Privatizarea CFR Marfă este la un pas de a se transforma într-o masivă ratare a Guvernului Ponta. Modul netransparent în care a fost pregătită, dar şi modificarea regulilor în timpul „jocului” – schimbarea caietului de sarcini, ştergerea datoriilor, disponibilizări pe banii statului – sunt tot atâtea indicii că procesul a fost viciat de interesele celor care l-au organizat.
La momentul actual, există câteva coordonate după care ne ghidăm haotic: o perioadă de vacanţă care predispune la un vid informaţional pe fondul căruia apar sugestiile induse cu o şi mai mare eficienţă populaţiei; un aparent vid operaţional politic, dinaintea sezonului de toamnă; o media care speculează momentul, aducând în prim-plan ceea ce se doreşte a fi speculat, pentru a se stabili, la final, care este „produsul” cel mai agreat pe „piaţă”; în sfârşit, o populaţie formată preponderent din două tabere – radicalii de stânga de tip pesedist şi radicalii de dreapta de tip băsist.
În numai o săptămână, Agenţia Naţională de Integritate a pus sub semnul întrebării mandatele a trei primari buzoieni, dintre care doi sunt edilii-şefi ai celor două municipii din judeţ. Bineînţeles, este cale lungă până când deciziile de incompatibilitate emise de inspectorii de integritate vor deveni funcţionale. Dacă vor deveni vreodată.
Până la finalul anului, în economie vor fi investite cel puţin 10 miliarde de euro şi vor fi create 50.000 de locuri de muncă. O asemenea prognoză nu ne poate duce cu gândul decât la economiile Marii Britanii, Germaniei sau Rusiei. Dar nu, estimarea se referă la România şi a fost lansată de premierul Victor Ponta.
„Asta este din seria <Vasile, fă-te că munceşt!i>. Şi dacă vrea domnul Blaga, ce se întâmplă?! Domnul Blaga dă o declaraţie, după care nu mai auziţi de el. Eu nu am auzit nicio idee bună până acum de la domnul Blaga. Nu ştiu ce este cu el, ce se întâmplă, este într-o perioadă proastă a vieţii. Nu am auzit un lucru bun, unul deştept, unul care să folosească la ceva. Am fost şi eu în opoziţie şi ştiu că este greu acolo, dar asta nu înseamnă că în opoziţie nu poţi spune lucruri inteligente”.
L-aţi cunoscut pe Lilian Zamfiroiu, noul director al Institutului Cultural Român? Cei mai mulţi dintre dumneavoastră probabil că o să ridicaţi din sprâncene a mirare, întrebându-vă de pe ce planetă a putut să cadă ziarista care vă întreabă aşa ceva.
Un senator, fost social-democrat, face un autodenunţ la Parchet prin care arată cum s-a furat la referendumul cu cântec pentru demiterea preşedintelui de acum un an şi cine a orchestrat întreaga poveste. Întâmplător, numele „omului din umbră” nu este o surpriză pentru nimeni: Liviu Dragnea, numărul doi din Partidul Social Democrat, care şi este cercetat penal pentru fraude pe parcursul consultării populare de la sfârşitul lunii iunie 2012.
După nouă ani de stat în dezavantaj, PSD a înţeles un singur lucru, chiar dacă e vorba de o înţelegere precară ce pare mereu anulată de profilul său tipic. Acum, are o singură şansă, iar un an şi jumătate poate reprezenta cucerirea definitivă a României sau trecerea în istorie, acolo unde se consemnează mereu la trecut.
Nu este niciun secret că ţăranii încă folosesc plugul tras de cal pentru a-şi ara terenul, că mâncăm multe produse din import, iar în lipsa irigaţiilor recoltele stau la mâna vremii. Populaţia satelor este îmbătrânită, iar din cauza fărămiţării terenurilor trei sferturi dintre ferme ocupă jumătate din suprafaţa agricolă a ţării.
Aparent, fierb la foc mic o revizuire a Constituţiei, un referendum anunţat de preşedintele Băsescu şi o regionalizare despre care mai nimeni din afara cercului restrâns de interese nu are o idee clară şi asupra căreia s-a aşternut o tăcere mai mult decât suspectă pentru un astfel de proiect.
S-a terminat, în sfârşit, săptămâna anuală a patimilor în şcoala românească, altfel spus examenul de Bacalaureat. Până la anul avem, iarăşi, peste 350 de zile libere, în care putem să ignorăm din nou problemele din învăţământ, domeniu despre care reuşim să vorbim serios la fel de sezonier precum vorbim despre bunătate şi generozitate doar la Paşte şi Crăciun. Până atunci, suntem liberi să ne bucurăm de încă un an de ignoranţă, de note pe ochi sau bani frumoşi, de profesori umiliţi, de meditaţii nefiscalizate sau de stresul unor părinţi pe care îi preocupă mai mult de unde o să facă rost de bani pentru şpagă decât să le explice copiilor că, în viaţă, drumul drept este mai scump, mai greu, dar mai sigur.
Minunată intenţia clamată de premierul care guvernează România de pe micile ecrane ale televiziunilor aservite, de a modifica legile salarizării, cu o importantă schimbare în ceea ce priveşte remuneraţiile bugetarilor.
Dar, cum ajunge o femeie în politică?!
Mai deunăzi, discutând cu un bărbat, întrebat fiind care crede că este cea mai sigură şi scurtă cale ca o femeie să ajungă în politică, am primit un răspuns foarte interesant: Politica trebuie să ajungă în femeie, mai înainte de orice. Domnul respectiv este un bărbat care face business în politică, deci, ştie el ce ştie. Deşi, acest răspuns mi s-a părut că ascunde o nuanţă pregnantă de cinism şi vulgaritate generate de misoginism, am realizat că acesta are inclus un adevăr incontestabil.
Oricare dintre noi s-a simţit, la un moment dat, agresat de sistemul care în care este blocată România. Nimic nu funcţionează bine şi coerent de la cap la coadă. Nimic nu este stabil. Singura certitudine este că totul se modifică periodic. |n general, din patru în patru ani. Dacă în viaţa de zi cu zi, schimbările – plătite cu bani grei din fonduri publice ar fi în bine, am zice că sunt necesare.
Când vine vorba de politică şi femei, toată lumea capătă o privire şi un surâs pline de subînţeles. Este ca şi atunci când vorbim despre sex. Toată lumea face sex, chiar dacă unii sunt la faza conceptual imaginativă, iar alţii au rămas doar la faza imaginativă, însă, toată lumea, atunci când se vorbeşte despre sex, capătă un aer extrem de… particular şi sugestiv.
E iulie, e cald, e bine. Ne mai răcorim din când în când cu o furtună, care ne oferă şi bonusul unei plimbări cu barca prin centrul oraşului, dacă suntem suficient de norocoşi să locuim în Tulcea. Parlamentul e închis, doar noi continuăm să plătim camerele de hotel ale aleşilor care sunt plecaţi demult din Bucureşti, deci e bine.
Hotărât lucru, mare şmecherie este social-democraţia guvernanţilor socialişti din România, chiar dacă unii dintre ei sunt vopsiţi în liberali! Luăm de la bogaţi – de la „ai lor”, căci de ai noştri nu ne atingem! – şi dăm la săraci. Geaba
Am încercat să-mi imaginez cum ar fi trebuit să arate Buzăul, anul trecut, dacă numărul de câini pe care societatea Consiliului Local Urbis Serv susţine că i-ar fi cazat în padocuri şi i-ar fi hrănit ori eutanasiat, după caz, ar fi fost real. 87.924 de câini aflaţi, la un moment dat, în libertate, ar egala, practic, suflarea omenească din municipiul Buzău.
Sumele trebuiau utilizate pentru plata salariilor, însă au ajuns în contul unor furnizori ori s-au achitat cu ele diverse rate la bănci
Hrana şi cazarea în padocuri a nu mai puţin de 88.000 de câini vagabonzi nu este singura deficienţă constatată de auditorii Camerei de Conturi Buzău la SC Urbis Serv SRL, în urma verificărilor asupra activităţii de anul trecut a societăţii.
Despre România se spun şi se scriu multe, chiar foarte multe lucruri. Dar cel care se repetă cu obstinaţie este cel privind potenţialul de dezvoltare a ţării, adică şansele de a atrage investiţii care să genereze venituri.