Din Rio de Janeiro,oraşul caruia ii asociezi întotdeauna trei elemente plaja, fotbal şi samba, am aflat care-i va fi drumul echipei de fotbal a României spre un eventual turneu final de campionat mondial la care nu am mai ajuns din '98, cand în Franţa treceam de grupe dar ne oprea dintr-un penalty o Croaţie avidă de rezultate şi care a obţinut bronzul. Era începutul căntecului de lebădă a unei echipe mari,cu o vedetă, Gica Hagi, care n-a fost uitat de organizatorii festivităţii tragerii la sorţi, prezent fiind în memoria tuturor şi a peliculei ce reda istoria fotbalului cu bucuria înscrierii fabulosului gol impotriva Columbiei în '94.
Din Rio de Janeiro,oraşul caruia ii asociezi întotdeauna trei elemente plaja, fotbal şi samba, am aflat care-i va fi drumul echipei de fotbal a României spre un eventual turneu final de campionat mondial la care nu am mai ajuns din '98, cand în Franţa treceam de grupe dar ne oprea dintr-un penalty o Croaţie avidă de rezultate şi care a obţinut bronzul. Era începutul căntecului de lebădă a unei echipe mari,cu o vedetă, Gica Hagi, care n-a fost uitat de organizatorii festivităţii tragerii la sorţi, prezent fiind în memoria tuturor şi a peliculei ce reda istoria fotbalului cu bucuria înscrierii fabulosului gol impotriva Columbiei în '94.
Dar generaţia de aur a fotbalului nostru a rămas o bijuterie aproape unică într-un peisaj fotbalistic autohton din ce în ce mai tern, care şi-a exportat talentele pe te miri ce şi la o vîrsta când înca mai aveau nevoie de educaţie şi de viaţa de familie. Iar Mutu,Chivu şi compania au uitat gustul calificărilor şi al ieşirilor la rampă.
Sâmbătă noaptea unul din pustii brazilieni, cu dribling fin învăţat pe plajele Atlanticului, Ganzo şi rotofeiul golgheter al tuturor tuneelor finale mondiale, Ronaldo, cel caruia i-am plănuit retragerea cu o echipă a României second-hand, au fost amabili cu noi şi ne-au dat o grupa D abordabilă, în ciuda faptului ca am facut parte din urna a patra valorică, adica aceea de unde se foloseste locuţiunea şi alţii plus statele liliput, precum Andora sau Lichtenstein unde fotbalul e practicat după serviciu.
Ascunsele mele speranţe de calificare se bazează totuşi pe două argumente. Primul ar fi Victor Piţurcă. Hulit de mulţi,arătat cu degetul pentru placerea jocului indiferent pe ce se practica masa de joc sau teren, Piţi ramâne un selecţioner,, cu ochi", cu anvergură şi cu ştiinţa a aşezării unei echipe din bucăţi, cum este cea naţională cu jucători din multe campionate. Să mai adaugăm şi norocul său proverbial dovedit şi sâmbăta seara cand tragerea la sorţi ne-a lăsat în fotolii să facem calcule şi să sperăm la calificare,în condiţiile în care aveam teoretic trei echipe peste noi ca valoare.
Şi totusi, cu excepţia Olandei, celelalte adversare Turcia, Ungaria, Estonia şi Andora sunt advesari cu care poţi lupta cu şanse reale pentru un loc doi în grupa ce ne-ar duce la baraj. Iar dacă tot facem socoteli să nu uităm că în 2008, cu Victor Piţurcă pe bancă, luam patru puncte din şase batavilor în preliminariile europenelor şi mergeam la singurul turneu final în acest mileniu. Aproape v-am oferit şi al doilea argument pe care mă bazez într-o calificare la care aş mai adăuga şi orgoliul ştirbit al fotbalului nostru, ce poate fi stimulat cu două confrontări aş spune istorice: dublele cu Ungaria şi Turcia.
Pentru fotbal e un joc dar şi un război pe care vrei să-l câştigi cand ai astfel de adversari istorici!