Mă gândeam, ieri, după nicio zi de la închiderea oficială a circului mediatic numit procesul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare, cât de liniștit ar fi stat astăzi Dan Voiculescu dacă nu împingea
până la paroxism nebunia acestei afaceri. Dacă omul ar fi stat în banca lui și nu ar fi încercat să prelungească la nesfârșit, mai precis până la prescrierea faptelor, judecarea acestui dosar – să ne amintim doar de contestațiile la Curtea Constituțională, jongleriile cu calitatea de parlamentar și ping-pongul cu dosarul între Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul Municipiului București, recuzările de magistrați și complete de judecată -, astăzi ar fi râs amintidu-și cum „a încercat Băsescu sa-l facă”. Căci ar fi prins, cu siguranță, anii în care Justiția era timorată de o prezență ca a lui în fața unei instanțe, iar verdictul ar fi fost același cu zecile sau chiar sutele de hotărâri care au scos basma curată autorii și profitorii unor privatizări ilegale.
Însă, astăzi, tăticul Antenelor a ajuns la capătul drumului. Un moment în care ar trebui să se gândească bine cine sunt cei cărora va trebui să le mulțumească în cazul în care va fi condamnat în mod exemplar.
În primul rând, propriilor mijloace media, care au reușit să arunce cu noroi și să spurce pe oricine a avut îndrăzneala să gândească altceva decât ce spuneau cei din clanul lui Dan Voiculescu. Printre ei, colegi sau șefi ai magistraților care vor pronunța curând sentința în dosar și care nu par deloc a fi intimidați de campaniile duse de trustul de presă Intact. Dimpotrivă.
În al doilea rând, celebrilor lui avocați, care au izbutit să agaseze completul de judecată cu cererile aberante pe care le-au formulat la ultimele termene de judecată.
Urmează la rând co-inculpatul Sorin Pantiș, cel care a scos pe gură marele porumbel al garantării unor împrumuturi pentru trustul de presă voiculescian cu bunuri ale fraudulosului privatizat Institut de Cercetări Alimentare.
{i nu în ultimul rând escrocului patentat supranumit “Doctor Menci” care, în ultimul cuvânt al inculpatului, a cerut doar clemență, recunoscând, implicit, că lucrurile nu au fost deloc oable în privatizarea institutului pe care el însuși l-a dat pe doi lei lui Dan Voiculescu.