Îl cunosc pe domnul Mirel Palada de câțiva ani buni. Mi-a fost „coleg” la masa invitaților în studiourile de televiziune și, atunci când eu am fost gazda, era pe lista personajelor extrem de frecventabile, din motive cumva ciudate în peisajul tabloidizat al mass-media: argumentație, educație și puterea de a-și păstra cumpătul chiar și atunci când atmosfera se încinge. Cumva normal, dat fiind ca domnul Palada are un background extrem de raționalist: licențiat în matematică și sociologie și pasionat de aikido, una dintre artele marțiale în care mintea este antrenată la fel de intens ca și trupul.
V-am făcut această scurt profil al purtătorului de cuvânt guvernamental pentru a înțelege de ce nu pot să cred că textul „matrafoxat” al acestuia a fost o întâmplare spontană. Nu face parte din fișa de personaj a domnului Palada să-și suflece mânecile și să împroaște cu vorbe suburbane, fie și pe Facebook. Suntem prieteni și pe rețeaua de socializare și, atunci când i-am citit textul inflamat, primul meu gând a fost „I-a spart cineva contul?”. Când și-a asumat public producția, întrebarea mea a devenit:
„De ce a făcut-o?”. Pentru 200 și ceva de like-uri și o sută de share-uri, popularitate comparabilă cu cea a unei poze simpatice cu pisici?
În niciun caz. Sunt, însă, convinsă, că ieșirea în decor a domnului Palada a avut o miză. În primul rând, ea a schimbat conținutul dezbaterilor într-o zi care debutase cu o miză total diferită: bugetul României pe 2014. Pe care Traian Băsescu tocmai anunțase că îl va trimite înapoi la Parlament, dacă
Executivul nu renunță la paragrafele destinate alimentării cu bani a clientelei politice. Și, în plus, contestase și varianta creșterii accizelor, invocând tot posibilitatea ca plusul reținut de la populație să ajungă la prietenii de pomană politică ai lui Liviu Dragnea.
Însă, în loc să discutăm
despre rețeaua clientelară a USL (fie și prin comparație cu cea a PDL), postarea de pe Facebook a lui Mirel Palada ne-a aruncat într-o cu totul altă polemică. Mai trebuie menționat și momentul ales de Traian Băsescu pentru a-l anunța pe Victor Ponta că grijile legate de buget încă nu s-au terminat: în ajunul vizitei premierului chinez, pe care primul-ministru român și-ar fi dorit-o transformată într-o victorie personală. Greu, însă, să pară că discuți de pe poziții de omolog cu unul dintre cei mai puternici oameni de pe planetă, când puterea ta depinde de pixul altcuiva, care intenționează să te trimită să faci cale întoarsă la Parlament, punându-ți în brațe un act atât de important cum este bugetul. Iar arhitecții de imagine ai domnului Ponta, dintre care face parte, desigur, și purtătorul său de cuvânt, nu aveau niciun interes ca această slăbiciune să fie preluată și evidențiată, nici măcar în presa română.
Iată deci două posibile explicații pentru „matrafoxul” făcut vedetă de domnul Mirel Palada. Despre adecvarea gestului său nu prea e mult de discutat, dar aș fi preferat să se abțină cei care au folosit, de-a lungul vremii, expresii cel puțin la fel de violente. Pentru că, atunci când vine vorba de discurs public, sunt puțini politicieni în România care mai au dreptul să ridice piatra.