Europeanul de fotbal este în plină desfăşurare, dar nu lipsit de evenimente. A fost o primă săptămână extrem de densă în informaţii, scandaluri şi chiar pe ici pe acolo şi ceva meciuri de calitate cu echipe care au apărut la rampă din poziţia de out-sider, dar am văzut şi jucători care ar fi trebuit să reprezinte o ţară şi ei s-au reprezentat doar pe ei înşişi.
Europeanul de fotbal este în plină desfăşurare, dar nu lipsit de evenimente. A fost o primă săptămână extrem de densă în informaţii, scandaluri şi chiar pe ici pe acolo şi ceva meciuri de calitate cu echipe care au apărut la rampă din poziţia de out-sider, dar am văzut şi jucători care ar fi trebuit să reprezinte o ţară şi ei s-au reprezentat doar pe ei înşişi.
Olanda este cel mai bun exemplu al unei grupări de vedete blazate, care însumează pe piaţa transferurilor câteva sute de milioane de euro împreună, dar care n-au valorat nici cât un bulb de lalea degerată.
Van Persie, Robben, Schneijder şi compania au venit în Ucraina cu aerul de măreţe vedete şi au plecat după trei meciuri, fără niciun punct şi cu anatema pusă de presă ca cea mai slabă echipă batavă prezentă la un turneu final. Paradoxal sau nu, dar până la urmă diferenţa dintre grup şi grupare rămâne foarte clară. Portocala stabilită n-a avut sevă, rămânând doar coaja care părea intactă.
Şi ce a fost mai grav pentru ei a fost faptul că nici de pe margine, din partea antrenorului Bert van Marwijk, nici în teren nu a existat un cap limpede care să ofere o linie de joc. Iar batavii n-au avut parte nici de un căpitan adevărat precum urmaşii Eladei, care-l au pe bătrânul războinic Karagounis, fotbalistul care uită că are în buletin adunaţi 35 de ani, dar joacă cu elanul unui debutant.
Şi uite-aşa am lăsat portocala strivită de propria-i valoare, întorcându-mă spre aceşti reprezentanţi ai unui popor pe care-l simpatizez chiar şi în aceste momente dificile pentru el.
Puşi la zid de un arbitru dotat cu fluier, sponsorizat de organizatori, grecii au renăscut din propria cenuşă în meciul de debut cu Polonia, obţinând un punct în 10 oameni, fiind la un pas de a le lua pe toate trei dacă tocmai mentorul lor din teren, Karagounis, nu s-ar fi transformat în demon, ratând un punctaj.
Meciul cu Cehia a însemnat un tribut pe care grecii l-au plătit pentru efortul colosal din deschidere, dar victoria contra ruşilor, pe care i-am trimis acasă, este o altă mostră de devotament şi dăruire pentru un singur scop, acela de a fi învingător.
Şi uite-aşa victimele sigure după calculul specialiştilor merg în sferturi, iar alţii îşi iau saboţii sau balalaicile la spinare şi pleacă acasă.
Aşa că, la un pas de a rămâne fără gazde în competiţie, Polonia spunând adio, iar Ucraina nesimţindu-se nici ea prea bine, noi mergem înainte. Deşi parcă m-aş fi oprit după fabulosul gol al lui Welbek înscris în poarta Suediei, care şi astăzi se uită la reluări pe video pentru a realiza cum au fost învinşi.
Ştefan ALECSIU este Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi