Guvernul și-a angajat răspunderea în fața Parlamentului pe proiectul descentralizării administrative și financiare iar, în susținerea demersului, retorica premierului Victor Ponta a fost, ca de obicei, falsă, demagogică și lipsită de orice motivație concretă.
Din punctul său de vedere descentralizarea ar fi „un pas extrem de important, concret și pragmatic, de modernizare a statului român”. Sigur, ideea trebuie înțeleasă doar în sensul modernizării administrației, pentru că România este departe de a fi percepută drept o țară… modernizată. Cu spitale în care se moare, cu un sistem de învățământ care, prin permanentele schimbări, mai mult dezorientează decât orientează copii către o profesie stabilă, cu o zonă rurală menținută la limita sărăciei, cu o cultură sufocată de lipsa finanțării, cu o infrastructură aflată într-o eternă construcție sau cu un mediu de afaceri îngenunchiat de fiscalitatea împovărătoare, descentralizarea nu poate produce acum nicio schimbare în acest peisaj sumbru. Dimpotrivă, îl poate întuneca și mai mult.
Și asta pentru că o astfel de măsură ar trebuie aplicată după ce o minimă strategie de dezvoltare a economiei a fost deja pusă în mișcare, după ce sistemul public a fost atât de bine coordonat de la nivel central, încât Guvernul poate să-și umple agenda doar cu master-planuri pe termen lung. Or, Cabinetul Ponta – a cărui viziune economică se reduce la creșterea fiscalității – nu este capabil nici măcar să scrie, darămite să aplice, o minimă de strategie, de exemplu, în turism. (De voie, de nevoie, nici cu Dracula nu suntem în stare „să defilăm”). În plus, Guvernul USL a dovedit că nu poate atrage fonduri europene. Că este incapabil să combată corupția din sistemul achizițiilor publice. În paranteză fie spus, chiar o întărește prin relaxarea condițiilor de licitație. A dovedit că este de-a binelea incompetent în diminuarea evaziunii fiscale, înzecind taxele și impozitele pe spinarea contribuabilului de rând, într-o încercare disperată de a echilibra finanțele țării. A dovedit că este neputincios să susțină un cadru legislativ predictibil pentru mediul de afaceri, modificând aproape lunar Codul Fiscal.
România nu are nevoie acum de descentralizare, ci de un pragmatism nemțesc în administrația centrală, care să impună respectarea legilor, nu doar adoptarea lor. De abia după ce acesta va fi dovedit, poate veni rândul delegării de competențe. Dar la noi, căruța se pune înaintea… boilor, iar în locul unei strategii coerente și unitare de dezvoltare ne putem trezi cu 41, fie în agricultură, fie în turism, în educație sau în sport, în funcție de posibilitățile financiare ori… intelectuale ale reprezentanților locali. În plus, există pericolul iminent ca și corupția mare, de la vârf, să fie „delegată” direct la nivel județean. În acest mod simplu, unul inventat de Liviu Dragnea, descentralizarea va deveni pentru contribuabilul de rând nu numai un scop în sine, ci și o nouă sursă de majorare a taxelor și impozitelor locale.
Corupția își cere întotdeauna „prețul”. Pentru baronii locali este însă altă poveste. La miza celor 130 de milioane de euro ce vor fi primiți anual de la buget se va adăuga și premisa unor puteri cvasinelimitate.
Iar ca o culme a batjocurii la care este supusă societatea românească prin acest proiect, la angajarea răspunderii în Parlament, Victor Ponta a ținut să prezinte descentralizarea și drept un simbol al ruperii de comunism. Nu știm care este percepția premierului despre regimul anterior momentului „decembrie ‘89”. Probabil că nu are niciuna, de vreme ce se hazardează în asemenea comparații. Și asta pentru că însăși angajarea răspunderii, cu evitarea dezbaterii, este exact elementul care leagă direct atitudinea sa, ca șef al Guvernului și al PSD, de comportamentele ante-decembriste.