Proiectul de buget pentru 2014 nu aduce nicio speranță de bunăstare.În plus, este mai departe ca oricând atât de oferta economică a social-democrației lui Victor Ponta, cât mai ales de cea a liberalismului lui Crin Antonescu.
În primul rând, viitoarele taxe și impozite vor anula aproape în totalitate palidele amprente socialiste pe care Victor Ponta a încercat să le dea bugetului: un plus de 3,7% la punctul de pensie, creșterea salariului minim la 900 de lei și o promisiune de majorare a veniturilor profesorilor debutanți și medicilor rezidenți, condiționatăînsă de posibilitățile bugetare.
Dar toate acestea riscăsă nu însemne aproape nimic în buzunare, pentru că schimbarea modului de calcul al accizelor în funcție de inflație și adăugarea uneia noi în prețul carburanților vor aduce scumpiri inerente care vor eroda din nou nivelul de trai. Deja producătorii se gândesc să crească prețurile la carne cu 10%, la legume cu 3% șI la lapte cu 2%.
Că bugetul pe 2014 nu are nicio legătură cu social-democrația pe care o clamează reprezentanții PSD reiese tocmai din faptul că majorarea accizelor și introducerea taxei pe stâlpii de „electricitate” îi va lovi pe toți, și pe bogați, dar mai ales pe săraci. Victor Ponta a aruncat la gunoi „distribuția echitabilă a avuției naționale” și a înlocuit-o cu „niciun buzunar nu e prea mic pentru nevoile Guvernului”. Iar acestea vor deveni din ceîn ce mai stringente odată cu apropierea anului electoral.
Despre amprenta liberalismului în bugetul pentru 2014 ar fi mai multe de râs decât de spus. PNL nu a reușit să introducă nimic concret pentru mediul de business. Atât ministrul liberal al Finanțelor, Daniel Chițoiu, cât și președintele partidului, Crin Antonescu, au început să devină agasanți vorbind despre iminenta reducere a contribuției la asigurările sociale, cea mai așteptată măsură a momentului de către oamenii de afaceri. Dar în bugetul pentru anul viitor nu a fost „prinsă”.Și, ca să nu-și piardăși ultima urmă de stimăîn fața propriului electorat, o prezintă acum ca sigură de la 1 iulie 2014. Să nu uităm că tot „sigură” a fost și de la 1 ianuarie, însă, după ce nu i-au ieșit veniturile bugetare din cauza evaziunii fiscale și a colectării insuficiente, Guvernul a uitat de promisiune. Mai pot liberalii să ofere vreo garanție că momentul „1 iulie” este bătut în cuie? Nu prea. Mai ales că adoptarea reducerii CAS este condiționată tot de obținerea unor venituri bugetare în contrapondere. Din păcate, liberalii au rămas doar câinele de pază al cotei unice de 16%. Dar nici asta nu le aduce prea mari laude, pentru căîn lipsa unui mediu de afaceri predictibil și a unei reduceri vizibile a evaziunii, importanța ei în decizia de investiții scade, iar oamenii de afaceri străini se îndreaptă către alte destinații. Este adevărat cășansa României poate fi modernizarea infrastructurii și, în special, a celei de transport.Dar construirea de autostrăzi prin impunerea unei accize în prețul carburanților, pe care aceiași liberali și-o asumă ca pe o mare realizare se poate întoarce rapid împotriva lor. Cei 7 eurocenți în plus pe litru nu par mult, dar ei se adaugă altor scumpiri și creșteri periodice de impozite și taxe pe care mediul de afaceri trebuie să le plăteascăși să le tot plătească. Iar în ritmul în care se construiesc la noi autostrăzi, nimeni, oricât de vizionar ar fi, nu mai crede în beneficiul unei asemenea accize. Ea va rămâne doar o povară care va micșora și mai mult profiturile.
Electoratul român este confuz în materie de doctrină economică. El niciodată nu a putut asista la o reflectare fidelăîn practică a discursului economic, privit ca exprimare a ideilor fundamentale ale partidelor aflate la guvernare. Și asta pentru că deciziile privind mersul economiei nu au nicio legătură cu linia politică a vreunui partid, de dreapta ori de stânga. Fiecare Executiv a făcut privatizare, a adoptat reglementări fiscale, a construit bugete. Dar amprenta doctrinei economice nu a fost vizibilă. Evidentăa rămas doar neputința de a spori nivelul de trai.