Opinii

Îl cunosc pe domnul Mirel Palada de câțiva ani buni. Mi-a fost „coleg” la masa invitaților în studiourile de televiziune și, atunci când eu am fost gazda, era pe lista personajelor extrem de frecventabile, din motive cumva ciudate în peisajul tabloidizat al mass-media: argumentație, educație și ­pu­terea de a-și păstra cumpătul chiar și atunci când atmosfera se încinge. Cumva normal, dat fiind ca domnul Palada are un background extrem de raționalist: licențiat în matematică și sociologie și pasionat de aikido, una dintre artele marțiale în care mintea este antrenată la fel de intens ca și trupul.

V-am făcut această scurt profil al purtătorului de cuvânt guvernamental pentru a înțelege de ce nu pot să cred că textul „matrafoxat” al acestuia a fost o întâmplare spontană. Nu face parte din fișa de personaj a domnului Palada să-și suflece mânecile și să împroaște cu vorbe suburbane, fie și pe Facebook. Suntem prieteni și pe rețeaua de socializare și, atunci când i-am citit textul inflamat, primul meu gând a fost „I-a spart cineva contul?”. Când și-a asumat public producția, întrebarea mea a devenit:

Ca să nu ajungeți la sfârșitul acestui text întrebându-vă cine sunt personajele din titlu, precizez de la început că primul, Mirel pe numele său, este purtător de cuvânt al Guvernului, ce-l de-al doilea, Sebastian în actele de stare civilă, este consilier prezidențial. Ambii, oameni activi de felul lor, chiar și în timpul liber, pe Facebook. Unde, dezbrăcați de orice inhibiții, își scriu opiniile. Primul îl face bețiv pe președinte, îndemnând ,,garconul” să-i mai aducă un rând președintelui, celălălt îl gratulează pe premier cu apelativul ,,varză”.

Problema mare a celor doi este următoarea. Ei nu sunt simpli postaci pe siteurile de socializare, atât timp cât pe profilul primului scrie ,,consilier de stat la Guvernul României”, iar pe al celuilalt un mult mai modest

Cineva, oarecum supărat că am ce am cu politicienii, m-a întrebat de ce nu „intru” în politică. Am rămas uimit. Suna ca o invitație de a folosi vreo privată de pe la țară, ceva cu scânduri putrede.

Eram copil, aveam în satul meu un milițian, Mandalac. Ceva cu mustațăși baston. În timpul unui film, la căminul cultural sătesc, văzând că sunt ceva mai retoric, m-a luat de coate, m-a scos afară, și mi-a tras vreo 15 bastoane direct pe cap. Mandalac băuse. Nu am apucat, chiar dacă aveam doar vreo 13 ani, decât să-i dau vreo trei pumni peste peruca mustății. Timp de două săptămâni mi-am pipăit dungile lăsate de bastonul acestuia.

Guvernul și-a angajat răspunderea în fața Parlamentului pe proiectul descentralizării administrative și financiare iar, în susținerea demersului, retorica premierului Victor Ponta a fost, ca de obicei, falsă, demagogică și lipsită de orice motivație concretă.

Din punctul său de vedere descentralizarea ar fi „un pas extrem de important, concret și pragmatic, de modernizare a statului român”. Sigur, ideea trebuie înțeleasă doar în sensul modernizării administrației, pentru că România este departe de a fi percepută drept o țară… modernizată. Cu spitale în care se moare, cu un sistem de învățământ care, prin permanentele schimbări, mai mult dezorientează decât orientează copii către o profesie stabilă, cu o zonă rurală menținută la limita sărăciei, cu o cultură sufocată de lipsa finanțării, cu o infrastructură aflată într-o eternă construcție sau cu un mediu de afaceri îngenunchiat de fiscalitatea împovărătoare, descentralizarea nu poate produce acum nicio schimbare în acest peisaj sumbru. Dimpotrivă, îl poate întuneca și mai mult.

Oriunde te-ai duce și orice ai face, vei vedea sau vei auzi din ce în ce mai mulți oameni frustrați. Spun oriunde, și nu exagerez, pentru că, până și în trafic, sau mai ales în trafic, există, din păcate, mulți șoferi care claxonează și înjură încrâncenați și cu capul scos pe geam, indiferent dacă ai greșit sau nu.

Există , de asemena, în magazine de dulciuri, de jucării sau de orice ar fi ele, părinți nervoși care își smucesc copiii din fața rafturilor. |n casele rezonabile poți vedea destul de des soți geloși care își lovesc nemiloși soțiile și soții care își acuză soții de infidelitate.

Nu mai miră pe nimeni faptul că „pucistul-șef” sau „paiața de la Cotroceni” din vara anului de grație 2012 este gata să capituleze, lăsând la o parte orice mândrie și aruncându-se cu grație în brațele larg deschise ale actualului chiriaș de la Cotroceni. Supranumit, pe bună dreptate, „liderul opoziției de la Putere”, Crin Antonescu pare a-și netezi, pe zi ce trece, calea către o candidatură la președinția României sprijinită de cel care, până mai ieri, era dușmanul său de moarte: Traian Băsescu.

În acest sens, președintele Partidului Național ­Liberal a început să rupă angajamentele care-l mai țineau strâns de durii Uniunii Social Liberale. De divorțul său de stăpânul Antenelor au fost informați cu toții, de la prieteni la vecini, scuza că „rămânem căsătoriți în acte de dragul copiilor” fiind, bineînțeles, doar

Ne-am lămurit de ceva timp despre scopul pe care îl urmărește Uniunea Social Liberală, mai precis baronii locali ai Partidului Social Democrat – al căror avocat și susținător este vicepremierul-căutător de tinere talente feminine Liviu Dragnea -, cu proiectul de lege privind descentralizarea. Transformarea României într-un conglomerat de feude pare, acum, doar o chestiune de timp, dat fiind că astăzi guvernul își va asuma răspunderea în Parlament pe acest proiect. Doar o moțiune de cenzură îl mai poate opri, însă succesul unui asemenea demers este, practic, imposibil.

În schimb, ideea unei moțiuni de cenzură, pe care văd că democrat-liberalii au lansat-o în spațiul public, nu este una exagerată. Și am să mă explic. La actuala configurație din Parlament – cu un UDMR care face tacit

Când am auzit că fostul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu e abia la al cincilea mandat matrimonial, automat m-am dus cu gândul la prima doamnă a PNL, Crin Antonescu. Nu aprofundez prea tare textul, că dau de Crin Halaicu și de alte flori ofilite.

Nici acum, după atâta vreme, nu pot înțelege cum a fost înlocuit armăsarul cu țânțarul. Acest domn Crin ar fi făcut furori retorice autentice dacă ar fi avut gura așezată invers, vertical adică. Uitați-vă la buzele sale. Acestea au,

Incidentele de comunicare ale membrilor Cabinetului Ponta, urmate imediat de retractări jenante, au devenit din ceîn ce mai frecvente. Proporțional, am putea spune, cu înverșunarea de a rămâne la Putere pentru a organiza alegerile de anul viitor.

Una dintre cele mai mari gafe a fost, fără doar și poate, cea din iunie, când o Ordonanță de Urgență publicatăîn Monitorul Oficial prevedea impozitarea cu 85% a sumelor compensatorii la expirarea mandatului, atât pentru ­ma­nagerii de la stat, cât și pentru cei din mediul privat. Vestea nu putea să cadă mai inoportun pentru premierul Victor Ponta. Acesta se afla în vizită oficialăîn Germania, nu doar cel mai puternic stat european, ci și cel în care consecvența în afaceri a devenit proverbială. Iar în timp ce se declara acolo „pro business”, dar în țarăîi apărea, sub semnătură proprie, un act normativ prin care

„Consiliul Național al Elevilor anunță desfășurarea unei greve japoneze în rândul elevilor, în data de 13 noiembrie 2013. Elevii vor purta asupra lor banderole albe, în semn de protest pentru subfinațarea sistemului educațional, iar în unele județe vor lua parte chiar la marșuri și acțiuni de protest, alături de studenți, după orele de curs….”.

Această declarație venea marți seară, de la Consiliul Național al Elevilor. La ora la care citiți aceste rânduri, greva elevilor – prima din istoria de după 1989 – cu siguranță se va fi terminat. Eșec sau succes, nu mai are importanță. Ceea ce este cel mai important este mesajul care vine din partea discipolilor noștri și, anume acela că s-au săturat, că ajunge!

În caz că nu ați reușit să vedeți până acum filmul „Rătăcit printre cuvinte”, în care personajul lui Bill Murray se chinuie să descâlcească hățișurile culturale și amoroase din Tokio, nu mai aveți de ce să regretați: președintele PNL Crin Antonescu vă oferă o replică poate mai puțin telegenică sau subtilă, dar cu siguranță mult mai amuzantă. Cazul Sorin Roșca Stănescu și candidatura la prezidențiale l-au transformat pe Crin Antonescu într-un personaj rătăcit printre propriile cuvinte și acțiuni,

Motto: „Băi, am înțeles, dar organizați-vă să mi-i aduceți pe toți la vot, băi! îi legați, îi luați în brațe (…) Luați-i, mă, rugați-i frumos” (Liviu Dragnea, secretar general PSD, 29 iulie 2012)

Nu cred că este mare deosebire între povestea refe­rendumului de anul trecut pentru suspendarea președintelui – de pe urma căruia vicepremierul Liviu Dragnea a fost trimis în judecată pentru metodele deloc ortodoxe pe care le-a folosit pentru umflarea prezenței la vot – și recenta sa intervenție, adresată primarilor social-democrați, prin care le promite măriri semnificative de leafă începând de anul viitor.

Pe politicieni îi înțeleg. Să le fie pamperșii schimbați din ceîn ce mai des, din banii noștri, din motive olfactive.

În schimb, nu-i pot înțelege pe oamenii de cultură (scriitori, pictori, muzicieni etc.).Oameni ai libertății aproape totale, caractere, talente, inteligențe. Ce caută ei lângă de-alde a lui greblă?

Proiectul de buget pentru 2014 nu aduce nicio speranță de bunăstare.În plus, este mai departe ca oricând atât de oferta economică a social-democrației lui Victor Ponta, cât mai ales de cea a liberalismului lui Crin Antonescu.

În primul rând, viitoarele taxe și impozite vor anula aproape în totalitate palidele amprente socialiste pe care Victor Ponta a încercat să le dea bugetului: un plus de 3,7% la punctul de pensie, creșterea salariului minim la 900 de lei și o promisiune de majorare a veniturilor profesorilor debutanți și medicilor rezidenți, condiționatăînsă de posibilitățile bugetare.

Am trăit, alături de colegii mei, momente în care ne-am adus învinuiri, explicații, scuze, gânduri bune și rele. Amalgam de stări, de la enervare maximă la încercare de stăpânire, care îți consumă toată energia. Și am pus capăt acestor stări sau momente mai slăbiți, privindu-ne cu încrâncenare, pe sub sprâncene, chiar dacă fiecare dintre noi avea partea sa de dreptate.

Am trăit, alături de colegii mei, momente în care ne-am adus învinuiri, explicații, scuze, gânduri bune și rele. Amalgam de stări, de la enervare maximă la încercare de stăpânire, care îți consumă toată energia. Și am pus capăt acestor stări sau momente mai slăbiți, privindu-ne cu încrâncenare, pe sub sprâncene, chiar dacă fiecare dintre noi avea partea sa de dreptate.

Uriașă palmă peste bot și-a luat premierul Victor Ponta și, de data aceasta, de la singurii oameni față de care nu-l ține cureaua să afirme, râzând mânzește, că sunt băsiști, manipulați de propaganda portocalie ori de cine știe ce alte forțe care vor să arunce cu noroi în societatea uselistă multilateral (sub)dezvolatată.

„Vocea și talentul”, zice vicepremierul Liviu Dragnea – în același timp ministru al Dezvoltării Regionale – că sunt argumentele care o recomandă pe cântăreața de muzică populară Ioana Maria Ardelean, proaspăt numitășef al Serviciului Anticorupție din același minister. Deși absolventă de studii superioare, la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, respectiva domniță nu a deținut nicicând vreo funcție publicăîn care să se fi remarcat într-atât încât să ajungă la conducerea unui asemenea departament important într-un minister la fel de important.

Văd destul de des pe micul ecran o cagulă care pretinde că ar fi ministrul „fondurilor externe”. Despre aceste fonduri se gavareşte mult. Fața palidă cu plete e venită de prin Răsăritul-răsăritului. Culmea, a ajuns în Parlament votat de buzoienii mei antialcoolici. Omul vorbește destul de mult, ca un mutant, cu limba despicată. Știe totul ­despre „fondurile europene” destinate lor, nu nouă.

A doua rectificare bugetară din acest an arată situaţia critică în care ne-a adus Guvernul din punctul de vedere al administrării ­ba­nilor pe care îi plătim cu toţii prin taxe şi impozite. Cu estimări greşite, dar repetate, privind nivelul veniturilor şi care au atras alte erori în stabilirea cheltuielilor, astăzi Cabinetul Ponta a intrat într-o cursă infernală pentru a reuşi măcar plata salariilor în sistemul de stat. Iar artificiile făcute sunt năucitoare.