Pe 21 noiembrie, un individ pus pe glume nesărate, care se afla la Palatul Parlamentului pentru a vizita târgul de nunți organizat la ,,Casa Poporului”, s-a apucat să se joace de-a islamistul imediat după ce a trecut
Nici după mai bine de un sfert de secol de când comunismul a intrat în concediu de maternitate, nimic esențial nu s-a schimbat în această țară atipică.
Am trăit să o văd și pe asta: niște mameluci – chiar nu mă interesează ce limbă folosesc acasă sau în administrația localității ori a județului în care viețuiesc – să-și atârne pancarte de gât care să parafrazeze celebra sintagmă „Je suis Charlie“, înlocuind numele victimei colective a unui atentat terorist produs în inima Parisului cu cel al unui suspect de terorism de pe plaiurile mioritice.
Ce avem noi, aici și acum? O țară plină cu români care vor să trăiască precum englezii, de pildă; mulți dintre ei fiind doar vorbitori de „limbă sovietică“ pesedistă
Sunt singurul scriitor buzoian verificat la Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității.
Astăzi este ședință a Consiliului Local Buzău. O ședință în care, pe lângă alte proiecte de hotărâre prin care aleșii noștri din conducerea Primăriei ne demonstrează câtă grijă au față de (unii dintre) cei care i-au lipit atât de bine pe scaune
Cândva, mai mulți cercetători s-au reunit pentru a stabili cu exactitate care dintre durerile fizice pe care omul le poate suporta este mai atroce; se calificaseră în finală durerile facerii și cea din urma unei lovituri „sub centură“.
Foștii activiști comuniști au amintiri fabuloase. Au un fel de literatură, numai a lor, codată până la ubicuitate. Dacă nu erau ei, Ion Creangă și Mihai Eminescu ar fi murit cu câteva secole înainte de a se fi născut
Scurta istorie de până acum a guvernului pe care Dacian Cioloș îl conduce începând de ieri a înregistrat mai multe premiere.
Referitor la recentele acte teroriste din Franța, nu mă miră deloc atacul violent al lui Ion Cristoiu asupra președintelui Franței. Vorba lui Bulă, asta ne mai trebuia. Nu mă miră nici elucubrațiile unuia, senator(?)
În săptămâna ce a trecut am fost atât de decepționată de modurile în care oamenii reacționează la durere, încât am păstrat un fior care îmi dă un tremol permanent. Nu am avut starea de spirit necesară
Când eram elev, pe vremea lui Împușcatu’, ni se explica în ce fel se pregăteau românii – atenție, în acele timpuri, trebuia să învățăm că românii sunt ,,cei mai cei“ de pe fața pământului, cam cum susțin acum bolnavii
Opțiunea care pare să întrunească consens politic și civic este „guvernul tehnocrat”. Acesta ar urma să preia România din mâna coruptei clase politice și să elimine toată funcționărimea șpăgară și compromisă
În replică la dialogul președintelui Iohannis cu demonstranții împotriva sistemului politico-administrativ actual, PSD a conceput un fel de dialog comunist cu „societatea civilă“.
Deși tardivă, demisia lui Victor Ponta nu poate fi decât binevenită. În schimb, demisia primarului Cristian Popescu Piedone este trasă de păr, e cam porcească
Nu vreau să mă alătur corului, din ce în ce mai numeros, de contestatari ai reprezentanților la vârf ai Bisericii Ortodoxe Române. Căci, a propos de dezinformări, nu am auzit, în acest cor, vreo voce care să conteste
Au trecut 26 de ani de democrație originală. O democrație sălbatică, în care, cetățeanul, om de rând, crede că democrația e ceva mai presus de lege. O democrație în care, de asemenea, statul acționează, în toate compartimentele
Nu pot să uit. Nu vreau să uit. Peste 1.100 de oameni au fost uciși. „Din cauza stresului”.
Ca om politic, în clipa de față, Traian Băsescu nu mai reprezintă fostul marinar devenit președintele țării.
Ați auzit vreodată de cetățeanul Gheorghe Fron? Nici eu până ieri după-amiază, când am aflat, dintr-o știre difuzată de o agenție de presă, că este primar social-democrat în comuna suceveană Cornu Luncii