Istorii Buzoiene

Vineri, 20 februarie, la Clubul „Femina 2” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a avut loc lansarea volumului „Experienţa închisorii politice în memorialistica feminină”, Ed. Pro Universitaria, 2014, autoare Manuela Camelia Sava. Coperta, foto: Chirac Theo Chirac (Celula lui Corneliu Coposu din Închisoarea de la Râmnicu Sărat). Autoarea mulţumeşte Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” pentru sprijinul financiar acordat. Au fost prezenţi scriitori, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, iubitori de literatură, iubitori de frumos. Evenimentul a debutat cu o frumoasă slujbă religioasă de pomenire a victimelor închisorii politice de la Râmnicu Sărat, slujbă oficiată de preoţii Cristian Asănache, Gheorghe Bivolaru şi Marius Asănache.

Moderatoarea evenimentului a fost prof. şi managerul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu”, Violeta Vîlcu: „Vă mulţumesc pentru prezenţa dvs. astăzi la lansarea cărţii de mărturii ale femeilor eroi care au petrecut forţat mare parte din viaţa lor în închisorile comuniste, autor dna Manuela Camelia Sava. Recunosc că sunt onorată să deschid această lansare de carte. De ce eu? Pentru că sunt prietena autoarei, pentru că am înţeles valoarea acestei cărţi şi am susţinut financiar apariţia ei în calitate de manager al acestui centru cultural, pentru încurajările cu care am susţinut-o… Aşadar, onorat public aş vrea să mulţumesc celui care a coordonat această carte, dlui prof. univ. dr. Vasile Spiridon, Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău, critic literar, membru al USR, semnatar al prefaţei cărţii, prezent astăzi la această lansare. (…) De ce am ţinut ca această carte să apară? Pentru că din nenorocire, Râmnicu Sărat a fost cel mai oribil loc de detenţiune pe care l-au inventat comuniştii. (…) Dacă deţinuţii politici ar fi avut o golgotă, ea s-ar fi numit Râmnicu Sărat. Pe harta românească a locurilor de martiraj, cred că Râmnicu Sărat se situează pe primul loc. Eu, care am cunoscut toate puşcăriile regimului comunist, pot să pun mâna pe inimă că închisoarea de la Râmnicu Sărat a fost cea mai dură, mărturisea Corneliu Coposu”.

          Vasile Spiridon: „Mulţumesc dna director în primul rând că aţi sponsorizat această apariţie şi pentru acest spaţiu. Generaţiile actuale au foarte puţine repere istorice. Unii nici nu ştiu cine a fost N. Ceauşescu. Totdeauna vor fi oameni care vor încerca să facă lumea aşa cum vor crede ei. Cărţile acestea au apărut cu un fond valorificator. Pe noi ne interesează un anumit tip de experienţă. În acest contex vine prof. dvs. Trebuia să fie publicată această carte. Este de actualitate recuperată. Ce se mai caută la o teză de doctorat este originalitatea. Autoarea face o introducere teoretică. Se întreabă dacă există o ficţiune a memorialisticii. Sunt diferenţe între jurnal şi memorii. Jurnalele sunt subiective. Nu trebuie să fie considerat ca adevăr istoric ce scrie fiecare în jurnal. Paul Goma este o experienţă trecută prin ficţiune. Autoarea alege şapte dosare şi urmărite de-a lungul cărţii. Trei factori determinanţi duşi la extremis: foamea, frigul şi tortura. Unele deţinute, erau trei categorii, unele se răzvrăteau, altele se supuneau, altele turnau.O felicit pentru curaj şi idee”.

Sorin Cârjan (viceprimarul municipiului Râmnicu Sărat, care a sprijinit proiectele Centrului Cultural de-a lungul timpului): „O felicit pe Camelia pentru că a publicat acestă carte. Această carte ar trebui să vorbească despre libertate. Tocmai că istoria se repetă, mi-e teamă că fiecare sistem promovează nonvalorile. Fă din cartea ta o poveste să o prezentăm copiilor noştri. Râmnicu Sărat nu are nicio vină că are acest stigmat”.

Mica Daria Sava a interpretat la pian câteva piese de Robert Schumann şi Ludwig van Beethoven. Tot piese clasice, dar la vioară a interpretat şi Robert Untea, elev cl. a VI-a la CN „Alexandru Vlahuţă”.

Răzvan Theo Chirac: Eu nu am nici un merit. Singurul meu merit este că nu sunt insensibil. Contribuţia la cartea colegei este doar imaginea de pe copertă. În 2006 am avut aici o expoziţie: <Voi n-aţi fost cu noi>. Am realizat acea serie de imagini. Nu ştiu cât de reuşite au fost. Imaginea prezintă uşa unei celule. Mă onorează că a ales această imagine. În celula şase au zăcut Zelea Codreanu şi Corneliu Coposu care au încercat să opună rezistenţă comunismului. <E bine să fim prieteni cu Rusia, dar să nu fim vecini>, mi-a spus-o un elev la oră şi am rumegat-o bine. Închisoarea tăcerii de la Râmnicu Sărat ar trebui să fie cunoscută în întreaga Europă”.

Manuela Camelia Sava: „Mă simt onorată să fiţi alături de mine astăzi la această lansare. Îi mulţumesc dlui prof. univ. dr. Vasile Spiridon. Am transformat toată munca într-o carte. Munca mea a început prin întâmplări care m-au determinat să procedez aşa. Întâlniri cu oamenii care au suferit. Am avut o mare şansă, încrederea pe care mi-a arătat-o dna prof. univ. dr. Elena Zaharia Filipaş. Cercetarea a cuprins un număr imens de cărţi. Este aici o persoană, doctor în filologie şi este sora mea, Artemiza, care m-a împins, m-a mobilizat să termin teza. Cartea mea este un omagiu adus suferinţei. Nu îmi imaginam că oamenii pot fi lupi pentru oameni. Cifra şase are şi altă semnificaţie pentru mine: este a şasea carte a mea, am debutat acum şase ani. Preotul Cristian Asănache este referentul neoficial pe tema credinţei. Valorile sacrificiului le veţi găsi în cartea care a însumat cinci ani de muncă”.

Mioara Donea (Preşedinta Tribunalului Râmnicu Sărat): „Îi mulţumesc Cameliei că m-a invitat. Eu îi mulţumesc că a putut să empatizeze cu viaţa acestor eroine ce a făcut subiectul cărţii lansate astăzi. Eu ştiu că pădure fără uscături nu există, dar îmi place să privesc oamenii în ochi”.

Teo Cabel (Cenaclul „Ante Portas” Buzău): „Acest demers pe care l-a făcut Camelia este foarte bine să fie mediatizat. Este interesantă introducerea din punct de vedere literar, cealaltă parte de istorie trebuie să ne-o asumăm”.

Artemiza Asănache: „Astăzi este un moment deosebit. Ştiu cât ai muncit şi îţi doresc mult succes”.

Manuela Camelia Sava: Mulţumesc familiei pentru susţinere. Mulţumesc şi învăţătoarei mele Marcela Marin. Mulţumesc voluntarilor (cei patru elevi) din Turcia şi Italia. Mulţumesc dlui preot Gheorghe Bivolaru. Mulţumesc încă odată dlui prof. Spiridon pentru sprijin. Vă rog să nu plecaţi fără să luaţi o bucăţică din colacul sfinţit astăzi”. Totul s-a încheiat, la cafeaua literară, cu autografe.   

   Sâmbătă, 21 februarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a fost fost închinată lansării de carte.  Clubul „Femina 2” a fost gazda lansării volumului „Patria în opera lui Grigore Vieru”, Ed. Alpha MDN, 2015, autor Sava Bogasiu. Autorul dedică această carte dnei Raisa Vieru şi celor doi fii, Teodor şi Călin, cu prilejul jubileului de 80 de ani de la naşterea poetului Grigore Vieru. Au fost prezenţi membrii Cenaclului „Alexandru Sihleanu”, scriitori, iubitori de literatură, de frumos. „Regizorul” evenimentului a fost Constantin Marafet: „Dnelor şi dlor să păstrăm un moment de reculegere in memoriam Grigore Vieru. Astăzi, în mijlocul nostru, se află scriitorul Sava Bogasiu şi părintele nostru de suflet, Mihai Milea, căruia îi mulţumim pentru ceea ce face pentru înălţarea lui Hristos. Lângă mine se află scriitorul şi prof. Traian Cristea, epigramistrul Mihail Sălcuţan, vicepreşedintele epigramiştilor din România. Mărturisesc că l-am cunoscut pe Grigore Vieru prin 1984. În 1989, împreună cu Mihai Sarca şi Laurenţiu Andronescu la cimitirul Belu din Bucureşti, ne-am întâlnit la momântul lui Eminescu. Iuri Sadovnic mi-a dat ziarul <Glas>, tipărit la Chişinău, cu grafie latină. În 1990, la mormântul lui Eminescu, mii de oameni. Mulţi îi cereau autografe lui Grigore Vieru. O altă întâlnire la Buzău, la vila Marghiloman. Grigore Vieru a fost iubit, dar a fost şi hulit. Un anume Mihai Bonţiu l-a atăcat în presă, aproape zilnic apăreau articole denigratoare la adresa lui Grigore Vieru. S-a luptat cu tancurile prin poezie pentru grafie latină. Prin această carte Sava Bogasiu ne-a făcut mare bucurie”.

Traian Cristea: „Este din ce în ce mai greu să vorbeşti de un poet care a ars ca o făclie, poetul stelar Grigore Vieru. Din carte se simte respiraţia părintelui. A vorbi despre o carte înseamnă a citi-o, a reciti-o şi a sitetiza. În ziua de azi sunt destui critici care dau cu busuiocul, care frunzăresc. Eu citesc de două-trei ori până înţeleg. Citind cartea lui sava Bogasiu am simţit că bate inima autorului, a îndrăznit să scrie despre patrie şi limba română. Meritul acestei cărţi este că pleacă de la o afirmaţie a lui Nichita Stănescu. Veţi vedea ce cuvinte sfinte sunt spuse despre patrie. Cartea este un eseu închinat personalităţii poetice a lui Grigore Vieru. Ca poet a iubit mult mama, ţara, limba română. Este o fremătătoare simfonie. Se desprinde regretul că Grigore Vieru nu mai scrie. Despre mamă, despre patrie este un subiect inepuizabil. <Iubind vei găsi drumul spre casă>, spune fiului Grigore Vieru. Acest poet a devenit un sacerdot al limbii române. Toată poezia lui Grigore Vieru esteo rugă la Dumnezeu ca să-i deschidă calea spre patria cerească. Pentru Grigore Vieru biserica este poarta cerului. Grigore Vieru este un simbol al renaşterii naţionale în Basarabia. <Românul care nu ştie câtă patrie a mai rămas în ţară, nu ştie câtă moarte îl aşteaptă>”

Constantin Marafet: „În România, în 1990, Grigore Vieru, Leonida Lari şi Nicolae Dabija au fost în colegiul director al revistei <Doina>. A fost o colaborare între <Doina> şi <Literatura şi arta>. Pe Grigore Vieru l-au iubit şi l-au urât deopotrivă”.

 Mihail Sălcuţan: „Am un disc din 15 ian. 2009, acea petrecere, ultima zi din viaţa lui Grigore Vieru. Dnelor şi dlor mă bucur că sunteţi astăzi prezenţi şi îndrăgostiţi de slova lui Grigore Vieru. Despre Grigore Vieru s-a scris mult şi se va scrie. I-a iubit pe buzoieni, eu fiind bolnav de Basarabia. Noi buzoienii, împreună cu Biblioteca <Vasile Voiculescu>, am fondat o bibliotecă în Soroca. Aş vrea să facem mult mai mult, să-l facem cunoscut. Grigore Vieru a scris cel mai frumos abecedar în limba română <Albinuţa>. Opera lui este clădită pe trei piloni: ţara, limba română şi mama. Despre mamă a scris 70 de poezii. Grigore Vieru spunea: <Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi>. <Limba română, oastea noastră naţională>, din discursul la intrarea în Academia din Rep. Moldova. Cei din Rep. Moldova veneau la izvor. Târziu l-au descoperit pe M. Eminescu, Nichita Stănescu. Nu se vorbea în  limba română”.

Constantin Marafet: „Despre Grigore Vieru se poate vorbi foarte mult. O să-l invit pe maestrul, cum îi spunem noi, Matincă Costea, să relaxeze atmosfera.

Matincă Costea a interpretat <Scrisori de dragoste>, culegere, şi trei epigrame de „sezon”, creaţie personală, pentru care a primit zâmbete şi… aplauze.

Epigrame de „sezon”, creaţii proprii, au prezentat şi Safta Leaută, şi Dumitru Hangu. 

 Ecaterina Chifu: „Grigore Vieru considera că poezia patriotică trebuie scrisă să rămână în veşnicie”.

Aneta Pioară a recitat o poezie proprie dedicată lui Griore Vieru şi a grăit:

 „O carte de suflet, cartea de astăzi mă face să gândesc mai mult la cele discutate azi, aici. O altă definiţie a poeziei, o altfel de armă”.

          Sava Bogasiu: „Dragii mei, vă asigur Grigore Vieru n-a murit. El este viu prin moştenirea literară pe care ne-a lăsat. El scria limba română cu litere mari şi-a iubit limba română ca pe soţia Raisa, ca pe mama sa. Grigore Vieru n-a murit. Mergeţi afară, pe fiecare fir de iarbă scrie Grigore Vieru. Acest râu numit Râmnicu Sărat, un râu dulce, la Bisoca ia ceva sare, ca sarea în bucate, şi ajunge în aces oraş drag mie. De ce această carte <Patria în opera lui Grigore Vieru>? Pentru că din ce în ce mai puţin se vorbeşte despre patrie. Cel mai scurt cuvânt despre om în rai, România. În casa mamei am citit <Almanah istoric>. Mama punea la sărbători câte două-trei steaguri, parcă era ambasada limbii române la noi în sat. L-am iubit atât de mult de la întâlnirea la Biserica Sf. Teodora din Chişinău.Vă mulţumesc că existaţi. Sunteţi o grămăjoară ca într-o icoană. Vă îmbrăţişez”.

          Nicolae Constantinescu a vorbit despre mamă, cîntecul lui Fuego, despre cântecul lui Grigore Leşe dedicat Basarabiei şi a recitat o poezie, creaţie proprie, dedicată autorului.

George Anghel: „Părinte, să ne trăieşti întru mulţi ani!”

Totul s-a încheiat, la cafeaua literară, cu acordarea de autografe.

Sâmbătă, 28 februarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Dumitru Hangu.

Sâmbătă, 24 ianuarie, ziua Unirii Principatelor române, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu un moment poetic, asigurat de Matincă Costea cu „Hora Unirii” de Victor Tulbure şi un scurt moment de divertisment, un text, „Sus Costică”, creaţie personală şi două texte, „Georgeta la farmacie”, şi „Amor muncitoresc”, culegere. Aplauze pentru prestaţie.

A urmat lectorul de serviciu, Valeria Popa, cu fabule. Pentru a sublinia importanţa zilei de azi, dna Popa a recitat şi o poezie patriotică, creaţie proprie. Dna Valeria Popa a lecturat astăzi un grupaj de patru fabule. Se pare că are înclinaţie spre acest gen literar, dovedind simţ de observaţie şi aplecare spre micro cosmos. Poate fi şi un mijloc de educaţie, nu numai de relaxare.   

„Dna fabulei, cum am numit-o, a reuşit să ne amuze şi de data aceasta, graţie imaginaţiei prin personaje transfigurate, dar care vizează o doză de înţelepciune. M-au încântat, în mod deosebit, personajele „broscuţa” şi „măgarul”. (Matincă Costea)

„Mica Unire a fost deosebit de mare, pentru că Marea Unire de la 1 decembrie nu putea avea loc. Mica Unire a avut loc datorită şi unei conjucturi europene, războiul Crimeii. Alexandru Ioan Cuza, ca om politic, şi-a făcut datoria făţă de ţară. Trebuie să mărturisesc, m-am îndrăgostit de fabulă”. (Dumitru Hangu)

„Văd că dna Popa are mult talent pentru fabulă şi genul acesta i se potriveşte. Să scrie în continuare pentru că este plăcut ce scrie”. (Safta Leaută)

„Se împlinesc 167 de ani de la naşterea lui Ioan Slavici (n. 18 ian. 1848 – m. 17 aug. 1925), cel care împreună cu M. Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale sunt cunoscuţi ca cei patru clasici ai literaturii române. Momentul 24 ianuarie este Unirea Moldovei cu Muntenia la Iaşi pe 5 ianuarie şi pe 24 ianuarie la Bucureşti. Acest deziderat care s-a înfăptuit la 24 ianuarie a fost visul paşoptiştilor. Lectorul de serviciu, Valeria Popa, ne-a prezentat patru fabule reuşite, fiecare dintre cele patru poezii lecturate prezintă şi au structura unei fabule adevărate, sunt educative. Mă bucur că această specie o putem asculta astăzi la Cenaclul.  O felicităm! Fabula este un mijloc mai discret de a scoate în relief moravurile societăţii”. (Aneta Pioară)

„În Cenaclul nostru avem un unicat, o fabulistă, îndrăgostită de literatură şi ar trebui să ne mândrim. Îmi aminteşte de Trio Grigoriu şi broscuţa Oac. O apreciez pe dna Popa pentru că este o luptătoare, cu mijloace modeste reuşeşte să realizeze lucruri frumoase. Cred că şi-a ascuţit creionul la Cenaclu. Ce mă uimeşte, dna râde  de noi, dar râde fin, la sfârşit morala. Sunt lucruri frumoase”. (Dan Mihail Zamfirescu)

„La 24 ianuarie, lucrările Cenaclului „Alexandru Sihleanu” au avut ca pivot central Unirea pe care a elogiat-o dl Matincă Costea. Dna Valeria Popa este o dnă fabuloasă a Cenaclului. Unirea în concept filozofic, pe care şi dna Popa îl semnalizează într-o poezie patriotică, menţionează că unirea se realizează cu paşi mici, pornind de la două persoane. Dna Popa priveşte unirea unirea dintre lumea animală şi cea umană, şi unirea între  necuvântîtoare. Trebuie observat spiritul foarte puternic de fin observator al mediului înconjurător. Încheiem cu morala : fără unire nu există viaţă, unirea este motorul vieţii. Mulţumim şi îi dorim inspiraţie în continuare. (Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)

La final s-a intonat „Hora Unirii”.

Sâmbătă, 31 ianuarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Safta Leaută.

Vasile  GHINEA

Sâmbătă, 10 ianuarie, Cenaclul literar-artistic „Alexandru Sihleanu” şi-a reînceput activitatea, cu un moment de divertisment, la cafeaua literară, susţinut de acelaşi Matincă Costea, „vesel şi ferice”, pe un text de Ion Măgârdiceanu, „Ziua şi noaptea”, completat cu „Omagiu marelui poet” (moment liric, creaţie personală, închinat Domnului Poeziei româneşti, Mihai Eminescu). S-a păstrat un moment de reculegere în memoria patronului spiritual al Cenaclului, Alexandru Sihleanu (6 ianuarie 1834 – 14 martie 1857). Momentul de divertisment a fost „dilatat” de intervenţiile dnei Safta Leaută, cu fabula „Vaca şi taurul” şi a dlui Dumitru Hangu care-i „ţine hangu” dnei Valeria Popa, cu fabula „Atac la fabulă”.  Momente „sancţionate” de cei prezenţi cu aplauze.

A urmat lectorul de serviciu, Matincă Costea, cu „Destine zbuciumate”, un roman în lucru, din care a prezentat câteva capitole. Matincă Costea, să-l ţină Dumnezeu sănătos, şi-a dat, astăzi, „examenul de maturitate”, dacă mă raportez la o mărturisire a lui, „eu încă mai copilăresc”. Romanul are ca tematică satul ialomiţean după a doua conflagraţie mondială, tratat din punct de vedere istoric şi geografic, cu tot ce înseamnă viaţă pe acele meleaguri descrise: tradiţii, clase sociale, personaje, întâmplări,  cu ieşiri şi reveniri în cadru, cu ocazia locurilor vizitate, descrise cu mult sentiment patriotic, cu poveşti, mai ales poveşti în care întâlnim şi un scurt moment de fantastic, care face bine economiei cărţii.  De la Zaharia Stancu la Mircea Eliade şi în final la William Shakespeare, cu a lui  Romeo şi Julieta, Matincă Costea, cu un limbaj accesibil, se dovedeşte un povestitor care poate capta atenţia potenţialului cititor, cu unele mici probleme de topică, dar deznodământul dramatic din final îl salvează pe autor. Un final la care nimeni nu se aştepta.   Poate fi considerat şi un dar făcut concetăţenilor săi, ca o datorie morală. Să avem răbdare financiară!

„Sunt sigur că va fi o carte citită. Eu voi fi primul cumpărător”. (Dumitru Hangu)

„Consider că am deschis prima şedinţă din 2015 într-o atmosferă deosebită. Din materialul prezentat de lectorul de astăzi, se desprinde o frescă a satului românesc. Locul desfăşurării acţiunii este detaliat, cu trimitere la Marin Preda şi Zaharia Stancu. Timpul desfăşurării este după al doilea război mondial. Autorul creează personaje. Consider că a ales o temă frumoasă, dragostea dintre cei doi tineri, Rodica şi Florin. Ne redă viaţa satului, obiceiuri, cu foarte multe amănunte. Punctul culminant se suprapune cu deznodământul, trimitere la Romeo şi Julieta. Unul dintre pasajele lucrării are un iz de fantastic, cu trimitere „La ţigănci”, a lui Mircea Eliade”. (Aneta Pioară)

„Pentru aceste realizări îl felicit pe dl Matincă. E lăudabil. Să-şi realizeze proiectul”. (Valeria Popa)

„Eram copil, am trăit tot ce a scris. Lucrarea dlui Matincă zugrăveşte atmosfera satului din perioada de după război. Nimeni nu se văita, toţi munceau. Trebuie să fac o mărturisire. Aici este o atmosferă plăcută. Când vin la Cenaclu mă simt un om împlinit”. (Safta Leaută)

„În primul rând, am învăţat o expresie: „luna lui traistă-n băţ”, martie. Această poveste este adevărată. Nu este ficţiune totală. Dl Matincă are un stil propriu, gazetăresc. După umila mea părere, dl Matincă are o matrice stilistică proprie. Aşteptăm cartea”. (Genovel-Florentin Frăţilă)

„Mă bucur că am început anul aşa frumos, cu o scriere frumoasă şi cu oameni frumoşi. Mă uimeşte dl Matincă. Sunt date personale. A fost implicat fizic. Frumos! Este un moment, cred eu, de plictiseală, cu multe descrieri documentare. Să continuie romanul, dar trebuie să-i dau nişte idei în particular. Sunt nişte expresii care trebuie înlocuite. Nu mă aşteptam să iasă aşa ceva. Comparativ cu Occidentul, noi publicăm pentru plăcerea noastră”. (Dan Mihail Zanfirescu)

„Şedinţa Cenaclului nostru a început frumos, cu un elogiu adus marelui poet M. Eminescu. Tot Matincă Costea a recitat câteva versuri din creaţia poetului. A urmat momentul de reculegere, un omagiu adus celui care a fost „liră de argint Sihleanu”. S-a continuat cu fabule, contribuţia dlui Dumitru Hangu şi dnei Safta Leaută şi cu lectorul de serviciu. „Destine zbuciumate” este un roman autobiografic. Autorul, Matincă Costea, aduce în faţa cititorilor locul satului natal, scoate în evidenţă, istoric, locuri pe care le-a colindat. Are şi ficţiune, cu locurile descrise, cu dragostea dintre Rodica şi Florin. Ca moduri de expunere foloseşte descrierea, naraţiunea, enumeraţia, epitete foarte multe, limbajul este accesibil. Din loc în loc naraţiunea este presărată cu zicători, obiceiuri. Autorul aduce în faţa cititorului autenticul care stabileţte timpul şi locul. Aş asemăna  scrierea de faţă cu „Amintirile…” lui Creangă. Este o parcurgere a unei perioade din viaţa personală. Nu mă aşteptam la aşa sfârşit”. (Floarea Stănescu)

„Am fost surprins de noul stil al dlui Matincă. Îl suspectam numai. Acum ne-a dovedit. Am remarcat că dl Matincă a inserat în lucrarea d-lui locuri, personaje, întâmplări pe care le-a trăit, locuri pe care le-a văzut. Intriga acestei cărţi se referă la diferenţe dintre clasele sociale. Iubirea dintre cei doi protagonişti nu a ţinut cont de tradiţie. Finalul este cam greu de digerat. Pe ansamblu, autorul reuşeşte să ne ducă cu gândul în acele vremuri”. (Viorel Dodan)

„Anul Cenaclului a început cu Eminescu, cu Sihleanu, patronul spiritual al Cenaclului, cu fabula dnei Safta Leaută, cu fabula dlui Dumitru Hangu, a început frumos. O poveste de dragoste începe cu o poveste de dragoste. Sunt două romane într-unul. În general o poveste interesantă, rar întâlnită în ziua de azi”. (Nicolae Constantineascu)

„Debutăm cu o urătură: La mulţi ani Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”. Aducem un omagiu celui care a fost poetul Alexandru Sihleanu şi este patronul spiritual al Cenaclului care îi poartă numele. Dl Matincă a fost personajul principal al atelierului de creaţie literară, dovedind talent actoricesc prin trecerea de la bucurie, exprimată în monologul din prima parte, la dramatismul specific finalului din construcţia literară „Destine zbuciumate”. Dl Matincă este comparat cu un copac, cu roadele ajunse la deplină maturitate. Este o construcţie literară cu rădăcinile bine înfipte în trecut, îmbinând memorialistica, autobiografia, istoria, cu tradiţiile satului ialomiţean. Cred că această lucrare se adresează tineretului, deoarece autorul reliefează talent de povestitor şi analist al societăţii rurale. Trebuie să recunosc şi să admir energia pe care a depus-o, energia unui călător în trecutul plin de dramatism, şi îl consider un  restaurator al trecutului. Ceea ce lipseşte este dialogul care ar face poveştile mai atractive şi mai pline de viaţă. Doresc să-i mulţumesc pentru stilul cu care a venit astăzi în atelierul de creaţie literară. Să ne mai delecteze cu energia creatoare cu care săptămânal ne tratează. Trebuie să remarc duetul „fabulos” între Dumitru Hangu şi Valeria Popa”. (Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)

„Stimaţi colegi, dnelor şi dlor am venit la deschiderea de an cu urarea : Să vă aducă Dumnezeu bucurii şi împliniri în noul an. Îl felicit pe dl Matincă pentru versurile prezentate. Mă aşteptam de la Matincă să apară o carte de amintiri, anii copilăriei, contactele culturale. Îl felicit încă o dată”.  (George Anghel)

Vineri, 16 ianuarie, ora 17:00, la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” va avea loc lansarea volumului „Scrisorile” de Mihai Eminescu, ediţia a II-a adăugită, cuvânt înainte, note de Dumitru Ioan Dincă şi Constantin Marafet. Invitaţii Dan Mircea Cipariu, Dumitru Ioan Dincă, Valentina Becart scriitori şi Ioana Crăciunescu actriţă vor susţine recitaluri din creaţia Domnului Poeziei româneşti. În final un moment folk: Dan Manciulea şi chitara lui.

Sâmbătă, 17 ianuarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Aneta Pioară, cu proză.

Vasile GHINEA

  Sâmbătă, 13 decembrie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a fost închinată celor două concursuri adresate elevilor şcolilor generale, Concursul „Desene de Crăciun” şi Concursul „Poveste de Crăciun”, şi lansării de carte. Pentru câteva ore, Clubul „Femina 2” a devenit neîncăpător: elevi, părinţi, membrii Cenaclului „Alexandru Sihleanu, oameni de cultură, iubitori de frumos. La Concursul„Desene de Crăciun”, juriul format din: Mihai Vieru preşedinte, Laurenţiu Selegian, Dan Mihail Zanfirescu, Costică Drîstaru şi Vasile Ghinea au hotărât următoarele premii: – la secţiunea I-IV – Premiul I – Arion Castro Alina Cristina, Şc. nr. 5, cl. a II-a , Premiul II – Popa Valentin, Şc. nr. 6, cl. a IV-a, Premiul III – Niţă Nicola, Şc. 1, cl. a II-a, Menţiune  – Gălăţeanu Elena, Şc. nr.1, cl. a III-a, Torcaru Daria, Şc. nr. 1, cl. a II-a, Deliescu Lavinia, Şc. nr. 5, cl. a III-a, Brînduşă Daria, Şc. nr. 6, cl. I, Bucur Beatrice Adela, Şc. nr. 5, cl. a II-a, Sava Daria Maria, Şc. nr. 5, cl. a III-a, Iurea Diana, Şc. nr. 1, cl. I, Anghel Lorena, Şc. nr. 1, cl. I, Pîrvu Radiana, Şc. nr. 1,cl. I. – la secţiunea V – VIII – Premiul I – Buturugă Lucia Emilia, Şc. nr. 5, cl. a VII-a, – Premiul II – Căliment Mihaela, Şc. nr. 5, cl. a VI-a, – Premiul III – Vişan Elena, Şc. nr. 5, cl. a VII-a, – Menţiune – Crăciun Diana, Şc. nr. 5, cl.  a VII-a, Iordache Lavinia Petronela, Şc. nr. 5, cl. a VIII-a, Stoica Anca, Şc. nr. 5, cl. a VI-a, Marafet Raluca, Şc. nr. 5, cl. a VI-a, Colniceanu Camelia, Şc. nr. 5, cl. a VIII-a.      

La Concursul„Poveste de Crăciun”, juriul format din: Costică Drîstaru preşedinte, Dan   Mihail Zanfirescu, Laurenţiu Selegian, Vasile Ghinea au hotărât următoarele premii: – la secţiunea I-IV – Premiul I – Bezea Alessia Georgiana, Şc. nr. 5, cl. a II-a, Premiul II – Guriţă Raluca, Şc. nr. 6, cl. a III-a, Premiul III – Borcea Aura, Şc. nr. 6, cl. a IV-a, Menţiune – Arion Castro alina Cristina, Şc. nr. 5, cl. a II-a, Oprea Teodora Adriana, Şc. nr. 5, cl. a II-a, Done Rareş, Şc. nr. 6, cl. a IV-a, Isofache Leonardo, Şc. nr. 5, cl. a III-a, Dobre David, Şc. nr. 6, cl. a III-a, Ghiuru Dara, Şc. nr. 5, cl. a III-a, Nechifor Mihaela, Şc. nr. 6, cl. a III-a. – la secţiunea V-VIII – Premiul I – Stanciu Elena Cristina, Şc. nr. 1, cl. a VI-a, Premiul II – Iosef Măriuca, Şc. nr. 5, cl. A VI-a, Premiul III – Solomon Andra Elena, Şc. nr. 5, cl. a VI-a, Menţiune – Boar Sabina Marina, Şc. nr. 1, cl. a VII-a, Bratosin Ioan Alexandru, Şc. nr. 1, cl. a V-a, Potîrniche Diana, Şc. nr. 1, cl. a VIII-a, Chirilă Evelina Georgiana, Şc. nr. 5, cl. a VI-a, Pepeneaţă Marina, Şc. Coţatcu, cl. a V-a, Tănase Violeta, Şc. nr. 1, cl. a V-a, Preda Ciprian Florin, Şc. Coţatcu, cl. a V-a. Premiile au constat în bani şi au fost acordate de Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”. De menţionat. Un număr de douăzeci de menţiuni au fost sponsorizate de membrii juriului.        

Regizorul evenimentului lansare carte a fost scriitorul şi editorul Constantin Marafet: „Vă sărut pe suflet. Mă simt bine alături de dvs., alături de prieteni: Ionel Marin, poet şi redactor şef la Revista „Bogdania” (trimestrial de creaţie şi cultură fondat de Asociaţia Cultural-Umanitară Bogdania din Focşani, în februarie 2013), prozatorul Dumitru Dănăilă, poetul, prozatorul, dramaturgul, eseistul Dumitru Istrate Ruşeţeanu care ieri, la Buzău, a lansat două cărţi: „Dumnezeu e fragil ca o magnolie” (eseuri) şi „Ghemul de lumină” (teatru), prof. Marian Găloiu de la Dumitreşti, prof. şi criticul literar Mioara Bahna, prof. dr. Camelia Manuela Sava, Viorel Dodan, Dan Mihail Zanfirescu, Matincă Costea, Nicolae şi Mihai Constantinescu, Mihai Vieru, Costică Drîstaru, (un căutător prin arhive), dna Alexandra Popescu şi doamnele de la Clubul „Femina”, dna Floarea Stănescu (văduva scriitorului Grigore Radu Stănescu), prof Tache Alexandru şi mulţi alţii.” Aneta Pioară apare astăzi în dublă ipostază, poet şi dramaturg, fiindcă lansează două cărţi: „Brânduşe în amurg” (poezie) şi „Crima de la Întorsura Buzăului” (teatru). Astăzi fiind ziua de 13 decembrie, ziua când în 1983, Nichita Stănescu s-a stins din viaţă, Constantin Marafet a povestit un ultim moment din viaţa celui care a fost Nichita Stănescu, nunta de la Drobeta Turnu Severin, ca naş şi ultimul drum la Spitalul Floreasca şi a continuat: „Aneta Pioară cântă cu dragoste şi duioşie satul natal. Cei care s-au născut la ţară se regăsesc, mă regăsesc, în această poezie. O ocupă şi înstrăinarea, durerea de ţară” şi a recitat din lirica autoarei. A invitat la discuţii: Mihai Constantinescu, care semnează postfaţa: „Cărţile dnei Pioară, dna plaiului râmnicean, sunt un dar făcut nouă de Crăciun. Dna s-a dovedit o virtuoasă a meşteşugului cuvântului. Remarc varietatea temelor prelucrate de autoare: copilăria, reconstituirea universului rural, glasul rapsodului. Dincolo de apa Râmnicului Sărat începe o lume minunată. Cultivă mai multe specii literare: sonetul, rondelul. Poezia emană dragostea, dorinţa de a trăi, dragostea de pământul nostru strămoşesc. Poezia este un orizont de cuvinte. Se simte în versul D-sale legătura indestructibilă dintre om şi natură. O apreciez pentru dârzenie şi perseverenţă. „Limba mea română” (poezia pe care a recitat-o) este o confesiune de credinţă. Dna a reuşit să-şi descopere un drum propriu, un drum frumos. Este un suflet sensibil, gingaş”, Alina David, de la Liceul Dumitreşti: „Vă mulţumesc că suntem împreună şi ne simţim bine”, şi a cântat două balade. A continuat Constantin Marafet: „Trecem la următoarea carte. Dna este foarte prolifică, de la poezie, la teatru, de la teatru, la roman. Piesa „În campanie hai la vot” a fost interpretată, ad-hoc, de câţi va invitaţi. Dumitru Istrate Ruşeţeanu, cel care prefaţează cartea, explică: „Aneta Pioară nu scrie un teatru sofisticat, cu istorioare lăbărţate sau multe accente bufe; personajele nu au alura unor marionete uriaşe, a unor păpuşi luate din rafturi, ci fac parte din categorii psihologice diferite, cu o existenţă aparent normală, în care acestea îşi ştiu rostul şi locul până când mărul discordiei, pruncul adulterin din pântecul Elenei, care reprezintă şi spiritul iubirii, apare”. A intervenit Constantin Marafet: „Buzăul are dramaturgi: Ion Băieşu, Victor Frunză, Grigore Radu Stănescu, Constantin Brăescu, Dumitru Istrate Ruşeţeanu, şi acum Aneta Pioară. Intenţionez ca vinerea viitoare, 19 decembrie, la ora 15:00, aici, la Centrul Cultural, să facem o dublă lansare de carte, „Tobele mute”, „Privegherile vulturului orb” de Emilian Marcu şi „Sensuri” de Mioara Bahna”. Matincă Costea, a fost invitat să realizeze un moment de divertisment şi a interpretat monologul „Sunt un om nenorocos”, creaţie proprie, pentru care a avut surpriza să fie sancţionat şi acum cu aplauze. Au mai luat cuvântul: „Floarea Stănescu”: „Îmi permit să vorbesc şi de autoarea de astăzi. A apărut pe scena scriitoricească destul de târziu, în plină maturitate. A atacat genurile liric, epic, dramatic. Liric cu rondel, sonet, epic cu romanul, nuvela, dramatic, cultivând comedia, drama, tragicomedia. Sunt impresionante versurile în care apar satul, copilăria, casa părintească. Are aplecare spre istoria locurilor din care provine. Nu este la prima carte de teatru Prima este „Blestemul fericirii”, în care mobilul este averea. Face trimitere la Victoria Lipan, motivul bătrânei care îşi caută fiul pierdut. Piesa critică aspecte reale ale societăţii noastre. Locul acţiunii este aproape de noi, timpul se deduce din lectură. Dacă îi va depăşi pe predecesori, timpul ne va da sau nu dreptate”, Ionel Marin: „Piesă de teatru de calitate. Respect pentru limba română. România are viitor. Poeziile sunt calde, aduc nu numai o stare de mulţumire, de îmbărbătare. Festivalul „Titel Constantinescu” merită tot respectul. Dna Pioară ne-a oferit două cărţi minunate. Felicitări! Felicitări dle Marafet pentru munca de editor”, Tache Alexandru: „Mă bucur că am reuşit să vin astăzi la o sărbătoare de cultură, de creaţie, care ne-a legat şi mai mult. Tot ce a scris întăreşte ce a spus Blaga „veşnicia s-a născut la sat”. Nasc şi pe plaiurile văii Râmnicului oameni talentaţi. Ce trebuie unui creator, decât talent, sensibilitate, putere de muncă la ceea ce simte. Dna a dovedit acest lucru cu prisosinţă. Eliade Rădulescu amintea: „scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi!”. Ne-a adus aminte de alte versuri ale lui Vasile Alecsandri: „E unul care cântă mai dulce decât mine?/ Cu-atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai bine…” Pe Matincă Costea l-am cunoscut cu ani în urmă, recitând poezie cu aceeaşi memorie prodigioasă. Dna Pioară merită toată lauda pentru munca D-sale. Să întâmpinăm sărbătorile cu aceeaşi bunătate şi blândeţe. Îi mulţumim că ne-a adunat astăzi, aici”, Camelia Manuela Sava: „Ne leagă câteva lucruri frumoase de la Clubul „Femina”. Dincolo de autohtonism, de tradiţionalism, am remarcat sinceritatea scrierii. A devenit în ultimii ani o voce în spaţiul de la curbura Carpaţilor”, Dan Mihail Zanfirescu: „Dna Pioară ziua stă de vorbă cu noi, noaptea cu Euterpe. Putem face o asociere între Agatha Christie şi Aneta Pioară, cu crima. Felicitări!”, Dumitru Dănăilă: „Două cuvinte. Am observat o mulţime de talente la Râmnicu Sărat unde vin cu plăcere. Am văzut talente, care au primit nişte premii, care semnau pentru prima dată. Dna Pioară merită premiu pentru activitatea sa. Eu am început să scriu când am ieşit la pensie şi am ajuns la al şaptelea roman. Romanul Dalida este un scris cu nerv. Poezia este scrisă cu sensibilitate. Despre teatru  a vorbit frumos Dumitru Istrate Ruşeţeanu. Limba română are astăzi ochi negri”, Nicolae Constantinescu a recitat o creaţie de moment: „Ascultând cu nostalgie/ teatrul ăsta plin de haz, / Văd aici o tragedie, / Cu partidul cel aflat,/ Un partid handicapat, / Doar un lucru a rămas,/ Să facem haz de necaz”, Fifere Dobriţa de la Jitia a cântat balade, Alina David a cântat cu Aneta Pioară colinde. În final Aneta Pioară a declarat: „Mulţumesc tuturor că aţi fost la această manifestare. Cred că m-am născut cu teatrul în suflet. Am jucat teatru de la grădiniţă şi ori de câte ori am avut ocazia. Poezia este ca o floare gingaşă şi m-am gândit la brânduşe. Vă mulţumesc din suflet”. Totul s-a încheiat cu autografe.

Sâmbătă, 20 decembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Georgiana Panait.

Vasile GHINEA            

Sâmbătă, 18 octombrie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu un scurt moment de divertisment susţinut de Matincă Costea pe un text de I. Avian, „Cantina” şi „Cureaua” de Fred Firea, „criticate” de cei prezenţi cu aplauze.

          A continuat lectorul de serviciu, Vasile Ghinea, cu poezie şi critică literară. Grupajul  de poezii, şi o cronică de întâmpinare „Sunt doar umbra unui drum la nehotărât hotar”, dovedesc că Vasile Ghinea reprezintă cu cinste spaţiul cultural de la curbura Carpaţilor. Cu o poezie modernă, de imagini, Vasile Ghinea este un romantic ancorat în realitate şi un spirit de observaţie, şi analiză îi permit să facă o introspecţie în  poezia lui Constantin Marafet din volumele: „Rădăcină înstelată”, 2009, Ed. „Mesagerul”, Chişinău, şi „Popas între nori”, 2010, Editura pentru Literatură şi Artă, Chişinău. A fost un moment în care nu numai talentul, dar şi cultura generală şi-au dat concursul în realizarea unei atmosfere deosebite, într-un adevărat templu al culturii, cum este Centrul Cultural din Râmnicu Sărat.

„Am audiat azi un ciclu de poezii în stil modern, specifice autorului Vasile Ghinea. Poezii încărcate de metafore, care  pot fi audiate şi citite cu interes şi plăcere, ce se pretează foarte bine pentru un montaj literar cu muzică, ceea ce s-a realizat o dată. La capitolul critică literară, autorul excelează şi orice cuvânt ar fi de prisos. Nu întâmplător cartea sa „Constelaţia tăcerii/ sub semnul trandafirului” a fost premiată la Festivalul de Creaţie Literară „Titel Constantinescu”. (Matincă Costea)

„Maestrul Matincă Costea, de fiecare dată, vine cu monologuri care corespund vremurilor pe care le trăim. Are o memorie bună şi un suflet mare. Poeziile dlui Ghinea îmi plac, sunt în stil modern, dovedesc nu numai talent, dar şi cultură. Critica literară prezentată poate fi publicată la orice revistă din ţară şi ne mândrim că avem în persoana dlui Vasile Ghinea un critic de o factură aparte”. (George Anghel)

„Astăzi am ascultat o plăcută „constelaţie” prezentată de dl Vasile Ghinea. <Plecat-am zece din Vaslui/ Şi cu sergentul nouă/ Şi nu era rău nimănui / Cu rime dacă plouă>. <Zodiacul cârlanului> Noaptea peste noi urmează,/ Gânduri negre la mireni,/ Iar cârlanul cu gălbează,/ Berbecuţi de Cotroceni”. (Dumitru Hangu)

„Matincă la a sa interpretare/ Nu mai pot să rămân trist./ Auzindu-l cum recită / rămân tot ca la dentist. Apreciez în mod deosebit lirica dlui Vasile Ghinea care se află pe un drum bun, original. Se cunoaşte că a muncit mult, se vede că este foarte citit, se vede din cronica pe care o realizează dlui Marafet. Imagini surprinzătoare aduc aminte de marii noştri poeţi. Metamorfozează cuvintele în limbaj artistic. Merită aprecierile tuturor. Consider că este un meşter al cuvântului.  Le struneşte, le dirijează şi obţine rezultatul scontat, într-un stil, l-aş numi eu, convenţional. Este totuşi ancorat în realitate: <mâncăm şi ne mâncăm>. Mă gândesc la imaginea ,<insula nimănui>, a spus-o într-o formă elegantă. Surprinzătoare şi poezia dlui Marafet, surprinde prin noutatea expresiei. Seamănă mult cu Sorescu, dar şi cu I. Barbu, are şi ceva din Bacovia. Dl Marafet a reuşit prin lirica sa să ne scoată din acest univers banal în care trăim. Eu cred în optimismul lui Constantin Marafet. Dl Vasile Ghinea are un talent de critic, de eseist, poate constitui o formă de echilibru între poet şi critic. Apreciez pe ambii poeţi. Dl Vasile Ghinea a reuşit să mă emoţioneze. Cred că atât Ghinea cât şi Marafet sunt în faza maturităţii artistice. Vasile Ghinea are drumul lui, un drum pe care l-a găsit, are o bună orientare în teren, stăpâneşte bine „Pegasul”. (Mihai Constantinescu)

„Umorul dlui Matincă este vechi şi totuşi nou. Poeziile sunt moderne şi memorabile. A spus destul dl Constantinescu. La dl Ghinea este talent şi muncă în acelaşi timp. (Stela Miloş)

„Dl Vasile Ghinea este un autor de critică literară, de poezii cu o vibraţie de romanţă. Nu este întâmplător faptul că a fost premiat la Festivalul <Titel Constantinescu>. Există o diferenţă între dl Marafet care, pot spune, trăieşte „printre nori”, iar dl Ghinea trăieşte în „lutul unui pumn de vise”, de unde şi diferenţa dintre cer şi pământ, ceea ce realizează echilibru. Asta a realizat, astăzi, dl Vasile Ghinea, echilibru între cer şi pământ, între poezie şi critică. (Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)

„Aduc mulţumiri dlui Matincă, pentru că prestaţia d-lui ne dă optimism. Este nevoie de umor în această societate deprimată. Cunosc opera dlui Ghinea. Ne bucurăm de poezia d-lui, de acumulările sale, o simbolistică care impresionează. Actul creator este şi o eliberare. Să facă să vibreze şi inimile altora. Pledez pentru valorificarea cuvântului scris. Ne oferă frumos, într-o lume ternă. Recunosc capacitatea dlui Ghinea despre creaţiile altora. Generaţia aceasta parcă este bacoviană. Este o vibraţie în opera dlui Ghinea. Va rămâne un nume în cultura râmniceană. (Ecaterina Chifu)

 „Dl Matincă este o permanentă surprindere a noastră. Găseşte cupletul potrivit şi are o interpretare frumoasă, cu o memorie vie. Despre partea a doua, poezia dlui Ghinea şi critica poeziei dlui Marafet… Sigur, ca toate lucrurile şi poezia evoluează. Filonul de originalitate, poezia este un distilat al sufletului, o sublimare a sentimentelor. Fiecare dintre noi înţelege în mod particular. Este marele merit al poeziei. Despre dl Ghinea şi poezia sa se înscrie în rândul pleiadei de scriitori moderni care reuşeşte să scoată la lumină din cuvinte sensuri noi, pe care credeam că le-am epuizat şi care este caracteristică poeziei moderne. Imagini, se pot distinge imagini surprinzătoare, sensuri nebănuite. Este continuă înnoire a cestor sensuri. Nu sunt două sensuri asemănătoare. Sper că voi ajunge să înţeleg cu adevărat poezia modernă şi dl Ghinea să ne surprindă mereu. Critica poeziei dlui Marafet o practică la modul frumos, deosebit, o pune în valoare. Dl Marafet este reprezentant al poeziei autohtone şi alţii din alte zone ale ţării nu l-ar înţelege în mod obiectiv. Sunt cuvinte noi, cu sensuri pe care nu le cunoşteam. Mulţumesc dlui Ghinea. (Viorel Dodan)

„Dl Matincă ne îndulceşte pentru câteva clipe viaţa şi îi mulţumesc. Ne bucurăm pentru poezia modernă plină de sensuri a dlui Ghinea şi de faptul că scrisul lui a fost apreciat. Şi mă mai bucur că menţine viu sufletul Cenaclului <Alexandru Sihleanu>. (Costică Drîstaru)

Sâmbătă, 25 octombrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, va fi George Anghel.

Vasilică SCARLAT

                     Sâmbătă, 11 octombrie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, ca o tradiţie, la cafeaua literară, cu un medalion satirico-umoristic susţinut de Matincă Costea, pe un text de Mircea Crişan, „La un telefon public”, un text de Bogdan Căuş, „Nu te băga”, „Bătăuşii”, de Sandu Anastasescu şi un text propriu, „Drumul fu… până la gară”, „sancţionat” de cei prezenţi cu aplauze.

          A urmat lectorul de serviciu, Ioana Iacob, elevă, cl. a X-a, C.N. „Alexandru Vlahuţă”. Aflată la prima lectură în Cenaclul „Alexandru Sihleanu”, Ioana Iacob,  a dovedit că are o zestre, talent literar. Ţinând cont de vârstă, face o impresie bună. Cu o proză scurtă „Visul unei speranţe” şi trei micro eseuri dovedeşte disponibilităţi pentru introspecţie, analiză psihologică. Creează atmosferă, reuşeşte să transmită sentimente. Un  debut onorant. Multă lectură şi o aşteptăm la şedinţele săptămânale.  

          „Ca „pionieră” în Cenaclul „Alexandru Sihleanu”, autoarea a constituit pentru mine o adevărată surpriză. Lectură plăcută, interesantă, încărcată cu imagini şi cugetări, ceea ce conferă lucrării o notă bună. Îi urez succes pe calea scrisului şi o aşteptăm la şedinţele săptămânale”. (Matincă Costea)

          „Totdeauna mă impresionează creativitatea tinerilor. Prima proză a arătat trecerea unui prag de vârstă adolescentină. Maturitatea înseamnă şi înţelepciune, şi viziune asupra vieţii. Povestea este însoţită de tristeţe, emoţie şi nostalgie. Mi-a plăcut „Visul unei speranţe”. S-a făcut o regresie în timp, se pătrunde în spaţiul unei fiinţe şi ea este visul unei speranţe. Sper să devină scriitoare. (Ecaterina Chifu)

          „Îmi place felul cum gândeşte, matur. Fără experienţă de viaţă şi fără trăire nu te poţi maturiza. „Muzica de Crăciun” ne aduce în prim plan amintiri prin care toţi trecem. Crăciunul îl simte toată lumea indiferent că este sărac sau bogat. În „Amintiri”, frumoase amintiri, denotă începutul maturităţii. Începe să cunoască conotaţia sărbătorilor. Îmi place imaginea „dansând în ploaie”. Sunt multe amintiri care rămân cu parfumul lor pentru toată viaţa. Mi-a plăcut o imagine: „O fotografie veche, atârna dureros pe peretele din stânga”. Faptul că nu cunoştea viaţa bunicii este un fapt dureros. Dra are mult talent şi ar fi păcat să nu devină scriitoare. Felicitări! (Valeria Popa)

          „Ceea ce ne-a prezentat azi este plăcut, frumos. Să scrie şi să citească mai mult şi să vină constant la şedinţele Cenaclului „Alexandru Sihleanu”.  (Dumitru Hangu)

          „Există şi o artă a cititului ca şi arta scrisului care poate da valoare unui poet, unui scriitor, aşa cum un interpret poate da valoare sau distincţie unui text. M-a impresionat muzica şi legătura inspirată dintre André Rieu şi Vasile Ghinea. Vasile Ghinea este un navigator singuratic pe un iaht cu pânze, pierdut pe oceanul cu pânze. De vină este spiritul lui Alexandru Sihleanu care intervine în fiecare sâmbătă şi ne inspiră. Matincă Costea este medalionul însufleţit al Cenaclului care la rândul său însufleţeşte atnosfera. Mesajul dlui Matincă este de actualitate. Mergem la partea cu lectorul de serviciu. Are de la mine un zece plus pentru preocupările literare. O consider o restauratoare de amintiri. Are spirit de aventură, caută adrenalina în limite normale, are înclinaţie spre arheologie. A lecturat într-un stil caracteristic, stilul tumultuos, vulcanic, fără să respire, în viteză. Atenţie la radarul literar-artistic! Amintirile sunt tulburătoare, parfumate. Este o creatoare care are o scriere muzicală. Consider că gheaţa s-a spart şi poate să navigheze în oceanul pur al literaturii. Sigura recomandare: să continuie cercetările în casa bunicii şi să facă, şi o incursiune în podul casei. Este literatură”.  (Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)

          „Şedinţa de astăzi a început delectându-ne cu poeziile dlui Vasile Ghinea pe un fond muzical. Asemenea momente sunt bine venite pentru atmosferă. Următorul punct pe ordinea de zi a fost momentul dlui Matincă Costea care ne delectează, ne bine dispune cu umorul d-lui la fiecare şedinţă. Lectorul de serviciu, dra Ioana Iacob, mi-a atras atenţia, cel mai mult, la „Visul unei speranţe”, care chiar a reuşit să mă transpună în aceea lume a personajului. Îmi permit să-i dau un sfat: să continuie cu acest gen de proză pentru care are talent. O felicit şi o aştept la o nouă lectură”. (Nicolae Constantinescu)

          Sâmbătă, 18 octombrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Valeriu Perianu, din  Brăila.

Vasile GHINEA   

 Marţi, 26 august, plecarea din piaţeta Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat spre Edineţ, în Republica Moldova, cu escală la Iaşi, ieşire din ţară prin vama Sculeni. În timpul procedurilor vamale, Constantin Marafet primeşte un telefon prin care se specifica că vom fi opriţi de o maşină a poliţiei la ieşirea din vamă. Aşa a şi fost. Din maşina poliţiei a coborât primarul Oraşului Edineţ, Constantin Cojocari, prof. de limba română şi poet. A urcat în autocar ca un Moş Crăciun cu pahare şi „Vinet”, o variantă… mai băubilă de coniac.  În timp ce se cânta „Hai să facem hora mare, cei cu inima română”, ochii lui Constantin Cojocari s-au înrourat de lacrimi şi a turnat tuturor ocupanţilor în pahare licoarea bahică. Drumul de la vamă la Edineţ l-am parcurs cu maşina antimergătoare a poliţiei din oraşul de destinaţie.      

Miercuri, 27 august, miting solemn dedicat celei de-a 23-a aniversări de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova, cu depunere de flori la monumentul „Ştefan cel Mare şi Sfânt”şi la placa comemorativă „Octavian Cirimpei” din piaţa „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, cu discursul consului la Bălţi, Mioara Grigorescu, ce a transmis mesajul Ministrului Afacerilor Externe, Titus Corlăţeanu, cu ocazia zilei naţionale, discursul primarului oraşului Edineţ şi acordarea în această zi festivă a titlului de cetăţean de onoare dlor Horia Zilieru şi Constantin Marafet.  Constantin Marafet a făcut parte, la invitaţia primarului oraşului Edineţ, dintre oficialităţile care au depus flori. A urmat, în incinta Casei de Cultură din Edineţ, un concert festiv al orchestrei de muzică populară „Ciocârlia” a Casei de Cultură şi a grupurilor de dans „Vodograi”, „Graţie” şi formaţia „Zori de zi” (România), condusă de Ctin Ungureanu, care a primit diplomă de gratitudine din partea primarului oraşului Edineţ, Constantin Cojocari.  Şi cel mai aşteptat moment, gala laureaţilor Festivalului Internaţional de Creaţie Literară „Titel Constantinescu” Edineţ (Republica Moldova)- Râmnicu Sărat (România) a celei de-a VII-a ediţie, un parteneriat public şi privat între: Asociaţia „Renaşterea Râmniceană”, Editura Rafet, Primăria şi Consiliul Orăşenesc Edineţ, Primăria şi Consiliul Local Râmnicu Sărat şi Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”. Preşedinte de onoare al festivalului, Horia Zilieru. Înainte de înmânare premiilor Constantin Marafet a spus: „Ziua de astăzi a făcut să ne întâlnim. Acest festival a pornit la o cafea cu Vasile Ghinea, dintr-o necesitate, dintr-o neputinţă şi a început acum şapte ani să dau în fiecare an câte 12 premii. Singur nu puteam juriza şi am strâns lângă mine mai mulţi scritori”. Juriul festivalului: Emil Lungeanu – preşedinte, membru al Comitetului de Conducere al Filialei Bucureşti/ Proză, a Uniunii Scriitorilor din România, Dan Mircea Cipariu – preşedinte al Filialei Bucureşti/ Poezie a USR, Emilian Marcu – membru al Comitetului de Conducere al Filialei Bacău a USR, Tudor Cicu – membru USR, Viorel Dinescu – membru al USR, Mioara Bahna – critic literar, Constantin Marafet – fondatorul şi organizatorul festivalului, membru al USR, a hotărât, din numărul de 1021 de manuscrise participante la concurs, acordarea a 12 premii literare:

–                 Premiul „GRIGORE RADU STĂNESCU” – „TREPTE” – de Valentina

 BECART (România), înmânat de Floarea STĂNESCU

–                     Premiul „C.C. DATCULESCU” – „PASĂREA MĂIASTRĂ” – de Ion

POPESCU–BRĂDICENI (România)

–                     Premiul „SLAM RÂMNIC” – „CONSTELAŢIA TĂCERII-SUB

SEMNUL TRANDAFIRULUI” – de Vasile GHINEA

–                     Premiul „FLORICA CRISTOFOREANU” – „LA HANUL DINTRE

 CLIPE” de Vasile PONEA (România)

–                     Premiul „VICTOR FRUNZĂ” – „SIMFONIILE VISELOR PIERDUTE”

– de George CĂLIN (România)

–                     Premiul „MIRCEA MICU” – „CEI CE SE ÎNTORC SPRE SEARĂ” – de

Geo GALETARU(România)

–                     Premiul „DUMITRU CRĂCIUN” – „VERSURI ALESE”, de

GUILLAUME APOLLINAIRE– traducător, Petre DINCĂ (România), înmânat de Mioara BAHNA

–                     Premiul „ALEXANDRU SIHLEANU” – „SATUL DE GRANIŢĂ” – de

 Alexandru ŞCHENDREA (Chişinău, Rep. Moldova), înmânat de Constantin COJOCARI

–                     Premiul „OCTAVIAN MOŞESCU” – „CĂLĂTOR PRIN LUMEA

 DEŞARTĂ” – de Costel BUNOAICA (România), înmânat de Tudor CICU

–                     Premiul „DUMITRU PRICOP” – „CARAGIALE… FANTASTICUL” –

de Constantin CODRESCU şi Eliza ROHA (România), înmânat de Emilian MARCU.

–                     Premiul        „FĂNUŞ     NEAGU” – „CAVALERII APOCALIPTICI.

 PSALMODIERI ÎN VÂRFUL MUNTELUI” – de Adrian BOTEZ (România)

–                     Marele Premiu „TITEL CONSTANTINESCU” – „ŞI DE-O FI SĂ MOR”

 de Vasile TĂRÂŢEANU (Ucraina), înmânat de Emil LUNGEANU.

Premiul a constat din tipărirea cărţilor premiate, cu o diplomă care consfinţeşte premiul acordat, în care se regăsesc semnăturile organizatorului Constantin Marafet şi a preşedintelui juriului Emil Lungeanu. În plus Primăria oraşului Edineţ, în persoana primarului Constantin Cojocari, a înmânat câte o diplomă nominală „în cadrul Festivalului Internaţional de Creaţie Literară „TITEL CONSTANTINESCU”, Edineţ (Republica Moldova) – Râmnicu Sărat (România), pentru contribuţia substanţială la dezvoltarea relaţiilor de prietenie dintre românii de pretutindeni” şi o statuetă reprezentând o persoană feminină, cu aripile desfăcute, iar braţele întinse sprijină emblema oraşului Edineţ. Vasile Pleşcanu a conchis: „Este o premieră a unui festival al graiului românesc. Sunt mândru că dl primar Constantin Cojocari a adunat aici personalităţi din România mare. Este o acţiune cu suflet românesc. Să sper că veţi mai deveni la Edineţ”. Referitor la persoana primarului oraşului Edineţ, Constantin Cojocari, Constantin Marafet a declarat: „Nu am făcut niciun contract. Aşa ceva nu am mai întâlnit. S-a ţinut de cuvânt primarul Constantin Cojocari” şi a mulţumit tuturor partenerilor publici şi privaţi.   

După fotografia de grup a laureaţilor a urmat lansarea cărţii „Descifrări tricatrenice”, semnată de Constantin Cojocari (Edineţ, Rep. Moldova) şi artista plastică Tatiana Badeeva (Hmelniţc, Ucraina), prezentată de Mioara Bahna. Dan Mircea Cipariu: „Această carte are doi autori. Am făcut un mic curs de limbă rusă-ucraineană urmând aceste poeme. Sunt convins că această carte anunţă desprinderea de un model paşoptist”. Tudor Cicu: „Sunt versuri rapide, fugare. Între mesajul transmis prin imaginile deosebite de Tatiana Badeeva şi cuvântul durut al poetului Constantin Cojocari stă totuşi semantica cuvântului”. Emil Lungeanu: „Coperta face o sinteză al acestui album. Titlul puţin pretenţios. Are un ton de inocenţă calitatea acestui poet care nu face pe primarul când scrie poezie, nu face poezie când este primar”. Tot aici a fost prezentată cartea Ninei Gonţa, traducerea în limba rusă a cărţii lui Constantin Marafet „În umbra trandafiruluii”. Constantin Marafet şi Nina Gonţa au recitat în limba română şi limba rusă poezia „Balanţa”.  

Au încheiat ziua: Dezvelirea bustului lui „Pan Halippa” de la Liceul Teoretic „Pan Halippa” din Edineţ, vizita la Galeria de Arte din oraşul Cupcini, raionul Edineţ, dezvelirea basoreliefului „Dumitru Fusu” din com. Parcova, raionul Edineţ, moment urmat în Parcova de un concert festiv de muzică şi dansuri populare şi o horă mare în care s-au prins mulţi dintre vizitatori.

Joi, 28 august, a debutat cu dezvelirea bustului lui „Mihai Eminescu” de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”din Edineţ, vizita la Muzeul Ţinutului Natal din Edineţ, despărţirea de Constantin Cojocari, primarul de Edineţ, nu înainte de a închina un pahar cu vin, (turnat de el însuşi lângă uşa autocarului), cu urări de viaţă lungă, sănătate şi noroc în alegeri, şi… întoarcerea în ţară.

Sâmbătă, 30 august, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat cu un scurt moment de divertisment pentru relaxarea spiritelor. Din lipsă de Matincă Costea, divertismentul a fost susţinut de dna Valeria Popa, care a interpretat fabula (creaţie personală) „Întrecere”. Faptul că a primit aplauze înseamnă că şi-a atins scopul. O surpriză plăcută mi-a produs prezenţa dlui Dumitru Dănăilă la şedinţa de astăzi, care a dăruit câteva exemplare din ultima sa carte, romanul, „Rătăcit printre milionari”. 

A urmat lectorul de serviciu, Maria Mânzală, prof. de creaţie cinematografică la Palatul Copiilor Buzău, cu poezie. Dna Mânzală a prezentat un grupaj de 13 poezii din volumul „Mărturisiri de seară”. Este un liric adolescentin, care încearcă să facă educaţie prin poezie adresându-se acestui segment de vârstă: copii şi tineret. La o cercetare mai atentă, poeta se vrea şi un spirit ludic. Oscilează între stilul clasic şi modern. Universul poetic este divers, încercând să cuprindă metaforic viaţa în toată plenitudinea sa. Eul liric funcţionează onorabil. Este o poezie luminoasă,  în care sunt promovate valorile tradiţionale. Poezia  „Compoziţie” este chintesenţa artei poetice a dnei Maria Mânzală, care ne duce la Arghezi: „În rime cu căldură/ încerc să mă răsfrâng/ şi-n vers sau strofă pură/ zidesc idei şi gând/ şi mă golesc de tine/ şi arvunesc plecare/ chiar de mă va ucide/ precum o condamnare./ Urca-voi greu şi dinadins/ pe firul curcubeului întins/ să las obârşia-n neant/ prinsă-n luciri de diamant/ voi fi atunci o simetrie/ între măsură, ritmuri şi idee./ Voi fi structură şi cuvânt,/ silabă literă şi cânt”. „În sat”, o altă poezie clară, frumoasă am putea spune, cu o trimitere la „Sara pe deal”: „În zare aleargă/ un dangăt de clopot,/ pe uliţa satului înserarea în ropot/ înalţă şi colbul şi fumul îl toarce./ Şiragul de vite în sat se întoarce./ În poarta cea mare foşneşte dorul/ mama înalţă, cu zâmbet fuiorul,/ întinde în zare/ firul răsucit de prea mult timp./ Alerg şi pulberea de lumină/ stă de pază la poartă/ unde foşneşte dorul,/ când mama înalţă fuiorul.” Momente frumoase, de acea am dori să ne mai viziteze.  

„Poezia dnei o aştept întotdeauna. Ascult cu ochii închişi şi mă delectează în mod deosebit. Dna are o adolescenţă continuă în care copilăria îşi spune cuvântul mai tot timpul. Poezia este vibraţia clipelor de zbatere şi înţelepciune”. (Valeria Popa)

„Mă bucur că avem astăzi în mijlocul nostru un om deosebit. Nu i-am citit opera, dar în urma lecturii de astăzi, dna Maria Mânzală scrie o poezie frumoasă, cu un ritm deosebit. Din versurile poetei se desprind duioşia, bucuria de a trăi, dar şi trăirile alături de copiii şi tineretul carierei domniei sale. Este o poezie care se adresează copiilor mai mari, de la clasa a V-a în sus, cu un vers clar şi duios. Un alt fapt pe care l-am desprins din lectură este legătura cu satul natal, care mă duce cu gândul la „Sara pe deal” de M. Eminescu. (Aneta Pioară)

„Particip la cenaclu cam de mult, de prin anii ’60. La Cenaclul „Alexandru Sihleanu” am ajuns acum şi sunt mândru că datorită dlui Ghinea cunosc cronicele care au savoare, şi îl felicit pentru premiul luat la Edineţ. O felicit pe dna Valeria Popa pentru fabula recitată în deschiderea şedinţei. Citeam de curând o vorbă a unui confrate, că românii ar fi putrezi de bogaţi dacă ar da la export poezia, dar, zic eu,  mai sunt şi rebuturi. Mi-a reţinut atenţia poezia „Compoziţia”, care este o ars poetica şi se încheie: „Voi fi structură şi cuvânt, / silabă, literă şi cânt”, care îmi aminteşte de „Testamentul” lui Arghezi. Mi-a mai reţinut atenţia poezia „Neamul meu”, cu ideea de patriotism. În altă poezie se simte ideea de sat cu ducere spre Coşbuc şi mai ales „Mama” amintind,  şi de rădăcina neamului „Privesc strămoşesc pământ / rădăcini aripi stufoase / urcă tainice, vânoase, / mama, tata şi eu plâng”. Putere de sinteză în „Autoportret”. Poezia dnei Mânzală este, în ansamblu, o poezie solară, „Dorinţa”. Nu găsim încrâncenare, o atmosferă vioaie, veselă”. (Dumitru Dănăilă)

„Îi mulţumim dnei Valeria Popa care a suplinit lipsa dlui Matincă Costea. Îl felicit pe dl Vasile Ghinea pentru reuşita la Edineţ. Sunt încântat că avem în mijlocul nostru o dnă îndrăgostită de creaţia fraţilor Lumière, Auguste şi Louis. Sunt plăcut impresionat că are o voce cinematografică. Sunt în dubii: este introvertită sau este extrovertită? Şi asta mă distrează. În poezia „Mărturisire”, a doua strofă, <şi gândul în arome de nimb> aş schimba nimb cu lumini. În poezia „Lumina”, (îi place să trăiască în lumină), undeva <nevăzută a cuvintelor, / o boabă de rouă / cuibărită pe-o creangă> , aş spune pe fir (rouă). Vă felicit cum aţi creat finalul în „Drum lung”. A creat artă poetică şi vizuală. În „Invenţie” <privesc în negre adâncuri>, aş înlocui cu tainice adâncuri. „Łui…”, trebuia să facă precizarea, cui? „Mama”, iar o poezie superbă. „Robul”, <În întunericul de-afară / stă priveghind smintit>, eu aş schimba smintit, cu smerit. Vă apreciez pentru creaţie”. (Dan Mihail Zanfirescu)

„Sunt mai nou, consider că sunt în perioada de acumulare. Le spun bun venit colegilor de la Buzău. Consider că poezia este oglinda sufletului, este ceea ce ne diferenţiază de necuvântătoare. O felicit pe dna Mânzală pentru întreaga activitate”. (Viorel Dodan)

„Nu mă ruşinez să spun că sunt de modă veche. Fac o apreciere generală. Am apreciat majoritatea poeziilor cu formă clasică, cu rime şi ritm. Abundă de metafore, enumerări, adjective. Sunt consumator de poezie, nu creator. Felicitări”. (Mihai Doina)

„Toată stima şi mândria pentru premiantul de la Edineţ, poet şi critic literar, Vasile Ghinea. Remarcabil efortul lui pentru a duce şi a face cunoscut peste hotare produsul literar al Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Trecem la dna Valeria Popa care îşi creează un nume în direcţia fabulei şi încearcă să creeze o atmosferă de relaxare şi educaţie. Salutăm şi mulţumim pentru efortul de a fi în mijlocul nostru a celor două personalităţi: dl Dumitru Dănăilă şi dna Maria Mânzală. Este astăzi o zi emoţionantă. Dna lector Maria Mânzală este o persoană impregnată de dorinţa de aşi exterioriza sentimentele. A explodat în volumul acesta de poezii, a scris fără voia ei, impinsă de o forţă nevăzută. Putem observa în poezie cum apare starea de muzicalitate, senzaţia de viaţă. Este poezia care mişcă imaginaţia cititorului, o scoate din sedentarism şi o înalţă către forţa divină. Pentru cititor poezia dnei este ca aerul şi trebuie consumată ca aliment. Este o inovatoare în domeniul poetic. În poezie apare şi regizorul în exprimarea poetică. Autoarea este o fiinţă luminoasă şi suflet de copil. Îi doresc să ne mai viziteze. Felicitări!” (Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii cititorilor din Râmnicu Sărat)

„Aş vrea să încep prin al felicita şi eu pe dl Ghinea, onorându-ne prin premiul obţinut. Dna Valeria Popa onorează şi suplineşte locul dlui Matincă Costea. Prin fabula d-ei este numită dna fabulei râmnicene. Dna lector de astăzi ne onorează cu prezenţa în cadrul adunării noastre de suflet. Apreciez modestia dnei, dicţia prin care şi-a expus creaţia şi nu în ultimul rând creaţia în sine, care este de o distinsă valoare. Doresc să o felicit prin câteva versuri: <Cobori în suflete lumină / Precum o zi de soare plină / De pe meleaguri buzoiene / În orizonturi râmnicene>” (Nicolae Constantinescu)

„Precizez că dna Mânzală are o bogată activitate pe plan cultural. Este un creator de frumos. Poezia are un limbaj accesibil, metaforic, în care am descoperit un cuvânt care predomină: cuvântul dor. Cuvântul dor şi doina se găsesc în calendarul  UNESCO. O poezie optimistă, melodioasă. Versurile nu sunt grupate în strofe, lasă imaginaţia să zboare la Lună şi coboară spre casă. Eul liric este prezent la tot pasul. Este încărcată de figuri de stil: metafore, epitete duble, enumeraţii. Am întâlnit o temă: tema mamei. (Floarea Stănescu)

„Îl felicit pe dl Vasile Ghinea pentru succesul obţinut în Rep. Moldova. Sunt un umil profesor de gimnaziu, dar poezia dnei m-a impresionat. Poezia este sincretică. Această poezie reuşită este ca o fericită simbioză între artele frumoase şi cinematografie. Asocieri surprinzătoare, liniştea, atmosfera veselă, festivism, din care reiese bucuria de a trăi mă duc cu gândul la Faust al lui Goethe. Imaginile artistice se repetă, noutatea acestor imagini. Remarc muzicalitatea, mai ales în poezia „Mama”, ca un cântec de leagăn. Mici secvenţe ale vieţii cotidiene. Vine dintr-o lume încărcată de poveşti. (Mihai Constantinescu)

„Aceste ore petrecute în atmosfera Cenaclului „Alexandru Sihleanu” să fie pline de lumină. Am trăit stări alese. Vă mulţumesc şi vă îmbrăţişez cu drag”. (Maria Mânzală)

Sâmbătă, 6 septembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Elisabeta Panait.