Excelentă mobilizare societății civile din Capitală în privința încălcărilor brutale a regulilor de circulație de către șoferi pe proaspăt modernizatul bulevard Uranus. O arteră realizată după standarde occidentale – sau, mă rog, apropiate de acestea -, având câte două benzi pe sensul de circulație, scuar cu linie de tramvai și pistă pentru biciclete. Conform bunelor maniere
Am lăsat să treacă vreo câteva zile peste povestea, de-a dreptul scabroasă, a prostituatei care-și făcea meseria în prezența propriei fiice, o copilă de numai patru ani. Fără a mai insista inutil asupra cazului, trebuie să spun că evoluția acestuia, din momentul în care cei doi, mamăși copil, au fost luați în mașină de șoferul de TIR care a postat, ulterior, pe internet, imagini audio și video care dovedeau, fără putere de tăgadă, mediul promiscuu în care acel copil a fost nevoit să trăiască, este o victorie a bunului-simțși a spiritului civic. Imaginile în cauză au declanșat imediat o reacție
Cine a crezut că anul 2014 va aduce ceva bun în ceea ce privește comportarea politicienilor aflați la putere s-a înșelat amarnic. Iar evenimentele de duminică seara și luni dimineața o arată cu prisosință.
Revenit în țară după fuga rușinoasă din fața reprezentantului guvernului american, premierul apare la postul lui Voiculescu pentru a uimi o țară cu enormitățile pe care le-a debitat pe parcursul emisiunii la care a participat. Nu am auzit nicio idee constructivă, ceva care
Cu cât întârzie dezmembrarea USL, cu atât e mai bine pentru (încă) firava Opoziție. Cei doi lideri, Ponta și Antonescu, nu au în comun decât o formă medievală de parvenitism. Partidele lor, de asemenea, la vârf, sunt alcătuite din inși de un cinism caracteristic ființelor egoiste, precare.
Nu avem de-a face cu două mari partide, ci, în proporție de peste 70 la sută, cu două hoarde dezlănțuite. Se crede că, dacă ruptura
„The sky is the limit… Am cunoștințe care au dus diamante, chiar doamna ne spunea că părinții plătesc leasingul la mașina colegelor dumneaei, se cumpără porci, poșete, diamante sau mașini, se spală șpaga prin înscrierea la afterschool și devine legală, iar cei care nu au sau nu vor să dea sunt excluși din clubul privilegiaților. Așa cum este cazul unui copil de la clasa noastră, care nu a participat la nicio serbare, pentru că părinții lui nu pot să țină pasul și nu au cotizat integral la fondul clasei…”.
Tare aș vrea să apuc ziua când voi citi considerațiile lui Mitică de la Sculărie, postate de acesta pe blogul personal din confortul celulei în care își ispășește o pedeapsă de trei ani închisoare pentru sacoșa cu șuruburi pe care a furat-o, în decursul unui an, de la capitalistul sălbatic numit patron. Să aflăm din sursă directă simțămintele care l-au condus către această reprobabilă faptă, dar și ce impact a avut asupra sa sentința, parcă dictată din biroul cu fotolii din piele neagră ale fostului său angajator.
Acum, la început de an, țin cu tot dinadinsul să mă mențin în sfera optimismului și să include noua condamnare a infractorului Adrian Năstase în categoria ,,semne bune anul are”. Și-mi bazez această stare tocmai pe atacurile furibunde pe care posturile de televiziune ale trustului Intact le lansează, de mai bine de o zi, la adresa ,,justiției băsiste”. Semn că nici ,,dom’ profesor’ Voiculescu nu se simte deloc bine în pielea lui atunci când
Premierul Ponta a făcut greșeala copilărească de a se referi la salariile șobolanilor bugetari, foști de foști, băieți deștepți, capitaliști din socialiști etc. Nici n-a trecut o zi și Ponta și-a înghițit cuvintele.
Nu merge cu populisme. Actuala clasă dominantă din România nu iartă nimic. Se simte ca la vânătoare de mistreți, e sadică și setoasă de sărăcirea celorlalți. Vrea sânge cald.
Afară se pornise o ninsoare ce acoperise întregul sat. Steluțe albe și reci făceau o broderie minunată copacilor ce și-au pierdut haina verde. Prin valul de ninsoare mergea un bătrân cu o barbă albă și deasă, ce purta o haină cârpită și niște pantaloni rupți. Lângă el mergeau doi copii la fel de necăjiți ca bătrânul cu barba deasă.
Bătrânul nu îi cunoștea, dar a intrat în vorbă cu ei. A aflat că cei doi copii necăjiți făceau parte dintr-o familie de oameni săraci și părinții lor se certau mai tot timpul. Tatăl lor a fost dus de multe ori la poliție pentru că o bătuse pe mama lor.
Când doi se ceartă, al treilea câștigă, spune proverbul. Politica românească te face, însă, să te întrebi dacă la noi mai funcționează măcar proverbele sau cumva au început și ele să dea rateuri precum economia, Parlamentul sau coabitările.
De exemplu, câștigă cineva din certurile intermitente și interminabile dintre Victor Ponta și Crin Antonescu? Primul „suspect” logic ar fi Traian Băsescu. Teoretic adversar al amândurora, președintele ar trebui să preia și să capitalizeze punctele de simpatie pe care Ponta
Nu pot înțelege sub nicio formă cum o familiuță precum Ilie Sârbu, Daciana acestuia și ginerele Ponta, prim-ministru al României, au loc în aceeași îngustă șaretă a politicii. Câtă minte trebuie să aibă „triada” aceasta de a umplut, după Adrian Năstase, tot ce putea fi umplut cu apă de canal? Cine e familia asta de „elită”?
Cum de vor chinezii să cufurească miliarde de lei în cufărul țării tocmai acum, pe vremea lui Ponta? E posibil ca Occidentul, în cinismul său milenar, să semnalizeze la stânga și să o ia la dreapta?
Doctorat în Istorie la Universitatea Babeș-Bolay din Cluj. Studii doctorale în cadrul Facultății de Teologie a Universității Fribourg din Elveția. Auditor al Școlii de Înalte Studii în Științe Sociale din Paris. Doctorat în filozofie la Universitatea București. Citind aceste repere ale CV-ului ministrului Culturii, Daniel Barbu, mai că nu-ți vine să crezi că purtătorul unor asemenea diplome este una și aceeași persoană cu insul grobian care jignește la tot pasul cam tot ce-i cade în mână.
Nu-ți vine să crezi că este una și aceeași persoană care jignește o întreagă comunitate, precum cea din Buzău, căreia îi spune că nu-și închipuia ca, într-un oraș ca al nostru, să aibă loc un festival de asemenea ținută precum VedeTeatru.
Nu-ți revii din mirare când afli că un asemenea intelectual de ținută – chiar dacă ajuns ministru doar după ce s-a cufundat până peste cap în mocirla în care picotește Crin Antonescu – poate să se mire, public, de faptul că statul român cheltuie prea mulți bani pentru prevenirea și combaterea îmbolnăvirii cu virusul imunodeficienței umane. Bani care, spunea el, pot fi folosiți pentru diverse festivaluri de cultură, nicidecum pentru combaterea infecțiiolor HIV/SIDA.
Pe acest individ și pe pușcăriașul homofob Gigi Becali nu-i deosebește nimic altceva decât anii de școală, care, se vede încă o dată, nu te scapă nici de mârlănia înnăscută și nici de lipsa celor șapte ani de acasă.
Mă miră foarte discuțiile aprinse care se poartă pe marginea excluderii din partid a deputatului PDL de Dâmbovița, pe un motiv cât se poate de clar și care nu ar prea necesita comentarii ori filozofii pe marginea sa: a participat la inaugurarea sediului Partidului Mișcarea Populară. Mă surprinde și “autodenunțul” lui Theodor Paleologu, postat pe Facebook, prin care acesta se cere și el afară din partid, pe motiv de participare la Congresul PNȚCD și la o ședință a conducerii aceluiași partid al măicuțelor cotroceniste.
Mă miră foarte discuțiile aprinse care se poartă pe marginea excluderii din partid a deputatului PDL de Dâmbovița, pe un motiv cât se poate de clar și care nu ar prea necesita comentarii ori filozofii pe marginea sa: a participat la inaugurarea sediului Partidului Mișcarea Populară. Mă surprinde și “autodenunțul” lui Theodor Paleologu, postat pe Facebook, prin care acesta se cere și el afară din partid, pe motiv de participare la Congresul PNȚCD și la o ședință a conducerii aceluiași partid al măicuțelor cotroceniste.
|n alte condiții, m-aș situa fără să stau pe gânduri în “tabăra uimiților” și poate l-aș cita cu admirație pe același Paleologu, catalogând gestul conducerii centrale democrat-liberale drept “ încă o prostie”. Aș argumenta că apariția unei noi formațiuni de dreapta, alcătuite din persoane virgine politic, care ar putea să atragă acel segment de electorat dezamăgit de prestațiile tuturor partidelor de pe eșichierul politic românesc actual, ar fi un lucru benefic pentru formarea mult-trâmbițatului pol al dreptei.
Ce ne facem, însă, cu realitatea, când partidul de maici se dovedește a fi, în fapt, unul format din personaje smulse parcă din nuvelele lui Damian Stănoiu, niște falși propovăduitori ai căii juste a dreptei, cu ochii cât cepele către slănina puterii, chiar în miezul postului Crăciunului? și, pe deasupra, împinși de la spate de Ucigă-l Toaca?
Haideți să luăm ca exemplu județul Buzău, unde au plecat către Partidul Mișcarea Populară (mă scuzați că spun “partid” unei formațiuni de cârciumă, neînscrisă la Tribunal!), în principal oameni pentru care migrația politică este un
exercițiu îndelung exersat, și care sunt sprijiniți în demersurile lor de a racola membri PDL de către oameni din PSD. Nu voi spune decât două nume de asemenea ,,eminențe cenușii” pesediste care bat județul pentru a face membri în formațiunea popularistă: Cristinel Vioiu, proaspăt răsplătit de social-democrați cu o funcție de director, și Doru Muzgoci, exclus din partid de către organizația locală Nehoiu pentru acest motiv, dar iertat – în mod deloc surprinzător, între noi fie vorba! – de către ,,județeana” condusă de primarul Constantin Boșcodeală.
Cum ar putea fi trecute cu vederea asemenea pactizări contra firii? Așa că, dacă domnul deputat de Dâmbovița s-a dus la acea inaugurare de sediu doar pentru că este băiat bun, trebuie să spunem că, pe acest pământ, boieria și prostia se plătesc întotdeauna. Dacă a făcut-o că-i plac măicuțele târgoviștene, cu atât mai rău pentru el. Iar dacă a făcut-o din prea multă prietenie cu Elena Udrea – despre care nu avem încă certitudinea că nu caută să-și recapete, pe vreo cale anume, virginitatea politică, pentru a putea aspira la statutul de novice în mănăstirea Cotroceniului -, deja este o cu totul altă tărășenie.
Se caută un nou candidat la președinție. Unul în locul lui Băsescu.
Din această orbecăială anemică, ai senzația că actuala putere îl caută pe viitorul președinte prin tabăra opoziției. Un președinte precum Băsescu – râmă și el, dar râmă atipică, cu urme de șiră a spinării – e greu de găsit inclusiv cu ajutorul lămpii lui Aladin sau a lumânării lui Diogene.
Asistăm de câteva zile la un nou conflict între președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta. Miza, una falsă de altfel, este acciza de 7 eurocenți care va fi aplicată prețurilor carburanților, ceea ce va duce la o scumpire, reală de data aceasta, de aproximativ 8%.
Dincolo de toate consecințele care se vor răsfrânge din nou asupra bunăstării românilor, a profitabilității mediului de afaceri și, în general, asupra competitivității României, noul conflict are de fapt în substrat atât plata unor polițe mai vechi, cât și pregătirile pentru anului electoral 2014.
Pe de o parte, Guvernul, și-a rezervat în buget bani pentru primăriile dlui Dragnea, pentru a le cointeresa în viitoarele acțiuni propagandistic
Sărbătorile se apropie și ne apropie prin bucuriile sau durerile împărtășite. În aceste momente starea noastră de fericire se amplificăși uneori se hrănește din bucuria celor apropiați.
De asemenea, în același mod bucuria poate fi umbrită de momente în care cei dragi sunt triști sau nefericiți sau nu reușesc să se bucure în același mod ca noi. Ne dorim de multe ori ca ceilalți, în special cei apropiați,
Există, în România, ceva mai greu de obținut decât puterea, banii sau gloria: justa măsură. Așezată încă de la Aristotel printre virtuțile supreme, justa măsură este calitatea definitorie a unui individ sau a unei societăți care se evaluează corect, cu o modestie reală, care știe să-și aprecieze atât propriile atuuri și defecte, cât și pe cele ale adversarului. Și, înainte de orice, justa măsură este fiica legitimă a bunului-simț. Este ceea ce nu poate lipsi dintr-o proiecție corectă a viitorului pentru că a-ți face planuri pe niște premise false nu-ți asigură decât năruirea lor. Ieri, a trebuit să-mi amintesc
Tot se uzitează sintagma „guvern din umbră”. Ceva de-a v-ați ascunselea. Nu există „guverne din umbră” decât dacă se pregătește vreo lovitură de stat. Altfel, vorba ceea, ce nu visează jucătorii de șah din crângurile patriei…
Singurul guvern din umbră existent e mai mereu cel la zi, real, cum e, acum, guvernul lui Ponta. Un guvern care guvernează din umbră, la felinare și lumânări în miezul zilei.
Creștinește, te prinde mila de ei, de miniștrii din privdorul Palatului Victoria eșecului. Socio-politic, nu le poți dori decât euthanasierea.
Îți scriu această scrisoare cu ocazia tuturor zilelelor în care ar fi trebuit să îți scriu. Și îmi cer iertare pentru că aceste gânduri ajung la tine doar de ziua ta, de 1 Decembrie. Zi mare, nu?
Este adevărat că nu ți-am mai scris de anul trecut, dar sufletul meu a fost alături de tine în fiecare clipă. Am avut grijă de mine, așa cum ți-am promis, am zâmbit chiar dacă mi-a fost greu și chiar dacă uneori am simțit că este în zadar să lupt. Dar nu m-am oprit, nu m-am lăsat înfrântă și, chiar dacă am căzut, m-am ridicat mereu. Am mers mai departe.