Opinii

Firmele mici şi mijlocii care au scăpat de “furia crizei” au ieşit totuşi destul de şifonate. Mediul de afaceri nu a fost tocmai prielnic în România ultimilor ani, iar IMM-urile au dus tot greul.

          Alegerile parlamentare de duminică din Neamţ şi Maramureş au adus din nou în discuţie tema mitei electorale. Pe acest subiect   au fost consumate tone de cerneală şi au fost tăiate hectare de păduri fără însă a se îmbunătăţi ceva. Din contră, luptele devin din ce în ce mai dure “pe teren”, USL dând vina pe PDL, PDL acuzând la rândul său USL de practici nelegale.

Puţini dintre noi trăim momente în care cursul vieţii noastre cotidiene se schimbă radical. Ducem unii dintre noi o viaţă liniştită, cu multă trudă, cu ceva necazuri pe care încercăm să le uităm repede şi cu bucurii numărate pe degete ce sunt de fapt zestrea noastră de suflet. Dar cotituri radicale se întâmplă prea rar.

            Mihai Neşu n-a fost ocolit de un astfel de moment, care într-o fracţiune de secundă îţi clatină tot eşafodul pe care l-ai construit cu migală alături de ai tăi.

Indecenţa e cuvântul cheie în politică. Politicieni se ceartă cu ziarişti, ziarişti cu politicieni, politicienii între ei, jurnaliştii între ei, nimeni nu se mai înţelege cu nimeni şi nici nu foloseşte nimănui. Disputa sterilă, orgolioasă, plină de indecenţă a acaparat zona politică.

            Am sperat că prin votul uninominal vom regla această indecenţă. Am crezut că fiecare dintre cei aleşi uninominal, nu pe liste, va avea proprietatea şi responsabilitatea propriilor discursuri şi fapte. Din păcate, efectele secundare ale votului uninominal au apărut imediat şi cu reacţii indecente.

"O ţară care este numai agricolă începe prin a exporta cereale şi sfârşeşte prin a exporta oameni, ducând inevitabil la sărăcie" spunea P.P. Carp, fost prim ministru al României de două ori între 1900-1901 şi 1911-1912, fost preşedinte al Partidului Conservator, înaintea buzoianului nostru Alexandru Marghiloman, care va deveni prim-ministru pe 5 martie 1918, tot din partea conservatorilor.

            Afirmaţiile lui P.P. Carp devin extrem de dureroase după 100 de ani, prin cât pot fi de adevărate acum, în 2011.

Elevul român este, încă, un spectator al lumii reale. O priveşte pe ecran, crede că a înţeles-o, dar atunci când o „atinge” constată că au fost doar imagini hollywoodiene.

     O reabordare curriculară trebuie să-i permită elevului să iasă din virtualitatea şcolii, ca spaţiu aseptic, şi să pătrundă  în realitatea cotidiană. El trebuie să devină participant la actul educativ, nu doar spectator. Acumularea de cunoştinţe şi disciplina, uneori cazonă, sunt însoţite de un set de activităţi care dezvoltă capacitatea de acomodare la societate şi la viaţa reală, la o viaţă autonomă a tânărului care se bucură de recunoaşterea maturităţii civile.

„Dă-mi, Doamne, mintea românului de pe urmă”, spune un vechi dicton românesc, care ne transmite că: mai bine mai târziu, decât niciodată.

     Între România şi R.P.Chineză au existat relaţii de colaborare de excepţie încă de la sfârşitul anilor ’40. Regimul socialist le-a dezvoltat continuu, China fiind o contrapondere la marea URSS care dădea tonul în CAER.

Săptămâna trecută s-a încheiat cariera la Naţională a unui jucător ce putea fi emblematic pentru fotbalul nostru. Din păcate, talentul său uriaş a fost sitat prin porii unui caracter mult prea permeabil, deşi Adrian Mutu, căci despre el sunt vorbele acestea, era născut să fie leader.

Elevii care au picat Bacalaureatul în sesiunea din vară ar trebui să înveţe zilele acestea cum poate n-au mai făcut-o niciodată până acum. Cu siguranţă cei mai mulţi dintre ei chiar fac asta, vreau să cred că au uitat de mare şi alte distracţii şi au conştientizat că trebuie să-şi asume partea de vină pentru eşecul lor, dar şi că, totodată, stă în puterea lor să îndrepte lucrurile şi să depăşească cu bine acest examen de maturitate.

În articolul meu de vinerea trecută (5 August) "Drumul vinului şi nunta secolului la Buzău", un cititor al paginii de pe Internet – domnul Geo, a avut un comentariu critic la adresa mea şi a articolului, la care aş dori să răspund şi să încerc să sugerez şi o soluţie privind câţiva paşi pe calea relansării judeţului Buzău.

A trecut mai bine de o lună de la finalizarea cursurilor liceale de către absolvenţii promoţiei 2011. Au parcurs, de atunci, experienţa unui examen de Bacalaureat. Şi-au cules laurii sau au fost trişti, alegându-se cu oprobriul public generat de cel mai mediatizat examen din ultimii ani. Se apropie sesiunea de toamnă şi, în mod sigur, unii dintre elevi vor aduce o erată rezultatelor anterioare. Vor fi posesori ai diplomei de Bacalaureat şi vor păşi treptele învăţământului universitar. Iar această perspectivă crează deja imaginea idilică a unui destin previzibil pentru tânărul absolvent al promoţiei 2011 – studenţia.

Sigur că întrebarea pare a fi fără rost, întrucât nu am ieșit din criza veche, dar condițiile actuale ne făceau să credem că mult nu ar mai fi.

Anul viitor, domnul primar al nostru, al tuturor buzoienilor, aniversează 16 ani de glorioasă administrare a urbei.

Avem parte de o singură excepție de la regulă în această țară văduvită de vedetele ei exportate pe bandă rulantă. Se numește OLTCHIM Râmnicu Vâlcea și adună tot ce are mai bun handbalul feminin românesc.

Județul nostru are șansa, încă neexplorată, de a fi unul dintre cele mai frumoase din țară, însă nepăsarea sau neștiința oamenilor care ne conduc nu pot transforma această "mină de aur" în bunăstare și mândrie pentru cât mai mulți buzoieni.

Am crezut că liderii opoziției nu se pot bucura de soare de grija țării, dar observ că ei nu se relaxează de fapt de grija lor și a intrării lor la guvernare.

La o oră de religie, profesorul le-a propus elevilor de liceu un joc didactic simplu, al cărui principal scop era identificarea unor calități pozitive ale colegului de bancă. Cu ajutorul unui cub, în interiorul căruia au fost „ermetizate” toate aspectele negative, elevii și-au desfășurat activitatea.

Considerate a fi cel mai puternic afectate de criza economică, România, alături de alte cinci state membre ale Uniunii Europene, Grecia, Irlanda, Ungaria, Estonia și Portugalia ar putea beneficia de un nou “PLAN MARSHALL”. În ce ar putea consta acest proiect?

La jocul de poker texan există jucători de river, adică de ultima carte. Aceștia mizează întotdeauna pe faptul că, deși nu au nimic în mână, la final, le va intra cartea norocoasă ce le va aduce câștigul. De aceea, plusează până pe river fără nicio reținere, în fapt, un soi de cacealma în jocul de poker clasic.

Din Rio de Janeiro,oraşul caruia ii asociezi întotdeauna trei elemente plaja, fotbal şi samba, am aflat care-i va fi drumul echipei de fotbal a României spre un eventual turneu final de campionat mondial la care nu am mai ajuns din '98, cand în Franţa treceam de grupe dar ne oprea dintr-un penalty o Croaţie avidă de rezultate şi care a obţinut bronzul. Era începutul căntecului de lebădă a unei echipe mari,cu o vedetă, Gica Hagi, care n-a fost uitat de organizatorii festivităţii tragerii la sorţi, prezent fiind în memoria tuturor şi a peliculei ce reda istoria fotbalului cu bucuria înscrierii fabulosului gol impotriva Columbiei în '94.