Trăiesc, de vreo două săptămâni încoace, senzaţia de-a dreptul copleşitoare că, în curând, hitul „Ţara te vrea prost”, al simpaticilor muzicieni de la „Sarmalele Reci”, va avea toate şansele să concureze la demnitatea de imn naţional, înlocuindu-l cu succes pe actualul, al cărui titlu, „Deşteaptă-te, române!”, a demonstrat, în ultimii aproape 23 de ani, că este o utopie.
Rar mi s-a întâmplat să vorbesc şi mai ales să scriu, chiar şi fragmentar, la persoana I. De data aceasta, sunt nevoit, deoarece sunt tratat în planul politicii locale la persoana… I.
Preşedintele fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, singurul politician român dovedit a fi fost turnător cu acte în regulă la Securitate, dar care-şi continuă nestingherit cariera şi sforăriile politice, dă semne că s-ar cam fi plictisit de jucăria numită Uniunea Social Liberală.
Într-o perioadă în care suflarea românească este interesată doar de fotbalul european şi tir local, o ştire s-a strecurat ca o boare pe la urechile tuturor şi încă nu a fost procesată.
Recent s-a încheiat cea mai aprigă competiţie electorală la nivelul judeţului Buzău din ultimii 20 de ani. O campanie urâtă, cu atacuri sub centură, cu materiale calomnioase, cu fonduri imense aruncate, cu inaugurări de maternităţi care nu pot fi folosite, cu încălcări de angajamente. O competiţie atipică.
„Solidaritate ţigănească”, aşa denumea, în urmă cu aproape trei ani, deputatul Cezar Preda, zidul ridicat de conducerea naţională democrat-liberală în jurul coruptului fost ministru al Tineretului şi Sportului Monica Iacob Ridzi, în momentul izbucnirii scandalului pricinuit de tocarea unor importante sume de bani la sărbătorirea Zilei Tineretului.
După o perioadă în care a trebuit să mă adaptez la „rigorile” de spaţiu mediatic ale campaniei electorale, revenirea la cele 40 de rânduri este, fără îndoială, o plăcere. Nu au fost niciodată 40. Este greu să gândeşti sau să scrii circumscris într-un şablon, însă a fost întotdeauna îngăduinţă din partea editorului.
Ieri ar fi putut fi o zi mare în istoria României. Ieri am fi putut fi europeni, dacă premierul Victor Ponta, prins de publicaţia „Nature” cu mâţa plagiatului în sacul lucrării de doctorat, şi-ar fi dat demisia.
Europeanul de fotbal este în plină desfăşurare, dar nu lipsit de evenimente. A fost o primă săptămână extrem de densă în informaţii, scandaluri şi chiar pe ici pe acolo şi ceva meciuri de calitate cu echipe care au apărut la rampă din poziţia de out-sider, dar am văzut şi jucători care ar fi trebuit să reprezinte o ţară şi ei s-au reprezentat doar pe ei înşişi.
Marţea trecută, când era clar pentru toată lumea cine sunt câştigătorii alegerilor pentru funcţiile de consilier local ori judeţean, de primar şi de preşedinte al Consiliului Judeţean, am solicitat unuia dintre câştigători o declaraţie de presă. „Am să dau declaraţii atunci când mi-o trece greaţa!”, mi-a replicat acesta.
Anii noştri post decembrişti, dedicaţi alegerilor, sunt paradoxal şi bogaţi în evenimente sportive, astfel că, de multe ori găsim în competiţia votării elemente din lumea sportului, pe care unii o îndrăgim foarte mult, să fim clari, pe cea a sportului, nu pe cea a politicii, care ne dezamăgeşte mai totdeauna, după ce reprezentanţii ei parcurg un ciclu de patru ani, pe care şi ei şi noi, din varii motive, îl vrem olimpic, dar el, de fapt, este unul tipic românesc.
Francezii au inventat zgura ca suprafaţă de joc pentru tenis. Era o contramăsură împotriva elegantului gazon englezesc, un strigăt de luptă în faţa conservatorismului insular. Şi i-au spus terre battue, adică pământ bătut, cunoscut în toată lumea mai apoi ca zgura roşie, pentru că între timp au venit americanii cu zgura verde, iar ibericii păstoriţi de Ion Ţiriac au adus-o anul acesta în peisajul tenisului şi pe cea albastră, foarte controversată la apariţia ei, dar cu siguranţă urmând a fi adoptată şi ea de către lumea elitistă a sportului, cândva alb.
O serie infernală de pumni, un mare boxer prăbuşit pe corzile ringului, un prosop zboară din colţul lui spre ring, dar nu-l mai ia nimeni în seamă, pentru că arbitrul s-a aruncat în faţa Cobrei din Nottingham şi a oprit lupta.
La 3.000 de km distanţă, o ţară întreagă suferă în noapte doborârea campionului lor, românul neînvins în 29 de întâlniri profesioniste până atunci.
Capitala Marii Britanii trăieşte un an 2012 de graţie, nu numai prin prisma faptului că va fi în vară gazda Jocurilor Olimpice, dar şi pentru că, de sâmbătă a fost ştearsă de pe acea hartă imaginară a marilor capitale europene nedeţinătoare de trofeu continental al campioanelor fotbalului.
Puternicul turneu de tenis găzduit de capitala Spaniei s-a încheiat duminică în fluierături și aplauze. Câștigătorii și-au luat trofeele, Federer îmbrățișat chiar de Will Smith, venit să lanseze ultimul său film “Oameni în negru 3”, dar și premiile, cei mai buni având de adus o macara de acasă pentru “a ridica" cecurile grele de 585.000 euro pentru băieți și 631.000 la fete, că-s mai cucuiete la Madrid.
Sâmbătă seară am fost martor pe stadionul Vicente Calderon la un petic de viaţă de suporter adevărat al unui club de tradiţie, forţă economică gândire corectă din punct de vedere managerial şi organizare excelentă.
Suntem mereu cu ochii pe tot ce-i verde și are gazon. Ni se pare că fotbalul ar trebui să fie chintesența lumii, dar pe lângă el, există de fapt viață sportivă.
Din patru în patru ani devenim mai atenți la munca și performanțele unor sportivi de excepție, care adună aur și trofee pentru România în competiții europene și mondiale cu gândul la olimpiadă.
Poveștile care ne-au încântat copilăria le-am căutat mai târziu în viața reală, extrapolând fapte și întâmplări cu aceste ficțiuni în care credeam.
Una dintre ele era a Albei ca Zăpada, care își găsea sprijinul în fața răutăților celor din jur între piticii posesori ai lumii creată de ei înșiși.
“Nicolas Sarkozy este azi un simbol al politicianului demagog, populist fără limite, total lipsit de valori şi scrupule, fără o viziune clară şi coerentă, cu grave concepţii autoritare şi antidemocratice, exhibiţionist şi chiar bufon – adică un Băsescu al Franţei (din păcate replicat şi în alte ţări europene, dacă ne gândim la Berlusconi, Viktor Orban, Boiko Borisov)”, scrie un politician pe blogul personal, cu o zi înaintea primului tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din Franţa.
Am urmărit, cu mare atenție, mai toate punctele de vedere exprimate în spațiul virtual, atât pe site-ul www.opiniabuzau.ro, cât și pe ale celorlalte publicații on-line buzoiene, comentarii legate de aparițiile publice ori de semnalele din presă privindu-i pe aspiranții gata lansați în cursa pentru Primăria Buzău ori pentru președinția Consiliului Județean.