Marin IFRIM

Și Mircea Cărtărescu îl susține pe Iohannis!

de

Victor Ponta minte în legătură cu pretinsul refuz la dialog al lui Klaus Iohannis. De când cu plagiatul, pe bună dreptate, e considerat un simplu mincinos patentat. Unul care joacă în altă piesă decât cea a alegerilor

Diferența dintre clona PSD și originalul Iohannis

de

Nu mă interesează gradul de inteligență sau de moralitate al celor care văd, intenționat, în Victor Ponta, un președinte ideal al românilor. Nu-l consider pe Victor Ponta politician, ci doar un aventurier de duzină,

Istorii uitate, istorii recuperate/Ion C. Brătianu și complotul de la ,,Hypodrom“ (1853)

de

În galeria pașoptistă, figura lui I. C. Brătianu se distinge din toate punctele de vedere. Fire extrem de activă, cu o statură mignonă – de aici porecla de Firfirică (cea mai măruntă monedă) primită în timpul revoluției de la 1848 –, omul politic s-a născut la Pitești, în 2 iunie 1821, într-o familie de boiernași. În urma sfaturilor baronului Du Bois, venit la noi într-o misiune de recunoaștere, majoritatea odraslelor boierești vor lua drumul la studii spre Paris, ceea ce s-a întâmplat și cu Brătianu, în 1841. Aici, împreună cu fratele său mai mare, Dumitru, va fi inițiat în masonerie la 1846 în loja “Athenne des Etrangers”, după care vor trece la loja “Trandafirul liniștei desăvâ­rșite”, unde, la 14 iulie 1847, Ion devine Maestru. În anul revoluției, era membru în loja “Frăția”. A avut parte la Paris de profesori celebri, majoritatea de orientare republicană. Revoluția de aici îl va găsi pe baricadele ei.

 

În urma înăbușirii ­re­voluției pașoptiste de la noi, va lua calea exilului, la fel ca toți ceilalți revoluționari. De aici listele din punctele de cordonași (grăniceri) – între care și acela de la Gura Teghii – prin care li se interzicea, de către autoritățile proruse, întoarcerea în țară.

Sub ochiul poliției napoleoniene

La Paris, în 1851, va locui în Rue St. Dominique. Se va vedea implicat în viața politică agitată de partea republicanilor. Odată cu proclamarea imperiului, în decembrie 1852, poliția lui Napoleon al III-lea va crește nivelul de ­suprave­ghere a elementelor active republicane. De aici scandalul preconizatului atentat de la Hypodrom, din iunie 1853, în care se va vedea implicat și Brătianu. La percheziția ce i

s-a făcut la domiciliul său, la ora 5 dimineața, vor fi găsite pachete de manifeste republicane cu caracter antinapoleonian. De fapt, el avea în locuință o tipografie, prin care reușise să imprime manifestele comitetului revoluționar din 20 mai și 5 iunie 1853.

În urma anchetei, se va reține numai acest aspect, de unde neimplicarea sa în procesul din septembrie. Perioada următoare nu a însemnat că a fost lăsat în libertate, de unde internările la S-te Pélagie. Viault, judecătorul de instrucție, se va dovedi a fi insistent în anchetarea valahului consi­derat ca “extrem de periculos”. Referitor la acest aspect, s-a încercat să se ajungă și la demersuri din partea lordului Stuart Dudley (1803-1854), căsătorit cu prințesa Christina Bonaparte, deci văr prin alianță cu Napoleon III, dar pentru Brătianu va interveni prințul Jérôme Napoleon (1805-1870).

Procurorul imperial Rouland nu-l va inculpa pe român la 13 noiembrie 1853, arătând că acesta numai păstrase manifestele în locuința sa, dar că alături de alții trebuia să apară în fața Tribunalului Corecțional pentru afiliere la o societate secretă.

Procesul din ianuarie 1854 și urmările sale

Va interveni și internarea la dr. Emil (Antoine) Blanche (1820-1893), iar sanatoriul de la Passy se va dovedi locul unde cei doi vor lega o strânsă prietenie, până la trecerea în veșnicie. De la Passy, Brătianu putea pleca însoțit de un gardian, plătit de el, la ședințele de la tribunal sau la Biblioteca Națională, unde obținuse dreptul de a studia, ceea ce dovedește intervențiile ce se făcuseră pentru el, mai mult ca probabil din partea Marelui Orient.

Detenția temporară se va transforma, în urma celui

de-al doilea proces, într-una definitivă, pentru o condamnare de trei ani, prin sentința din 16 ianuarie 1854, deși a fost apărat de Joules Favre (1809-1880), șef republican. Va executa numai doi ani, la început în închisoarea Mazas, dar va reveni la Sanatoriul din Passy. Procurorul general Roulant sublinia că implicarea în complot a Brătianului nu se datorase urii față de guvernul francez, ci ideilor de a-și vedea țara eliberată de turci și, mai ales, de ruși.

De pe acum încep să se remarce demersurile Brătianului pentru cauza unirii principatelor pe lângă împărat, de unde “Memoriul” ce i l-a înaintat acestuia. Gestul, departe de a fi ignorat, a fost luat în seamă, deoarece venea în întâmpinarea politicii imperiale franceze de creare, la Gurile Dunării, a unui stat-tampon între marile imperii ale epocii. Eliberarea se va produce la 16 iulie 1856. Ce se poate reține este faptul că în activitatea politică, mai ales în cea externă, Brătianu va avea dificultăți, dar și că, la rându-i, va fi ținta unor atentate, într-unul dintre acestea fiind implicați cei de al Rm. Sărat, în calitate de comanditari și executanți. Dar acesta este altă istorie.

 

Profesorul Valerică Stan a trecut în veşnicie

de

Profesorul de flaut şi muzică de cameră Valerică Stan s-a născut, la 29 iulie 1950, în satul Gomoeşti, comuna Costeşti, judeţul Buzău. Este absolvent al Liceului de Muzică din Braşov (1969) şi al Conservatorului „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, secţia Solistică instrumentală (1973). Încă din timpul studenţiei, participă la diferite festivaluri, unde obţine mai multe premii şi titluri de laureat. În anul 1972, a reprezentat România la festivităţile ocazionate de împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea Conservatorului de Muzică „Frantz Liszt” din Weimar, susţinând recitaluri la Eisenach, Erfurt, Dresda. 

 

Marea gafă a unei puteri speriatea

de

Vechea zicală ,De ce ți-e frică nu scapi e valabilă și în cazul actualei puteri. PSD, ca moștenitor, prin donație de ideologie, al vechiului Partid Comunist Român, are fobie față de străinătate, inclusiv față de țările UE.

Ce s-a întâmplat în duminica alegerilor, în circumscripțiile electorale din străinătate, a făcut înconjurul lumii. Cinici cum îi știm, pesediștii au lucrat cu sânge rece. Știau ce va urma după împiedicarea premeditată a votului cetățenilor români din diaspora. Au forțat nota, crezând că Ponta va câștiga din primul tur.

Acum, Ponta încearcă să bagatelizeze acest gest ­mi­zerabil, promițând că diaspora va avea condiții îmbu­nătățite pentru vot. Nu-și poate imagina ce furie a stârnit în rândul diasporei! Sau, dacă știe, îl doare în cotul ideologiei sale.

Reacția fermă a diasporei a trezit din somn electoratul nehotărât și pe cel încă nedumirit de cameleonismul lui Victor Ponta. Klaus Iohannis are intacte șansele de a deveni președinte al țării. Ponta vrea o confruntare directă în studiourile a patru televiziuni. Normal și corect ar fi ca această întâlnire să se desfășoare la TVR 1. Scena­riul și regia sunt deja făcute, lui Ponta nerămânându-i decât să mimeze dialogul, ceva în stil Dan Puric. Întrebările sunt, deocamdată, la Ghiță și ai lui.  PSD nu poate înțelege că, indife­rent dacă Ponta va fi sau nu va fi președinte al țării, bucuria  va fi scurtă, pentru că, oricum, în 2016,  la apropiatele alegeri generale, șandramaua va fi demolată. 

În contradicție cu spaima de pe fața lui Victor Ponta, e de admirat calmul și luciditatea cu care Klaus Iohannis continuă elegant și foarte motivat cursa spre funcția supremă în stat. În ciuda tuturor mizeriilor care i s-au făcut în ultimul timp, el rămâne un exemplu demn de urmat pentru toată clasa politică. Personal, încă de când și-a depus candidatura, nu m-am îndoit nicio clipă că nu va câștiga.

Marea gafă a unei puteri speriate

de

Vechea zicală “De ce ți-e frică nu scapi” e valabilă și în cazul actualei puteri. PSD, ca moștenitor, prin donație de ideologie, al vechiului Partid Comunist Român, are fobie față de străinătate, inclusiv față de țările UE.

Interviu / Klaus Iohannis: „Modelul meu de președinte este bazat pe seriozitate, pe respect, competență și rezultate măsurabile”

de

Programul dumneavoastră prezidențial este intitulat ”România lucrului bine făcut”. De ce ați ales această titulatură, ce înseamnă mai exact?

 

Klaus Iohannis: România lucrului bine făcut este acea Românie în care ne dorim cu toții să trăim – o țară în care cetățeanul este respectat, o țară în care, din cea mai înaltă funcție, cea de președinte, se propagă un sistem corect de valori. 

Mesajul lui Klaus Iohannis, cu ocazia Zilei Armatei: „Armata este o instituție respectată de societatea noastră, pentru că a dovedit seriozitate, spirit de sacrificiu și patriotism”

de

Mă adresez tuturor celor care servesc sau au servit țara în rândurile Armatei României și le transmit recunoștința mea pentru întreaga activitate. Acum 70 de ani, la 25 Octombrie, ostașii români eliberau ultima palmă de pământ a țării, asaltul Careiului având loc chiar de ziua Majestății Sale Regele Mihai I. Această victorie nu marca numai eliberarea întregului teritoriu național, ci și legătura puternică dintre Rege și Armată.