Sâmbătă, 8 Martie, alături de tradiţionalul „La mulţi ani”, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” a debutat, la ceaiul literar, cu Matincă Costea care a susţinut un scurt moment de divertisment pentru îmblânzirea spiritelor, cu un text de Tudor Muşatescu, „Zvoniştii”. Prestaţia a primit aplauze.
A urmat lectorul de serviciu, Aneta Pioară, cu proză, un fragment de roman, de fapt al treilea în acest proiect literar. S-ar părea că dna are talent în susţinerea firului epic pe mai multe planuri şi spaţii, ceea ce implică o documentare în susţinerea biografică pentru a imprima romanului veridicitate şi o implicare de natură psihologică pentru a transmite potenţialului cititor stări, sentimente, şi în acest fel să trezească curiozitatea. Deocamdată construieşte personaje, construieşte imagini, caută să creeze şi să rezolve conflicte. Rămâne de văzut, după un substanţial efort acordat acestui gen literar, cum se vor îmbina toate piesele într-un tot unitar. Spor la muncă!
„Dna teatrului, aşa cum o consider eu, se prezintă de data aceasta în pagini de roman. Consider că o face cu un aer de maturitate şi ca atare o face bine, şi creionează frumos personajele frazând frumos. Ca o notă critică constat că lipseşte dialogul caracteristic acestui gen de creaţie. Aşteptăm urmarea. (Matincă Costea)
„Pentru că nu am ascultat celelalte capitole, mă voi referi la ce a prezentat azi. Din ceea ce am auzit, este o încercare de roman biografic şi un roman de factură psihologic. La început mi s-a părut plictisitor. Tema îmi pare a fi căutarea identităţii de către tânărul pictor, tânăr care în peregrinările sale prin orfelinat face cunoştinţă cu deviaţiile unui pedofil. Pe cât de dureroasă, pe atât de interesantă. Colegii îşi propun să-i pună capăt prin otrăvire. Prin tema lui romanul prezintă interes. Mijloacele artistice sunt puţine, dar bine construit. (Georgeta Iuga)
„Un roman în pas de dans. Partea întâi este cea mai grea: introducerea şi acomodarea noastră cu nerăbdarea de a afla mai repede subiectul. Este o lucrare de proporţii. Dna ne face să venim, să vedem continuarea. (Dumitru Hangu)
„Nu prea am multe de zis. Este ca un prohod, nu în pas de dans sau dansul lui Zorba. Reuşeşte să creioneze imagini. E bun scenariul, ar putea fi turnat. Cred totuşi că forţează nota cu atâtea descrieri. Trebuie să ne adaptăm şi la cerinţele cititorului. Sincer nu văd de ce a trebuit să dureze atât până la ceea ce intuiam. Ar trebui introduse şi figuri de stil. Rămân cu un aer amar. (Laurenţiu Selegian)
„Este lung drumul romanului. Apreciez munca celui care scrie. Sunt păsări rare. E interesant ce scrie dna. S-a complicat cu vizita la Paris, cu atâtea detalii, care nu ştiu dacă sunt reale. Povestirea în prima parte interesantă, a doua este o cădere. Întâlnirea de la Paris, cu Vivienne, nu este bine regizată. Uneori apar fracturi în logică. Tema este periculoasă. Să o termine. (Dan Mihail Zanfirescu)
„Fiecare carte este considerată un copil al autorului. Trebuie mult curaj pentru a susţine un asemenea gen literar. Să continue cu mai multe figuri de stil pentru frumuseţea romanului. (Mioara Zaharia)
„Cu ocazia zilei de 8 martie, d-nelor toate cele bune şi sănătate. Multă sănătate dlui Marcel Codrescu, alias Matincă Costea. Tema divertismentului de astăzi este bine venită datorită inundaţiilor şi ploilor. Felul doi, susţinut de lectorul de serviciu, la fel de apetisant. Cu această ocazie mă lansez cu un haiku: Ana Pioară – pictor dramatic / mister romantic. Este un roman misterios, ameţitor, romantic, complex, profesionist, cu talent pictural, emoţionant. Vreau să recomand să nu lungească artificial acţiunea, să treacă la un stil mai concis, deoarece în secolul vitezei cititorul nu are răbdare să citească. Ca cititor vreau romane scurte, în culori optimiste şi vesele. Spor la treabă şi multă inspiraţie! (Adrian Câmpeanu, Preş. Cititorilor din Râmnicu Sărat)
„Trebuie să menţionez, criticăm opera şi nu autorul. Ascultând părerile unor consumatori de literatură, teatrul nu se citeşte că trebuie jucat, romanul nu se citeşte că este prea lung. Definiţia DEX a romanului: < Specie a genului epic, de întindere mare, cu conţinut complex, care se desfăşoară de-a lungul unei anumite perioade şi angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observaţiei sociale şi a analizei psihologice >. Criticul literar Alexandru Piru spune: < Nu există literatură pentru copii şi literatură pentru adulţi. Există literatură >. Fiind în curs de desfăşurare, titlul se poate schimba. Din acţiune reiese că ar fi un turist român care descoperă un tablou al unei ţărănci românce. Pe parcurs mi-am schimbat ideea. Am observat că este viaţa unui copil crescut la orfelinat, care îşi caută identitatea. Nu este lipsit de dialog, portret, descrieri. Modul de expunere este naraţiunea. Descrierea vieţii copilului la orfelinat poate fi viaţa oricărui copil abandonat de părinţi. Viaţa este un spectacol. Este o luptă. Viaţa din orfelinat este dezvăluită cu toate dedesubturile şi cruzimile la care sunt supuşi copiii în orfelinate. Pare numai că este pornografie, dar este realitate crudă. Faptul că autoarea de astăzi a plasat acţiunea şi în Franţa, nu ştiu ce va urma, dar este şi o vânzare pe valută. Îi recomand să continue. Are veleităţi de autor de teatru, dar şi de romane. Proprietatea termenilor rămâne deschisă. (Floarea Stănescu)
Sâmbătă, 15 martie, începând cu ora 11.00, şedinţa Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi închinată lansării de carte, „Verbum Amoris”, autoare Nina Beldie. Vă aşteptăm cu drag.