Cine a crezut că anul 2014 va aduce ceva bun în ceea ce privește comportarea politicienilor aflați la putere s-a înșelat amarnic. Iar evenimentele de duminică seara și luni dimineața o arată cu prisosință.
Revenit în țară după fuga rușinoasă din fața reprezentantului guvernului american, premierul apare la postul lui Voiculescu pentru a uimi o țară cu enormitățile pe care le-a debitat pe parcursul emisiunii la care a participat. Nu am auzit nicio idee constructivă, ceva care
să arate măcar o vagă intenție a autorităților române să revină pe făgașul normal al unei țări europene și euroatlantice. Nimic! Mereu aceleași lozinci ,,antibăsiste”, pe care un om complet sănătos la minte s-ar fi plictisit repetându-le precum papagalul. Nicio vorbă, de exemplu, despre eșecul nemaiîntâlnit în istoria post-decembristă, ca o lege trecută de Parlament să fie făcută varză, în unanimitate, de Curtea Constituțională, în întregime. Niciun cuvânt despre faptul că legea a fost adoptată prin asumarea răspunderii guvernului și că respingerea ei într-un asemene mod rușinos ar fi trebuit măcar să se vorbească despre o demisie a guvernului sau măcar a vreunui țap ispășitor. Nimic, Victor Ponta susține că legea va mai trece o dată prin Parlament și că președintele va fi obligat să o promulge.
La fel de consternantă este și decizia luată luni, la nivelul conducerii Uniunii Social Liberale – la paritate cu o nouă declarație de dragoste și fidelitate față de sloganul ,,Crin Antonescu – candidat USL la prezidențiale” – de a comasa alegerile europarlamentare cu referendumul pentru adoptarea noii constituții, aflată încă în stadiul embrionar. Experții spun că,
respectând toate normele necesare – inclusiv acordul Comisiei de la Veneția -, nu prea ar fi timp pentru o asemenea găselniță. Decât dacă ,,se forțează lucrurile”. Capitol la care suntem experți, nu-i așa?