Nu pot înțelege sub nicio formă cum o familiuță precum Ilie Sârbu, Daciana acestuia și ginerele Ponta, prim-ministru al României, au loc în aceeași îngustă șaretă a politicii. Câtă minte trebuie să aibă „triada” aceasta de a umplut, după Adrian Năstase, tot ce putea fi umplut cu apă de canal? Cine e familia asta de „elită”?
Cum de vor chinezii să cufurească miliarde de lei în cufărul țării tocmai acum, pe vremea lui Ponta? E posibil ca Occidentul, în cinismul său milenar, să semnalizeze la stânga și să o ia la dreapta?
E posibil ca acest venerabil imperiu, China, să ne fie arătat doar ca o pisică neagră, că, vezi Doamne, dacă nu vreți ce vrea UE, iată, reînsămânțăm comunismul?
Totul e posibil. Asistăm derutați și neputincioși la manipulări planetare. Ni se tot pun la genunchii mersului cu capul în nisip povești cum că, undeva, ar exista un fel de „Guvern mondial”. Mai dă-l în mă-sa! Așa ceva nu poate făta nici mama dracului.
Deocamdată, avem probleme minore, de-astea cu sârbi, daciane și ponți. Analizați-le un pic numele „predestinate”. Nume de cod din tată în fiică și-n ginerică. În fond, sunt păstrate proporțiile. Familia lui Traian, alt nume tare, din negurile istoriei, e pe val acasă și la UE.
Familia lui Ponta e ceva mai chinezească. Trei guguștiuci din ăștia la o Românie, ar însemna prin China un Parlament al familiei. S-ar înmulți. Să nu disperăm. Și nici să nu ne prindă vremurile în care pruncii lui Ponta vor fi președinți de eurocantoane. Să fim optimiști. Proștilor le trece durerea de cap cu apă de ploaie.