Scurta istorie de până acum a guvernului pe care Dacian Cioloș îl conduce începând de ieri a înregistrat mai multe premiere. Și cele mai notabile sunt nominalizările, cărora le-aș spune, pe moment, doar neinspirate, pentru portofoliile Sănătății și Justiției. Important de reținut, însă, din această poveste, este un singur lucru: puterea de care a dat dovadă noul premier de a spune, nu o dată, ci în două rânduri, câteva cuvinte foarte rare în vocabularul românilor în general, și al persoanelor publice – aici îi includ, bineînțeles, în primul rând pe politicieni – în special, respectiv „am greșit“.
Trecând peste acest aspect, trebuie să spun că premiera absolută din politica ultimilor 26 de ani este aceea că guvernul Cioloș oferă o șansă nesperată tuturor partidelor politice românești. Aceea ca, în răgazul oferit până la alegerile parlamentare, să transpună, în propria viață, cea mai importantă dintre cerințele străzii: înnoirea clasei politice. Mai precis, partidele din fosta coaliție au scăpat acum de „povara“ guvernării. La fel și opoziția, a cărei „cenzură“ față de actul guvernării se poate debarasa de pasiunea politică.
Astfel că, în tot acest timp, partidele politice, mai mari sau mai mici, chiar și cele care vor apărea conform noii legi, mult mai lejere privind înregistrarea unei noi formațiuni, vor avea răgazul de a lucra la înnoire. Pe scurt, vor putea să-și gândească listele pentru alegerile locale și parlamentare cu mai multă grijă, scăpând de corupți, înlocuindu-i pe aceștia cu oameni noi, care, alături de cei din „garda veche“ care vor corespunde criteriilor de integritate, vor putea forma măcar un început de nouă clasă politică.
Spuneam că este o ocazie unică. Cine nu o va folosi, o va face pe pielea lui, îmbătându-se cu apă rece că revolta oamenilor care au cerut restartarea vieții politice s-a stins prin simpla numire a unui guvern de tehnocrați, și nici acela perfect.