Minunată intenţia clamată de premierul care guvernează România de pe micile ecrane ale televiziunilor aservite, de a modifica legile salarizării, cu o importantă schimbare în ceea ce priveşte remuneraţiile bugetarilor.
Pe hârtie, totul este frumos: fiecare angajat al sistemului va beneficia de o parte fixă, corespunzătoare grilei de salarizare a postului său, aşa cum, de altfel, îşi încasează acum toţi banii pe care îi primeşte. La această sumă s-ar adăuga partea variabilă – care merge de la zero lei şi până la o limită maximă ce va fi reglementată prin lege -, în funcţie de performanţele fiecărui angajat al sistemului bugetar.
Frumos, elegant, european!, ar putea exclama telespectatorul neavizat sau cel dispus să înghită orice gogoaşă servită de Victor Ponta la oră de maximă audienţă.
Pentru a înţelege mai bine faptul că lucrurile nu vor sta chiar aşa cum încearcă premierul să le prezinte, vreau să fac o mică paralelă. |n prezent, un sistem de salarizare oarecum asemănător există în cazul clerului. Mai precis, salariul preoţilor din România este alcătuit dintr-o parte fixă, suportată de stat, şi din una variabilă, pe care fiecare slujitor al altarului o primeşte în funcţie de încasările parohiei. Drept sau nu, acesta este sistemul. Care sistem poate fi însă fentat într-un mod cât se poate de simplu: dacă preoţii din parohiile sărace au tot interesul să taie chitanţe pentru toate ori pentru cât mai multe dintre serviciile pe care le prestează, cei din zonele bogate îşi fac una-două suma spre a fi raportată şi luată în calcul pentru plata părţii variabile din salariu, iar onorariul pentru celelalte servicii, cele mai multe!, le intră direct în buzunar, fără niciun fel de act.
Prin extindere, ce vor face bugetarii noştri dacă legea lui Ponta va intra în vigoare? Cei care au posibilitatea de a primi „o atenţie, o măslină, o ţigară fină” o vor face, de acum încolo, cu şi mai mare neruşinare. Ceilalţi îşi vor aminti că evaluarea performanţelor este făcută tot de oameni, şefii lor direcţi, care, la rându-le, au slăbiciuni de tot felul şi sunt dispuşi să accepte fel de fel de favoruri, care mai de care mai puţin ortodox. Şi, în plus, cărui şef de la bugetari îi convine să se afle că are în subordine o şleahtă de incapabili? Deci, evaluările vor fi pe măsură.
Aş putea să pun pariu chiar că, în aceste probabile noi condiţii, într-un sistem profund corupt aşa cum este cel bugetar românesc, bunăstarea angajaţilor lui va creşte exponenţial. Şi, astfel, se va alege praful de toate eforturile pe care întreaga Românie le-a făcut pentru a ieşi din criză cu obrazul cât mai curat.