Este deja dizgrațios să-ți mai dai cu părerea despre condamnarea lui Dan Voiculescu, despre faptul că o instanță din România a pus, cel puțin în acest caz, lucrurile la locul lor, despre faptul
că banii ,,agonisiți” de patronul Antenelor vor lua calea normală, cea a bugetului statului. Așa cum este dizgrațios să încerci să demontezi în vreun fel marea de minciuni lansată de puii voiculescieni în intervalul care s-a scurs de la pronunțarea sentinței și până în prezent, indiferent de cât timp vor mai continua să arunce cu lături în toți cei pe care îi consideră vinovați de faptul că tătucul lor a devenit un simplu pârnăiaș de drept comun.
Este, de asemenea, dizgrațios să te exprimi asupra calității umane a celor care au participat, duminică după-amiaza, la ,,plimbarea” din jurul Cotrocenilor, indiferent câtă urină le-ar fi curs pe pantaloni, după ce au savurat recompensa participării lor la un asemenea spectacol.
Însă, nimănui nu i se poate ierta dacă trece cu vederea gesturile incalificabile de a lovi două jurnaliste, două reporterițe de teren, prezente la fața locului pentru a-și îndeplini sarcinile de serviciu. Dar, mai ales, nimeni nu poate fi iertat dacă nu bagă de seamă și nu face tot posibilul de a sancționa, fiecare cu instrumentele pe care le are la îndemână, maniera grețoasă în care Jandarmeria a pactizat cu niște cetățeni au României care s-au făcut că uită faptul că, pe lângă dreptul de a-și face auzit punctul de vedere, mai aveau și obligația de a respecta legea, de a nu transforma ,,plimbarea” într-un miting și, mai ales, de a nu se deda la violențe.
Șefii Jandarmeriei Române au demonstrat, duminică, faptul că a-și pune subordonații să bată suporterii înfierbântați înaintea sau după vreun meci de fotbal cu miză mare este tot ceea ce pot da mai bun. Restul este poveste. O poveste de prost-gust.