Nu este niciun secret că ţăranii încă folosesc plugul tras de cal pentru a-şi ara terenul, că mâncăm multe produse din import, iar în lipsa irigaţiilor recoltele stau la mâna vremii. Populaţia satelor este îmbătrânită, iar din cauza fărămiţării terenurilor trei sferturi dintre ferme ocupă jumătate din suprafaţa agricolă a ţării.
Practic, din punctul de vedere al performanţelor şi al dezvoltării, agricultura românească este cu 45 de ani în urma celei europene. Şi, ca să dăm doar un singur exemplu, valoarea producţiei la hectar obţinută de agricultorii români anul trecut, 800-900 de euro, este de două ori mai mică decât cea obţinută de fermierii europeni, 1.800-2.000 de euro.
Cum am ajuns atât de săraci şi de neputincioşi în dezvoltarea acestei ramuri? România nu a avut niciodată un plan coerent. Fiecare schimbare a ministrului Agriculturii a însemnat o nouă strategie, fără rezultate concrete însă.
Singurul pariu cu agricultura fost făcut imediat după căderea lui Ceauşescu, de, pe-atunci, tânărul premier Petre Roman, care a crezut că lucrurile puteau merge înainte doar prin dezmembrarea CAP-urilor şi a IAS-urilor. Dar totul s-a transformat într-un jaf incontrolabil, cu consecinţe ireparabile. De peste 20 de ani, politicile agricole nu s-au bazat niciodată pe restructurare sau modernizare, ci doar pe stabilizarea preţurilor, pe deschiderea pieţelor spre importuri şi pe subvenţii aruncate producătorilor, mai ales în anii electorali.
Astăzi suntem în faţa unui nou pariu, odată cu lansarea, la Cotroceni, a Strategiei Agricole pentru 2014-2030, un document care face o radiografie amănunţită a situaţiei din domeniu. Raportul, intitulat „Cadrul naţional strategic rural”, are 248 de pagini, iar la realizarea lui au lucrat 20 de specialişti, inclusiv academicieni şi profesori universitari. Iniţial, Comisia a fost înfiinţată în 2009, fiind condusă de actualul comisar UE pentru Agricultură, Dacian Cioloş. Ulterior activitatea lui s-a oprit, dar a fost reactivată în primăvara acestui an. Strategia promovată de Comisia de la Cotroceni vrea să stimuleze refacerea sistemului de irigaţii, să dinamizeze piaţa terenurilor şi să permită României să realizeze, peste 15 ani, exporturi în valoare de 40-50 de miliarde de euro.
După ce documentul va fi discutat, completat şi definitivat, preşedintele Băsescu a propus partidelor semnarea, în septembrie, a unui pact pentru dezvoltarea agriculturii până în 2030, care să preia obiectivele din raportul Comisiei.
Dar, cu siguranţă, şi acest pariu va fi pierdut. Şi asta pentru că reacţia guvernanţilor din coaliţia USL a fost la fel de lamentabilă pe cât de infantilă. Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a catalogat documentul ca fiind unul „extrem de stufos”, un răspuns pe care l-ar fi dat, de altfel, orice român de pe stradă dacă ar fi văzut o asemenea lucrare. Ba, mai mult, combinând dispreţul cu orgoliul, a declarat că intenţiona şi el să aplice multe dintre soluţiile propuse şi a promis că în master-planul pe care îl pregăteşte va folosi şi elemente din noua Strategie.
|n ceea ce-l priveşte pe premierul PSD, Victor Ponta, reacţia a fost şi mai dezamăgitoare, demonstrând că nu poate ieşi din jocul rivalităţilor politice în timp ce ţara se prăbuşeşte în jurul lui. A dat-o pe glumă, deşi agricultura şi ţăranul român sunt de plâns. „Dacă Băsescu s-a apucat de strategii pe agricultură, înseamnă că se pregăteşte pentru post de premier”, a spus, ironic, premierul.
Cu o astfel de atitudine, un posibil pact politic pentru dezvoltarea agriculturii cade de pe acum în derizoriu, iar mediul rural nu va avea nicio şansă. Rămânem doar o piaţă de desfacere şi, eventual, un subiect „delicios” pentru televiziunile străine care ne descoperă agricultura rudimentară.
Nu spunem că Strategia Cotroceniului este fără cusur. Poate fi, însă, un punct de plecare pentru dezvoltarea satului românesc. Dar, atâta timp cât USL guvernează ţara, acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Reprezentanţii săi ştiu foarte bine că asistaţii social, mai ales cei din mediul rural, reprezintă votanţii cei mai fideli pentru partidele de stânga.