Mâine, se împlinesc 183 de ani de la înființarea Arhivelor Statului în țara Românească, instituție care adăpostește un adevărat tezaur compus din documente
unice. Într-o perioadă în care manipularea a devenit o artă cu care politicienii manevrează masele, astfel încât până și evenimentele trăite pot fi interpretate greșit, Arhivele Statului rămân o instituție cu valoarea unei „cutii negre”, adică instituția care are misiunea de pregătire și păstrare a documentelor pentru scrierea istoriei.
Pe plan local, Arhivele Naționale Buzău păstrează documente de o valoare deosebită. Pentru a afla mai multe amănunte despre „tezaurul” din dosarele ce odihnesc pe rafturile clădirii de pe Bulevardul Bălcescu am vorbit cu șefa instituției, Anca Elena Pororo.
Reporter: Oficial, când s-au înființat arhivele statului?
Anca Pororo : Ca instituție, Arhivele au fost înființate oficial în contextul elaborării Regulamentelor Organice – primele legi administrative moderne. Astfel, anul acesta, la data de 31 octombrie, de Ziua Arhivelor, aniversăm 183 de ani de la înființarea Arhivelor Statului în Țara Românească. La Buzău, Arhivele s-au înființat destul de târziu, la 11 aprilie 1945. Inițial, arhivele au funcționat în sedii închiriate la Episcopia Buzău și apoi într-o clădire, astăzi demolată, în spatele Palatului Comunal. În actualul sediu din Bd. N. Bălcescu arhivele s-au mutat în anul 1973. Misiunea arhivelor e aceea de a păstra, pune în valoare, patrimoniul arhivistic pe care îl administrează, precum și de a salva și îmbogăți acest tezaur prin noi și noi preluări de documente. Putem vorbi de un dublu rol al arhivelor în societate: o instituție prestatoare de servicii, dar și o prestigioasă instituție de cultură.
Rep.: În general se știe că în arhive se regăsesc documente din trecut. Puteți să ne spuneți ce găsim în depozitele dvs.?
A.P.: Arhivele Buzăului dețin fonduri administrative, comerciale, financiare, economice, judecătorești, sanitare, de muncă și ocrotiri sociale, școlare, ale cultelor, o impresionantă colecție de registre de stare civilă din perioada 1831-1910. De remarcat este colecția de achiziții și documente, în cadrul căreia regăsim jalbe, cărți de alegere, hotărnicii, testamente, catagrafii. Ele au fost depuse de-a lungul timpului de către persoane din județul Buzău sau București, lucru care astăzi se întâmplă, din păcate, foarte rar, fapt care duce la pierderea unor documente familiale, care în viitor își pot arăta importanța. Strângerea acestor fonduri și colecții aflate pe teritoriul județului a început chiar de la înființare, primul fond preluat a fost cel al Primăriei orașului Buzău, urmat de cel al Prefecturii, Episcopiei și Liceului Hasdeu. Deasemenea, o importanță deosebită o are Biblioteca documentară a serviciului, care conține aproximativ 5.800 cărți, 4.700 periodice, dar și un număr însemnat de cărți de patrimoniu, dintre acestea remarcându-se Evanghelia de la 1723, Chiriacodromionul din 1723, Triodionul de la Râmnic de la 1782. Acestea au o valoare deosebită, multe conținând însemnări tergale privind unele evenimente istorice, calamități naturale.
Rep.: Despre ce cantitate de documente putem vorbi?
A.P.: În depozitele serviciului nostru găsim 1.250 de fonduri și colecții, reprezentând aproximativ 6 km. de arhivă. Din păcate, spațiul de care dispunem este ocupat în proporție de 100% și, de aici, necesitatea unui nou spațiu de depozitare, pentru a continua aducerea din teritoriu a arhivelor, evitându-se astfel pierderea acestora. Acțiunea de preluare se lovește de un obstacol major, generat de starea clădirii. S-au făcut numeroase demersuri către autoritățile competente, s-a realizat chiar o expertiză tehnică în anul 2009 și, într-un viitor apropiat, sperăm să se treacă la consolidarea clădirii noastre.
Hrisov de la Ștefan cel Mare, cel mai vechi document de la Buzău
Rep.: Care sunt cele mai vechi documente deținute de arhivele Buzăului?
A.P.: Cel mai vechi document este un hrisov din anul 1490 de la Ștefan cel Mare. De asemenea, putem aminti documente de la Mihnea Turcitul, din anii 1582-1583, căsătorit cu doamna Neaga de la Cislău.
Rep.: Aceste documente sunt valorificate într-un fel sau altul?
A.P.: Da, atât de către personalul serviciului, prin elaborarea unor articole, studii, comunicări, organizarea unor expoziții temporare, cât și prin cercetătorii de la sala de studiu a instituției. Activitatea de la sala de studiu este coordonată de doi custozi desemnați, care au obligația de a-i sprijini cu informații legate de fondurile și colecțiile pe care le deținem. Din rândurile cercetătorilor amintim cadre didactice, muzeografi, bibliotecari, ingineri, studenți, masteranzi, doctoranzi, pensionari. Aceștia pot cerceta documente în scopuri științifice/jurnalistice, pentru elaborarea unor lucrări de specialitate, monografii. Menționăm că prin intermediul site-ului Arhivelor Naționale, serviciul nostru pune la dispoziția celor interesați lista fondurilor și colecțiilor, precum și o parte a inventarelor acestora, facilitând accesul rapid la informație celor interesați.
Rep.: Am înțeles când este vorba despre cei împătimiți de cercetarea trecutului istoric, dar ce trebuie să știe un cetățean care este nevoit să probeze unele drepturi patrimoniale sau de vechime în muncă?
A.P.: Persoanele îndreptățite, succesorii acestora sau reprezentanții lor legali se pot adresa cu cereri serviciului nostru. Acestea se pot depune personal sau se pot transmite prin poștă, poștă electronică, fax. Prin biroul de relații cu publicul se eliberează copii, extrase și certificate de pe documentele deținute, în funcție de problema ridicată de petiționar. Astfel, se pot elibera copii de pe acte de vânzare cumpărare, dotă, donație, testamente, acte de stare civilă, certificate de vechime în muncă, acolo unde dispunem de documente probatorii, acte din care să rezulte împroprietărirea unor persoane, suprafețe de teren sau pădure deținute, acte relative la refugiații din Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța.