Am lăsat să treacă vreo câteva zile peste povestea, de-a dreptul scabroasă, a prostituatei care-și făcea meseria în prezența propriei fiice, o copilă de numai patru ani. Fără a mai insista inutil asupra cazului, trebuie să spun că evoluția acestuia, din momentul în care cei doi, mamăși copil, au fost luați în mașină de șoferul de TIR care a postat, ulterior, pe internet, imagini audio și video care dovedeau, fără putere de tăgadă, mediul promiscuu în care acel copil a fost nevoit să trăiască, este o victorie a bunului-simțși a spiritului civic. Imaginile în cauză au declanșat imediat o reacție
rapidă din partea mass-media, la sesizarea căreia Poliția a reușit, într-un timp suspect de mic, să identifice și săînhațe mama denaturată.
Acum, aș dori să justific puțin cuvântul ,,suspect”, pe care l-am folosit mai sus. Nimeni nu mă poate convinge că polițiștii din Poșta Câlnău – unul dintre locurile predilecte din care femeia în cauzăîși racola clienții motorizați – nu aveau cunoștință de existența acesteia. Este imposbil ca prezența, zile de-a rândul, a unei femei cu un copil mic de mână, într-o benzinărie, făcând autostopul, să nu atragă atenția unor oameni ai legii dintr-o comunitate rurală. Care, la o adică, aveau oricând posibilitatea – ori poate și obligația? – de a legitima o persoană nu neapărat suspectă, ci care, conform formulărilor standard, ,,nu-și justifică prezența în zonă”. De aceea, nu pot să nu mă gândesc la faptul că, în momentul declanșării nebuniei, polițiștii au mers “punct ochit-punct lovit” și au găsit prostituata în acțiune, prestând în felul în care o făcea întotdeauna.
Dincolo de orice, povestea respectivă, chiar dacă s-ar putea spune, într-un final, că s-a încheiat (cât de cât) fericit, poate fi privităși ca o palmă pe care poliția buzoiană o ia, așa, la început de an. Și, nu în ultimul rând, un subiect de meditație.