O poveste de prost-gust

Este deja dizgrațios să-ți mai dai cu părerea despre condamnarea lui Dan Voiculescu, despre faptul că o instanță din România a pus, cel puțin în acest caz, lucrurile la locul lor, despre faptul

Cui trebuie să-i mulțumească Dan Voiculescu

Mă gândeam, ieri, după nicio zi de la închiderea oficială a circului mediatic numit procesul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare, cât de liniștit ar fi stat astăzi Dan Voiculescu dacă nu împingea 

Doar începutul

Inițiativa legislativă pri­vind amnistierea fiscală a pensionarior care au obținut ilegal, prin propriile mal­ver­sațiuni, nu din culpa vreunei instituții ori a vreunui funcționar public -, bani de la stat mai mulți decât li se cuvenea, nu este 

Campania electorală a lui Ponta a intrat în metastază!

Cu sau fără inundații, cu sau fără contracandidați, cu sau fără motiv, de doi ani încoace „cârlanul” lui Ion Iliescu o ține într-o neîntreruptă behăială electorală, iritându-l până și pe bă­trânul și năpârlitul batal stalinist. Ziua în care Ponta și-a anunțat oficial candidatura la președinție, a fost una specifică spărgătorilor de norme stahanoviste. A umblat hai-hui prin loca­lități inundate, a ținut șe­dințe, a vorbit cu oameni de rând și, printre multe altele, a vorbit cu o bolnavă de can­cer, o femeie care aștep­ta de ceva timp să pri­mească niște amărâte de medicamente. Nici nu a plecat bine Ponta de lângă ea și miracolul s-a produs, femeia primind un telefon de la mai marele sănătății din gubernia respectivă, prin care era anunțată că va primi me­dicamentele trebuincioase. Apoi televiziunile au redat mărturia și mulțu­mirile bie­tei femei, metoda Becali funcționând din plin. 
Ceea ce face Ponta acum, numai campanie electorală nu e. Obsesia sa pa­ranoică pentru fotoliul de la Cotroceni l-a transformat într-un ins dispus la orice pentru a-și atinge scopul. Până la alegeri mai e destul timp, suficient pentru ca, acestui mâncător de băsiști și crini ofiliți, să-i steie în gât vreun sondaj cu cifră octanică îndoită cu aghiazmă din butoiul de plastic al părintelui Ilie Sârbu. 
Din clipa în care doar a sugerat că e posibil să candideze la prezidențiale, com­portamentul lui Ponta a devenit simplist prin contradicții inexplicabile repe­tate, derutante, parado­xa­le, suspecte. 
Ceva nu e în regulă. Ori consilierii săi își bat joc de el, ori se pune la cale o tradițională și inefabilă fraudă electorală. Dacă (și) Ponta va ajunge președinte al acestei țări, după accidentul milenar Băsescu, înseamnă că sfârșitul lumii va începe cu sfârșitul acestei țări. Astfel vom fi și noi, datorită lui Ponta, măcar o singură dată primii în lumea asta mare și tare.
 

O misiune istorică

Premierul Victor Ponta a găsit de cuviință să-și a­nun­țe candidatura la func­ția de președinte al Ro­mâniei într-o zi anume aleasă. O zi a cărei semnificație este diferită pentru

Analfabeți vs. vot obligatoriu

Un studiu extrem de interesant, publicat de HotNews.ro, ne arată că, în momentul de față, România se laudă cu un sfert de mili­on de analfabeți. Aceștia reprezintă, conform autorului studiului, ceva mai mult decât diferența dintre Traian Băsescu și Adrian Năstase la turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2004 și de trei ori mai mult decât diferența dintre actualul președinte și Mircea Geoană la alegerile pentru Cotroceni din anul 2009.

Victor Ponta nu trebuie să ajungă în „finala mică“!

Curând, noul PNL va stabili cine va fi candidatul său la alegerile preziden­țiale. Ar fi fost corect ca domnul Antonescu să iasă singur din competiția în care era angrenat în PNL, în  cea de dinaintea fuziunii. Acum e dreptul moral al lui Iohannis să candideze la funcția supremă în stat. Ca să nu mai vorbim de sondaje.

Chiar până aici să ne coborâm?

Premierul Victor Ponta nu pierde nicio ocazie de a se face de râs în fața românilor și, de ce nu, în a întregii lumi civilizate. Nu i-a fost de ajuns rușinea pe care a pățit-o la Palatul Cotroceni, afacere în care a amestecat-o și pe – cel mai probabil –

Cei cinci care vor să sperie dreapta

Începând de luni, pe partea dreaptă a eșichierului politic românesc, lucrurile se doresc a fi clare. Candidatul la președinție al alianței dintre Partidul Democrat ­Li­beral și Partidul Național Liberal va fi desemnat, în jurul datei de 6 august, dintre prim-vicepreședintele

Sună periculos

,,Mai are cineva vreun dubiu că omul e bolnav, nesimțit și fără discernământ? Că își bate joc, că îți râde în față, că te minte fără să clipească? După ce azi la Cotroceni își curăța scamele de pe sacou și își dădea ochii peste cap de

Cât de mult poți (de)cădea?

Este întrebarea pe care mi-am pus-o atunci când profesorul Irinel Popescu a acceptat o funcție politică precum cea de președinte a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Este întrebarea pe care mi-am pus-o atunci când