E din ce în ce mai clar, corupția e problema numărul unu a țării. România a devenit mama, deocamdată adoptivă, a marilor corupți. O mamă cu o boală aparent incurabilă, hrănindu-și până în ultima clipă
„fiii“, aceste creaturi hămesite care ar fi în stare să-i tragă pe nas până și oxigenul flacării ultimei lumânări de pe piept.
Nu mai putem spune că se fură „ca-n codru“, de vreme ce până și codrul a fost furat. E nevoie de un tratament rațional dur, un tratament care se poate face numai în spitale cu gratii. De fapt, nu e zi în care câte un baron neaoș să nu se ceară la doctor: aici, în America sau aiurea. Pentru a nu stresa „bolnavii“, procurorii ar putea îmbrăca halate albe la anchete.
Doar așa mai poate fi recuperată sănătatea nației și bogăția furată în întunericul tranziției: pastilă cu pastilă, bob cu bob (inclusiv de Mazăre). Fără unele presiuni, bazate pe informații precise, venite mai puțin din partea Uniunii Europene, și mai mult dinspre Statele Unite, corupția va fi imposibil de eradicat și de coborât până la limita de jos a suportabilului.
Traian Băsescu a ratat șansa istorică de redresare economică a țării. El ar fi trebuit să fie un exemplu de onestitate și de echilibru. N-a fost să fie, marinarul din el a cedat ispitelor puterii discreționare și, iată, sfârșitul său politic e lamentabil. Încă nu ar fi totul pierdut. Dreapta politică românească poate continua reforma Statului și reformele sociale din locul în care lui Băsescu i-a crăpat „blocul motor“ al hidrobicletei.
Fuziunea PNL-PDL e un nou început. Miza apropiatelor alegeri prezidențiale este imensă. Dacă noul partid va rata această șansă, indiferent care va fi candidatul acestuia, lucrurile vor intra în „normalitatea“ socialiștilor, iar Victor Ponta nu va fi decât reprezentantul la vedere al mafiei neocomuniste asupra căreia cei de la Bruxelles nu vor avea nicio putere reală. Până acum nu am putut vedea decât mici amănunte ale cruzimii de măcelar necalificat a „Micului Titulescu“. Și nici nu îndrăznim a ni-l imagina călare pe fotoliul de ceară de la Cotroceni, cu adevăratul lup în spatele său, nepotul babii Tamara, tocmai ieșit din pușcărie, dornic ca nimeni altul de a tăvăli, încă o dată, firava noastră democrație.