O criză de încredere parțial justificată

   Am trăit să o văd și pe asta: niște mameluci – chiar nu mă interesează ce limbă  folo­sesc acasă sau în administrația localității ori a județului în ca­re viețuiesc – să-și atârne pancarte de gât care să parafrazeze cele­bra sintagmă „Je suis Charlie“, înlocuind numele vic­timei colective a unui atentat  tero­rist produs în inima Parisului cu cel al unui suspect de tero­rism de pe plaiurile mioritice.

   Câteva zeci de oameni au protestat în centrul Târgului Secuiesc purtând pancarte inscripționate cu „Je suis Beke“, după numele cetățeanului ridicat de procurorii DIICOT după ce i-a fost dejucat planul de a detona, în piața publică a acestui oraș, un dispozitiv explo­zibil printre participanții la manifestările prilejuite chiar de Ziua Națională.

  Nu vreau să mă bag în do­menii foarte sensibile în anumite zone ale țării. Nici să fac supoziții, dacă cetățeanului Istvan Attila Beke îi lipsește o doagă, dacă este parte a unei con­spirații gândite peste ho­tare sau, pur, și simplu, era vorba de un protest personal, ce se putea solda cu victime dintre cei de aceeași etnie cu el. Vreau doar să remarc faptul că dacă niște cetățeni din Târgu Secuiesc au fost capabili să murdărească sloganul care a devenit simbol al luptei împotriva terorismului pentru a lua apărarea unui suspect de te­rorism, lucrurile sunt foarte grave.

   În sensul că ne găsim într-o profundă criză de încredere îndreptată împotriva celor care și-au asumat rolul de a curăța țara de corupți, organizați în găști sau nu. Criză normală, dintr-un punct de vedere, atât timp cât o bună parte dintre cetățenii acestei țări s-ar fi așteptat ca pleiada de corupți adunată de pro­curori în decursul a mai bine de un an să fi dat deja socoteală în fața legii. În schimb, ei văd în Parlament și în instituții de decizie județene oameni care, după diverse perioade de arest preventiv,  sunt reinstalați în funcții la adăpostul prezumției de nevinovăție, etalându-și ostentativ mași­nile, hainele, gențile, ceasurile și bijuteriile. În același timp în care legiuitorul doarme și întârzie nejustificat adoptarea legislației europene privind confiscarea extinsă a averilor obținute prin fapte de corupție sau de criminalitate organizată.