„Asta este din seria <Vasile, fă-te că munceşt!i>. Şi dacă vrea domnul Blaga, ce se întâmplă?! Domnul Blaga dă o declaraţie, după care nu mai auziţi de el. Eu nu am auzit nicio idee bună până acum de la domnul Blaga. Nu ştiu ce este cu el, ce se întâmplă, este într-o perioadă proastă a vieţii. Nu am auzit un lucru bun, unul deştept, unul care să folosească la ceva. Am fost şi eu în opoziţie şi ştiu că este greu acolo, dar asta nu înseamnă că în opoziţie nu poţi spune lucruri inteligente”.
Bineînţeles, nu este greu de ghicit cine se ascunde în spatele acestei declaraţii mustind de inteligenţă şi de relaxare politică. Declaraţie care, cu siguranţă, ar da pe spate orice piţipoancă cu identitate de Facebook având în compunere apelativul „Dulcik” şi poză realizată cu telefonul mobil în faţa oglinzii din camera în care şi împăratul intră singur, poză punându-i în valoare bustul în care a îndesat cu vitejie câteva şosete flauşate.
Dacă mai are cineva vreun dubiu, i-l spulber acum: este vorba de premierul-„băiat de băiat” Victor Ponta, acelaşi care şi-a permis să cenzureze, cu vocalitatea care-l caracterizează, răspunsul premierului Franţei privitor la poziţia autorităţilor din Hexagon legată de exploatarea gazelor de şist, cerând transaltorului să nu mai traducă afirmaţiile acestuia de la o conferinţă de presă comună.
Mult mai interesantă, însă, decât declaraţia în sine, aşa cum am reprodus-o mai sus, mi s-a părut înregistrarea audio a acesteia, mai precis tonul pe care a făcut-o primul-ministru. Este pentru prima oară de la prima sa investire ca premier când timbrul vocii lui a spus cu totul altceva. A sunat fals, icnit, scos cu cleştele, pentru a salva aparenţele.
Şi aceasta pentru că, după mai bine de un an de când a preluat frâile guvernului, Victor Ponta s-a trezit cu o lovitură în moalele capului cum rar primeşti în politică. Demnă de categoria „Mihaela, dragostea mea!”. O lovitură, care, practic, a şi justificat aparenta letargie şi împăcare cu soarta a liderului democrat-liberal Vasile Blaga. Şi mă refer, bineînţeles, la aducerea şi promovarea într-o funcţie de top din partid a fostului ministru de Justiţie Cătălin Predoiu.
Or, această lovitură nu l-a amuţit doar pe Ponta. Aţi mai auzit, după acel moment, ceva despre Mişcarea Populară, despre partidul ce urmează a se desprinde de ea sau despre celelalte formaţiuni care au compus uriaşa greşeală electorală numită Alianţa România Dreaptă? Dar vreo vorbă legată de ideile lui Traian Băsescu despre femeia-şef de stat (citiţi, vă rog, Elena Udrea)? Sau, în general, pe cei care se laudă şi dau sfaturi despre unificarea dreptei atacând singura formaţiune politică parlamentară de dreapta? Nici vorbă, şi slabe şanse, de acum încolo, să mai auziţi!
Şi, de aceea, lui Ponta i-a cam dispărut relaxarea – inconştientă, oricum – de care a dat dovadă până acum. Relaxare care-l făcea să susţină public că i-ar conveni de minune un adversar politic de talia Elenei Udrea. Prezenţa lui Cătălin Predoiu printre fruntaşii democrat-liberali schimbă complet datele problemei. Astfel, PDL demonstrează tuturor cine este, acum, drepta veritabilă şi consacrată din România şi le arată social-democraţilor o pisică care nu mai poate fi ignorată. Dar şi că o eventuală unificare a dreptei politice se va face doar în jurul polului numit Partidul Democrat Liberal.
P.S.: În acest timp, Antonescu ce face? Doarme, bineînţeles!