Partidul Național Liberal a certificat, ieri, la Delegația Permanentă – întrunită pentru desemnarea celui care va intra în competiția directă cu Cătălin Predoiu,
pentru stabilirea candidatului viitorului partid de dreapta la alegerile prezidențiale din toamna acestui an – despărțirea definitivă de Crin Antonescu. Și nu numai de el ca personaj politic, ci și de întreaga perioadă neagră a istoriei recente a acestui partid, o istorie ceva mai lungă de doi ani, când PNL a fost parte integrantă din cea mai antidemocratică forță politică românescă din 1990 încoace, respectiv Uniunea Social Liberală. Și, mă refer, în primul rând, la atacurile susținute ale acestei alianțe de sânga împotriva unor instituții fundamentale ale statului român, din vara fierbinte a anului 2012.
Și spun acest lucru întrucât, nu de mult, Crin Antonescu s-a trezit punând condiții viitorilor colegi de partid democrat-liberali, cerându-le imperativ să renunțe la sintagma ,,lovitură de stat” pe care aceștia o folosesc, în mod justificat, atunci când vorbesc despre evenimentele politice ale verii de acum doi ani.
Cu siguranță, noii lideri ai Partidului Național Liberal vor trebui să continue curățenia morală în interiorul propriei formațiuni politice și să nu dea întreaga vină pe Antonescu, punându-i doar lui în cârcă toate gesturile antidemocratice și antiliberale pe care PNL le-a girat mergând alături de Victor Ponta și de Partidul Social Deomocrat.
În ceea ce-l privește pe fostul lider PNL Crin Antonescu, vor rămâne, probabil, în istorie vorbele pe care le-a rostit ieri, la Delegația Permanentă: ,,Aș fi un candidat rezonabil. Aș fi un președinte vizionar, mediator și integrator”. De acord cu el; foarte potrivit pentru o funcție de președinte de scară de bloc. Cu condiția ca, furat de somn, să nu greșească blocul.