu poezii adevărate”. (Dan Mihail Zanfirescu)

„Încep cu dl Matincă care m-a impresionat profund cu recitalul din poezia lui Eminescu. A abordat astăzi în monologul dânsului aspecte ale dragostei de ţară, de natură, de oameni. Continui cu lectorul de serviciu, dna Georgeta Iuga. Poezia D.I.G. în analogie cu ultimele două poezii < ADF > şi < ADG >, şi celelalte poezii, o încadrează în cadrul creatorilor de poezie tânără, dinamică, sportivă. Dna Iuga face alpinism nocturn în căutarea < Florii de colţ >. Fiind protejată se mulţumeşte cu un zâmbet oferit de persoanele apropiate. Din munte poeta coboară la câmpie după flori de mac. Cititorul a reţinut un moment poetic prin care timpul este un sculptor interior, priceput sau distrugător. Am mai reţinut şi că amintirea are un rol important putând fi folosită ca monedă de schimb. Doresc continuarea acestui traseu început la debutul anului 2014 şi să scrie în fiecare noapte câte o poezie”. (Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat) 

       „Poezia dnei Iuga îţi creează o stare intimă, starea de poezie. Vedem că apare un suflet vibrând. Am surprins şi multe aluzii la dragoste, colindătorul este bogat prin bogăţia spirituală: casă de dor, de vise, de simţiri alese. Aceste poezii îmbină nu numai metafora dar şi cuvinte obişnuite. Mi-a plăcut expresia: „Mirele,  cu maramă de dor, / te caută pentru împodobire. Alternanţa munte, câmpie este o imagine în mişcare. Poezia „Paradox” este o poezie filozofică, scurgerea timpului, timpul zboară. Ultimele două poezii sunt literatură personală în care apare din nou Cronos, o ecuaţie în existenţa noastră. Eul liric trăieşte intens iubirea. Să evite expresiile care nu ţin de cotidianul poetic”. (Ecaterina Chifu)

„Toată admiraţia pentru dl Matincă care a ţinut şi ţine steagul ridicat. În legătură cu poezia lecturată remarc un lucru deosebit. Începe cu o metaforă frumoasă, dar în final se stinge. Să încheie tot cu o metaforă.” (Doru Georgescu)

„Sunt convins că dna Iuga este o sensibilă în sine, cum suntem toţi cei prezenţi astăzi aici. O poezie ocazională, cu câteva expresii frumoase. Nu este o poezie de publicat. Aşa simt eu”. (Nicu Oaie)

Sâmbătă, 18 ianuarie, începând cu ora 11.00, şedinţa Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va debuta cu un moment omagial „Domnul poeziei româneşti, Mihai Eminescu.”  Lector de serviciu va fi Vasile Ghinea.

Vasile Ghinea

Sâmbătă, 30 noiembrie, o zi în care este prăznuit Sf. Apostol Andrei, „Ocrotitorul României”, în deschiderea şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, Matincă Costea, cu ocazia Zilei Naţionale a României, 1 Decembrie 1918, a realizat, la cafeaua literară, un medalion omagial, pe versurile poeţilor Victor Tulbure, Ion Nicolescu, Matincă Costea şi un scurt moment de divertisment, pentru relaxarea spiritelor, pe un text de George Mihalache, „Păi se poate?! Contribuţii la momentul omagial au mai avut: Dumitru Hangu, cu un material informativ: „În istoria zbuciumată a României, istorie milenară, au avut loc evenimente premergătoare marelui eveniment, unirea românilor din teritoriul vechii Dacii, printre care putem aminti: < 1600, intrarea triumfală a lui Mihai Viteazu în Alba Iulia, urmată de unirea (de scurtă durată) celor trei provincii româneşti >, < Revoluţia de la 1848 >, < Unirea Moldovei cu Ţara Românească, 24 ianuarie 1859 >, < Serbările de la Putna din 15 august 1871 >. Printre organizatori s-au aflat Mihai Eminescu şi Ioan Slavici. Cu acestă ocazie au fost bătute două medalii în memoria lui Ştefan cel Mare,  < Junimea Română Academică – Putna >,  pe revers,  < Uniţi suntem în cuget,  uniţi în Dumnezeu >. Printre personalităţi au participat şi Mihail Kogălniceanu, cel care a bătut a doua medalie şi Dimitrie Gusti, cel care a înfiinţat actualul Muzeu al Satului din Bucureşti. Putem spune că Unirea de la 1 Decembrie 1918 a fost înfăptuită de generaţia lui Mihai Eminescu, care pe parcursul scurtei sale vieţi, prin publicistica sa,  a contribuit  şi  a  ţinut  trează  conştiinţa  românilor  pentru unire într-un singur stat, < Declararea Independenţei de Stat a României > prin memorabilele cuvinte ale lui  Mihail  Kogălniceanu  şi  consfinţirea  ei  pe  câmpul de luptă prin jertfa de sânge în < Războiul din 1877 – 1878 >, la care au participat şi soldaţi din Transilvania”, prof. Aneta Pioară, cu emoţionante poezii proprii şi prof. Ecaterina Chifu optează pentru promovarea mai judicioasă a literaturii de la curbura Carpaţilor, şi totodată  promovarea tinerelor talente în Cenaclu, ca o punte între elevi şi profesori.  

          A urmat lectorul de serviciu, Ion Cojocaru, cu poezie. Domnia sa se dovedeşte un spirit ancorat în socialul cotidian, cu o sensibilitate specifică unui creator. Ceea ce a prezentat astăzi, în premieră, s-ar putea încadra la pamfletul versificat, fără prea multe figuri de stil. Nu duce lipsă de idei, forma în care îşi exprimă mesajul trebuie revizuită. Participarea sa la şedinţele Cenaclului dovedeşte că este un iubitor de literatură, de frumos. Îl aşteptăm la o nouă lectură, cu lecţia învăţată.       

          „Dl Matincă Costea ne încântă şi descântă. Momentul patriotic a fost foarte bine venit. Lectorul de serviciu a încercat să spună cum vede viaţa şi îi urez să scrie în continuare. Acum nu este pe drumul bun”. (Mihai Vieru)

„Ceea ce se întâmplă în Cenaclu ne încarcă în mod pozitiv, faptul că s-a vorbit de ziua naţională, de sf. Andrei, faptul că nu ne uităm străbunii reprezintă un exemplu pentru generaţia viitoare. Referitor la problema ridicată de dna Chifu, de a atrage copii către literatură, trebuie găsit un numai un limbaj comun între instituţii, dar micii creatori să-şi învingă timiditatea de a veni şi mai ales de a lectura în Cenaclu”. Referitor la lectorul de serviciu de astăzi consider că trebuie să-şi revizuiască tot ce a prezentat în această şedinţă. (Roxana Manea)

„În ansamblu ce a prezentat lectorul de serviciu îmi dă impresia unei sorcoveli, are ritmul de sorcovă sau pluguşor. Încadrez creaţia dlui Ion Cojocaru în domeniul folclorului, chiar el încheie că nu este scriitor şi ar merita o revizuire”. (Laurenţiu Selegian)

„Îmi pare bine că vă revăd astăzi prin grija Celui de Sus. M-au impresionat cuvintele „fratelui” Matincă, un adevărat patriot. Apreciez ce a spus Dumitru Hangu care iubeşte istoria, ţinuturile natale, este un patriot, la fel şi poeziile dnei Pioară. Referindu-mă la lectorul de serviciu, este bine venit în mijlocul nostru. Îl felicit pentru curajul de a fi alături de noi, de a-şi găsi drumul în literatură. Mă bucur că sunt împreună cu dvs astăzi în zi sfântă şi să ne vedem ani mulţi de acum înainte”.    (George Anghel)

„Dl Matincă ne deschide şedinţele de Cenaclu, de fiecare dată cu altceva, ceea ce aşteptăm de la d-lui. Referitor la lectorul de serviciu, ceea ce a lecturat sunt încercări, se vede străduinţa, dar Cenaclul este o şcoală a viitorilor scriitori. Îi doresc să nu abandoneze, să scrie mai departe, mai tăiat, mai adăugat”. (Valeria Popa)

„Şedinţa noastră de astăzi a avut mai multe momente: primul a fost dedicat Unirii, această mare sărbătoare căreia dl Matincă i-a dedicat versuri de înaltă ţinută patriotică, dl Hangu a prezentat momente din lupta românilor pentru unire, înfăptuită la 1 Decembrie 1918. S-a pomenit aici de unii membri şi de însemnătatea zilei de azi, Sf. Andrei. Consider că la Cenaclul „Alexandru Sihleanu” vin oameni cu suflet mare, la care adaug sentimentul patriotic. Dna Chifu a venit cu o propunere de a atrage în rândurile noastre mai mulţi tineri. Cenaclu ar fi o punte de legătură între elevi şi profesori. Momentul „lectorul de serviciu”, nu am să denumesc specia literară, lectorul de azi, Ion Cojocaru, are idei, aduce imagini din cotidian şi creaţia trece pe lângă pamflet, şi îl rog să nu renunţe, şi sper după o analiză va veni cu ceva mai bun decât a prezentat astăzi. Mi se pare o proză versificată”. (Aneta Pioară)

„Îl laud pe stimatul Matincă Costea. Este sarea şi piperul Cenaclului. Aş vrea ca şi tinerii de astăzi să aibă patriotismul dlui Matincă Costea. Pe dl Cojocaru îl consider un miner simpatic. Azi a intrat în mină şi a dat de un filon. Depinde de dânsul cum va ţine târnacopul şi unde va săpa. Sunt şi pictori naivi. Îl rog să depăşească acest stadiu pentru că are idei. Să vină în continuare, să nu ne părăsească. (Dan Mihail Zanfirescu)

„Am înregistrat deschiderea sărbătorilor de iarnă prin clopoţelul folosit de dl Ghinea. Mulţumesc prezenţei şi efortului dlui Matincă ce mi-a deschis o poartă spre geografia  şi conturul României care ar fi simbolizată de o horă românească, după cum se exprimă  „rotunda horă”. Mi s-a părut foarte bine venit aspectul în care cei prezenţi s-au referit la Marea Unire. Dl Hangu a făcut o trecere a etapelor Marii Uniri. Ca cititor m-a mişcat poezia plină de vibraţie a prof. Aneta Pioară. Dna prof. Chifu a subliniat că poezia, fie că o scrii sau o reciţi, te redă ca om. Atmosfera a mai fost încinsă în mod plăcut de amatorism şi profesionalism în artă, ţinând cont că profesionistul se naşte dintr-un amator. Lectorul de serviciu de astăzi este un nebun normal şi plăcut al spaţiului cultural râmnicean. Este un pamfletar de vocaţie. Îl felicit pentru curajul de a „sparge” uşa Cenaclului. A fost o plăcere să ascult lucrarea dânsului şi vreau să-i doresc să se lase de fumat şi să ne revedem. (Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)

„Le mulţumesc celor care ne-au oferit clipe de vibraţie patriotică. Dl Ion Cojocaru scrie o poezie legată de cotidian. Această poezie este nemetaforizată, fără să atribuie un sens figurat. Să se profileze pe pamflet, deoarece are o genă a umorului. Îi apreciez curajul de a citi în şedinţă. (Ecaterina Chifu)

„M-am bucurat că am gândit toţi la fel şi am început cu momentul Marii Uniri. Dl. Matincă ne încântă cu momentul lui de divertisment. Pe Ion Cojocaru îl admir pentru curajul de a lectura în Cenaclu”.  (Costică Drîstaru)

Sâmbătă, 7 decembrie, începând cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Ecaterina Chifu, cu proză.

Sâmbătă, 23 noiembrie, încă o sâmbătă de toamnă binecuvântată de Dumnezeu, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu un medalion  satirico-umoristic susţinut de Matincă Costea pe un text  de Mircea Crişan, „La un telefon public”, „Firul buclucaş” de Fred Firea şi „Eu şi Suzana”, şi un final cu aplauze.

A urmat lectorul de serviciu, Dan Mihail Zanfirescu, cu proză. Domnia sa a venit în Cenaclu cu poezie şi cu părerea de rău că trebuia să vină mai de mult. O poezie sensibilă, romantică, dar nu m-a convins. Adevărata revelaţie am avut-o cu proza. Lectura de astăzi se numeşte „Discuţii, discuţii”. Este o proză inedită, originală, se pare o piesă dintr-un întreg, cu  o altfel de abordare a epicului. Textul nu dovedeşte numai talent, fluenţă epică, coerenţă, pe lângă o sensibilitate fără de care creaţia literară nu ar fi posibilă, ideea este susţinută, pe tot parcursul, analitic, psihologic. Autorul are proprietatea termenilor şi îi foloseşte cu sentimentul că ştie dinainte reacţia potenţialului cititor. Astăzi, cu un melanj între epic şi liric, folosindu-se de prietenul virtual, s-a dovedit şi un fin psiholog, să nu zic negustor, ceva à la Alexandru Lăpuşneanu: < Dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pe voi, dacă voi nu mă vreţi eu vă vreau pe voi >. Dacă nu vă place poezia mea, o veţi servi ca pe un sandviş. Şi asta a fost, dar un sandviş plăcut, de calitate, pentru că la elementul liric se autocenzurează. Şi mai este ceva. Se pare că ar putea accesa, marşa şi pe elementul fantastic. Este acolo în final, o cochetărie cu fantasticul care îmi dă speranţe: „În acest moment simt că mai este cineva în cameră cu noi. Parcă a trecut o adiere rece. Încet, să nu râdă de mine prietenul meu, privesc cu coada ochiului spre uşă. Ceva se întâmplă şi prietenul meu tace, îl simt încordat. Un murmur uşor, venit de sub noi, este amplificat de cameră .Ridic încet privirea spre lustră, privesc fereastra şi mă ridic puţin. Da, o vibraţie perfidă se simte. – Este? mă întreabă prietenul meu. – Da, un pui de cutremur, îi răspund şi încerc să fiu calm. Ne ridicăm şi aşteptăm ceva. Nu vorbim. Pe stradă lumea trece indiferentă”.               

          „În materialul prezentat astăzi,  Dan Mihail Zanfirescu ne demonstrează că ştie să dialogheze şi să frazeze frumos îmbinând proza la modul armonios cu poezia. Este o lucrare ce te determină să o asculţi cu plăcere şi să-ţi dai seama că nu este un debutant. S-ar putea ca materialul să constituie un început de roman”. (Matincă Costea)

          „Eu cred că dl Zanfirescu are capacitatea de a îmbina proza cu poezia şi într-adevăr a ieşit ceva plăcut, şi în viitor ar trebui să meargă pe calea pe care şi-a ales-o. Dan Zanfirescu peste ani: < Strădania cuvintelor se-adună / Când noaptea umbrei te-nfioară / Singure ce tristă consolare / În garderoba cu rochii şi taioare / Şi azi sorbim din poloboace / Cu mare grijă vinul / Ruleta rusă se întoarce / Final cu AVE facem plinul >>În încheiere, epigramiştii reprezintă baletul Uniunii Scriitorilor şi al literaturii… Întotdeauna sunt pe poante”. (Dumitru Hangu)

          „Din materialul lecturat se observă sensibilitatea, trecerea cu uşurinţă de la melancolie, la bucurie. Are grijă în poezia < Peste ani > să ne amintească cum vom ajunge când ne vom lua rămas bun. Poezia  <Păcat > este o satiră a mass-mediei. Astăzi mai rar poţi vedea, mai ales, persoane mature mergând la bibliotecă pentru a citi. Altă poezie, < Să nu uiţi > descrie dorul despărţirii a copiilor de părinţi migrând în alte ţări şi pe care îi văd doar în concediu, în rest sărută, plângând, fotografia lor. Să continue”. (Ion Cojocaru)

          „Dl Matincă este medalionul viu al Cenaclului. Însufleţeşte la maximum atmosfera din cadrul Cenaclului creând o stare de spirit propice desfăşurării activităţii literare. Mi-au plăcut extraordinar povestirile, pline de înţelepciune, cum ar fi < Firul Buclucaş > cu Suzana, mi-a plăcut reţeta contra deochiului cu sacoşa roşie. Venind la lectorul de serviciu, dl Dan Zanfirescu, care regretă că a venit târziu în Cenaclu, acum şase ani şi spre echilibrarea dezamăgirii urmează să continue,  < à la long >, să recupereze. Dl Dan Zanfirescu este în pericol literar şi-l văd prăbuşindu-se într-o dramaturgie. Consider < Discuţii, discuţii > ca un început de piesă de teatru deosebit de atractivă. Condeiul lui are ieşiri scriitoriceşti remarcabile, cum ar fi:  < şpriţ de cuvinte >,  < vivat ecranul >,  < drogul vizual >, vizavi de televizor şi ca idee terapeutică este legat de o terapie sufletească, un  < spa > însoţit de poezii dragi sufletului uman. Aştept o scriere dramatică”. (Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)

„Este o altfel de proză. Este o proză analitică, de factură psihologică. Autorul vorbeşte cu autorul. Prietenia este o floare rară, care se poate scutura foarte repede. Bănuiesc că are prieteni mari. Este o mare artă să te întrebi dacă au procedat bine. Este o idee mare şi modul realizării este deosebit. Arta este compusă din idee şi formă. Poeziile îmi aduc aminte de Esenin, critică femeia, de Baudelaire. Lirica este puţin desuetă. A vorbi cu tine însuţi este o idee deosebită. Să continue cu proza, pentru că o face după toate canoanele.  (Nicu Oaie)

Sâmbătă, 30 noiembrie, începând cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi Ion Cojocaru.