Scumpirea la tărâţe a unui patron şi nepriceperea acestuia într-un domeniu poate distruge oricând o afacere şi, mai grav, chiar un brand.
Rapid trece din nou printr-o perioadă mai mult decât dificilă a existenţei sale, despărţirea de cel care a păstorit clubul mai bine de 15 ani părând iminentă, în ciuda faptului că cele mai bune rezultate, printre care şi două din cele trei titluri de campioană, au fost obţinute în această perioadă.
Scumpirea la tărâţe a unui patron şi nepriceperea acestuia într-un domeniu poate distruge oricând o afacere şi, mai grav, chiar un brand.
Rapid trece din nou printr-o perioadă mai mult decât dificilă a existenţei sale, despărţirea de cel care a păstorit clubul mai bine de 15 ani părând iminentă, în ciuda faptului că cele mai bune rezultate, printre care şi două din cele trei titluri de campioană, au fost obţinute în această perioadă.
Dar cum ştim cu toţii din vorbele înţeleptului patron că „planeta se scufundă”, iată că şi Rapidul o face într-o indiferenţă aproape generală.
Managementul defectuos al unei idei de a nu cumpăra scump, în schimb a plăti salarii invidiate de foarte mulţi fotbalişti din Liga I, îşi arată roadele, mulţi mercenari cu remuneraţii de ordinul a zeci de mii de euro lunar, pregătindu-se să părăsească o corabie ce seamănă a sită, având în vedere multitudinea de găuri din bordajul ei.
Destrămarea familiei vişinii a început demult, de când mulţi dintre cei care au pus suflet în menţinerea pe linia de plutire şi chiar performanţă a echipei au fost treptat îndepărtaţi, aducându-se în schimb venetici buni de gură şi cu gândurile oriunde, numai spre gruparea vişinie nu.
Şi-ncet, încet, frustrările s-au adunat, valorile s-au pierdut şi doar Marian Rada a rămas să înfrunte singur furtuna, adunând lângă el bucăţile unei echipe debusolate şi nesigure pentru ziua de mâine.
Condamnarea în „dosarul transferărilor” şi protestul vehement al galeriei giuleştene par că au fost capacul peste oala sub presiune numită George Copos, învins în lupta cu fotbalul cel viclean al Ligii I. Să nu credeţi că voi pactiza cu el, pentru că eu personal l-am auzit de câteva ori că s-a săturat şi va vinde sau se va retrage de la Rapid. Aici, de fapt, a fost uriaşa sa greşeală, considerând clubul o marfă ce poate fi negociată cu suflete cu tot. Iar în fotbal ocaziile se răzbună. După tranzacţii fantomă, în care tot el a fost cel care a redevenit patron în dauna unor visători, astăzi el nu mai are cui să vândă un club pe care şi l-a dorit doar pentru imagine şi marketing. O imagine devenită prea scumpă pentru un proprietar hărţuit de fotbal.
Pierderea încrederii şi nesiguranţa materială anunţă plecări masive, inclusiv preşedintele clubului abandonând vasul, lângă el şi alţi jucători cu state grele de plată îşi fac deja bagajele. S-ar putea să fie astfel mai uşor de găsit un nou finanţator, după ce lestul va fi îndepărtat. Însă, problemele rămân, spiritul vişiniu fiind rănit adânc. Şcoala giuleşteană de fotbal a dispărut aproape complet, echipa bazându-se pe importuri, iar pericolul adaptabilităţii este unul major. Implanturile de anul acesta au fost un fiasco general, toate numele sonore aduse pe salarii rotunjoare devenind stâlpi de bancă de rezerve.
Aşa că scumpirea la tărâţe manageriale a domnului Copos a declanşat această avalanşă vişinie ce pare fără sfârşit. Rapid a mai trecut prin astfel de momente, pentru că n-a fost o ehipă ocrotită, dar a avut spirit, însă soarta pare să-i fie crudă de astă dată. Şocul unei schimbări la vârf ar putea fi tratamentul resuscitării uneia din cele mai vechi grupări din fotbalul nostru.
De nu va fi aşa, atunci Rapidul s-ar putea să fluiere de anul viitor pe linia secundară a Diviziei B. Şi chiar a pagubă.
Ştefan ALECSIU este Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi