Un studiu extrem de interesant, publicat de HotNews.ro, ne arată că, în momentul de față, România se laudă cu un sfert de milion de analfabeți. Aceștia reprezintă, conform autorului studiului, ceva mai mult decât diferența dintre Traian Băsescu și Adrian Năstase la turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2004 și de trei ori mai mult decât diferența dintre actualul președinte și Mircea Geoană la alegerile pentru Cotroceni din anul 2009.
Fără a ne interesa prea mult numele candidaților, trebuie să remarcăm că acești oameni, practic, pot face majorități parlamentare și pot hotărî numele șefului statului. Și susțin ideea autorului studiului la care fac referire, dat fiind că acești analfabeți reprezintă exact masa de manevră, ușor de păcălit și de cumpărat – nu doar prin mită electorală -, pe care se bazează politicienii români, în special din partea stângă a eșichierului politic, susținătorii nemuncii și ai ajutoarelor din banul public.
La polul opus se situează oamenii cu carte, cu posibilități de analiză și de discernământ, care, din păcate, fug, în număr din ce în ce mai mare, de viața politică. Inclusiv prin neparticipare la vot. Și, în aceste condiții, ideea de mai sus devine și mai clară, aceea că analfabeții pot hotărî, la un moment dat, destinele acestei țări. Bineînțeles, alături de puturoșii de profesie, pentru care munca este o noțiune extraterestră, atât timp cât venitul minim garantat și alte forme socialiste de sprijin a nemuncii li se oferă cu mare generozitate. (Și pentru a vedea acest lucru nu trebuie să privim prea departe, având Buzăul la îndemână, unde banii pentru asfaltarea străzilor pleacă spre buzunarele electoratului fidel baronului roșu Boșcodeală sub forma ajutoarelor sociale).
Bineînțeles că această stare de fapt trebuie reparată cumva. Și una dintre posibilități ar fi aceea a introducerii obligativității votului.