Dacă va proceda aşa cum a anunţat, în mai multe rânduri, pe parcursul campaniei electorale pentru alegerile din 9 decembrie, şi nu-l va desemna premier pe Victor Ponta, preşedintele Traian Băsescu riscă redeclanşarea războiului din această vară, cu siguranţă având proporţii mult mai mari, şi cu efecte greu de prevăzut.
Nu mă cunoaşteţi. Sunt un râmnicean, soldat al armatei Partidului Naţional Liberal, şi de câtva timp, al Uniunii Social Liberale. Ţin la munca şi la echipa mea şi sunt mândră de ceea ce am realizat împreună cu colegii mei din PNL. Sunt “soldat” în Partidul Naţional Liberal, disciplinat, respect şi duc la îndeplinire sarcinile ce îmi sunt trasate.
De ce oare, se întreabă mai toată lumea, la o asemenea majoritate confortabilă a Uniunii Social Liberale, (încă) premierul Victor Ponta a lansat petarda cooptării, nu ştie nimeni în ce manieră, a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România în majoritatea parlamentară alături de Uniunea Social Liberală. Aceasta, chiar cu riscul reacţiei absolut previzibile, de altfel, a antieuropeanului coleg de coaliţie Crin Antonescu, care s-a manifestat aşa cum am văzut cu toţii. Şi precum el, mai mulţi dintre apropiaţii lui.
Handbalul rămâne pentru noi, românii, singurul sport de echipă în care am avut şi încă mai avem rezultate. Varianta feminină a acestei discipline sportive este “fruncea” ultimilor ani, graţie unei generaţii adunate sub umbrela unui club, unic în peisajul sportului românesc, în care seceta de rezultate este cronică.
Cetăţenii României – şi îi includem în această categorie şi pe reprezentanţii autorităţilor locale şi centrale cu atribuţiuni în limitarea efectelor vremii nefavorabile – ştiau, de o săptămână încoace, că sfârşitul săptămânii trecute, în special duminica, ziua alegerilor parlamentare, va fi unul zbuciumat din cauza căderilor de zăpadă, a vântului puternic şi a ploilor despre care meteorologii afirmau că vor pune stăpânire pe întreaga ţară. Ca dovadă, condiţiile meteo nefavorabile din week-end-ul votării au apărut inclusiv în discursurile şi în calculele preelectorale ale politicienilor.
„Actualul Guvern condus de doctorul Ponta este predispus la fraudarea alegerilor. Mai sunt trei zile până la alegeri şi creează condiţii de fraudare prin neanunţarea numărului de electori. Este obligaţia Guvernului să facă public numărul de cetăţeni români cu drept de vot. Îi atenţionez să nu uite, cum au uitat la referendum, pe cei 500.000 de cetăţeni români cu domiciliu în străinătate.
“Amintirea îşi permite anumite libertăţi. Ea lasă anumite detalii la o parte şi le exagerează pe altele, potrivit sentimentului de valoare a obiectelor pe care ea le atinge” (Tennessee Williams)
M-a mirat aflând că un profesor universitar cu o carieră îndelungată – şi prestigioasă, spun unii, mai ales dintre cei care i-au trecut prin mână în calitate de studenţi – precum Ecaterina Andronescu este atât de bătut în cap încât să execute orbeşte un ordin politic doar de dragul titlului ştiinţific al şefului său de partid şi de la guvern.
Scumpirea la tărâţe a unui patron şi nepriceperea acestuia într-un domeniu poate distruge oricând o afacere şi, mai grav, chiar un brand.
Rapid trece din nou printr-o perioadă mai mult decât dificilă a existenţei sale, despărţirea de cel care a păstorit clubul mai bine de 15 ani părând iminentă, în ciuda faptului că cele mai bune rezultate, printre care şi două din cele trei titluri de campioană, au fost obţinute în această perioadă.
De 22 de ani încoace, la fiecare 1 Decembrie mi se spune să fiu mândru că sunt român. Şi o fac toţi, de la televiziunile comerciale – în frunte cu aceea care îşi aniversează prima zi de emisie în această zi, cea care a siluit pentru prima oară, pe 1 Decembrie 2008, Imnul Naţional, pentru că, nu-i aşa?, rostirea numelui unui candidat la prezidenţialele din acel an nu dădea bine – şi până la politicienii de toate culorile ori calibrele. Din păcate, nici acum nu reuşesc să dau ascultare acestor îndemnuri.
„Dacă se va reuşi păstrarea majorităţii parlamentare, USL ar putea recurge la modificarea legilor care vizează activitatea unor instituţii importante: DNA, Parchet şi CCR. Este probabil ca pe lista de priorităţi să fie incluse Legea Audiovizualului (echipa mediatică are nevoie de spaţiu de manevră) şi Legea Siguranţei Naţionale. Atât SIE, cât şi SRI pot deveni ţintele unor anchete parlamentare (…) Cei care au sperat că o decizie CCR va calma spiritele, au sperat degeaba. Lupta politică se va acutiza, iar apogeul intensităţii va fi atins în perioada alegerilor parlamentare”.(„Vocea Rusiei”, 24 august 2012, vezi aici http://romanian.ruvr.ru/2012_08_24/86036503/)
Draga mea România,
Te rog să mă ierţi ! Nu mă simt prea bine, că nu ţi-am mai scris de mult timp.
Nu sunt un fan necondiţionat al filmelor titrate, nominalizate ori premiate pe la diverse festivaluri internaţionale, atât timp cât am văzut destule producţii de minimă valoare, băgate în seamă doar pentru că interesele, de cele mai multe ori politice, au cerut-o în momentul respectiv. Nu sunt nici fan al românului Cristian Mungiu, atât timp cât producţia „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” o încadrez fără să clipesc la categoria filmelor pe care nu le-aş revedea, pe principiul „prost să fii, dar să-ţi revii”, adică nu m-aş lăsa păcălit să mai pierd două ore din viaţă pentru asemenea film premiat.
Vinerea neagră este un nou concept de vânzare, venit ca de obicei de peste ocean, ca să deschidă buzunarele tuturor, e drept, din ce în ce mai goale. Am introdus şi noi această zi în conştiinţa cumpărătorului autohton, prin toate mijloacele publicitare posibile, iar Steaua s-a gândit chiar să le-o ia înaintea americanilor cu câteva ore, reuşind pe Arena Naţională să creeze o perfectă joie neagră, dintr-o sărbătoare ce n-a durat decât câteva minute.
Un fost şef de stat, Ion Iliescu, un director de ziar de răspândire naţională ce se autointitulează a fi din categoria quality, Marius Tucă, un profesor al Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative, Bogdan Teodorescu, precum şi un academician, Augustin Buzura, au fost prezenţi, sâmbătă, la lansarea volumului „Exerciţii de libertate” al puşcăriaşului Adrian Năstase, fost premier al României, eveniment găzduit de Târgul de carte „Gaudeamus”.
Cazul senatorului liberal Mircea Diaconu a fost hârtia de turnesol a modului în care a înţeles actuala coaliţie de guvernare că se respectă regulile democraţiei într-o ţară europeană şi euro-atlantică.
Avem nevoie de artă. Sunt fericită că trăim într-o perioadă în care Tudor Gheorghe nu mai poate fi interzis de nimeni!
Un amestec de emoţii, de la zâmbet la lacrimi, de la senzaţia de înălţare spirituală la respiraţie tăiată! Acest amalgam de sentimente mi-a fost dat să-l trăiesc de curând şi m-am bucurat, pentru că nu am crezut că îl mai pot simţi vreodată.
Am făcut, luni, un remember legat de „dragostea” faţă de presa independentă a poliţiştilor buzoieni de acum douăzeci de ani, pentru a înţelege cât mai bine gravitatea unui gest comis, nu de mult, de reprezentanţii unor birouri de presă din diverse inspectorate de poliţie din ţară, printre care se numără, bineînţeles, şi cel al IPJ Buzău.
C-a intrat plugul justiţiei în brazda corupţiei din fotbalul românesc, oferind 40 de ani de ,,reconversie profesională” în locuri cam fără de verdeaţă şi bunăstare, unora care au considerat fotbalul nostru o tarla pustie şi fără de stăpân. Doamna cea legată la ochi şi cu cântarul dreptăţii în mână a mai avut tentative de acest gen, dar potenţialii clienţi la tricouri în dungi alb-gri s-au dovedit a fi prea abili şi totodată fini cunoscători ai jocului de-a baba oarba tocmai cu Justiţia în acest rol.
În urmă cu aproape 20 de ani, mai precis pe 10 mai 1993, Buzăul era zguduit de un asasinat fără precedent în istoria sa post şi ante-decembristă. Numit generic „Crima din Piaţa Dacia”, respectivul omor a fost, în fapt, o execuţie publică în cel mai pur stil mafiot, rămas şi acum neelucidat – nimănui nu-i este suficient să ştie că un ţap ispăşitor, un tânăr abia ajuns la vârsta răspunderii penale, a fost condamnat la 17 ani de puşcărie, sărind, conform legilor nescrise ale etniei din care face parte, să acopere adevăratul asasin – un omor executat ziua în amiaza mare, în plin centru al oraşului, la care Poliţia cel puţin a închis ochii, dacă nu cumva a fost complice.