Opinii

            Buzăul, oraş european al secolului XXI, surprinde prin înapoierea şi umbrele care-i răpesc lumina şi perspectiva. Buzăul surprinde în multe dintre ipostazele sale trecătorul, al cărui ochi a fost „afectat” de aspectul civilizat al altor oraşe.

            Câtva timp, acuzele aduse premierului Victor Ponta legate de sângele profund comunist, tipic anilor ‘50, când lupta de clasă era la putere, care i-ar curge prin vene, mi s-au părut puţin trase de păr, o exagerare voită a propagandei portocalii, având ca ţintă, bineînţeles, electoratul conservator de dreapta şi câştigarea nostalgicilor partidelor istorice. Îmi spuneam atunci că doar plagiatul nu este un argument suficient, personal cotându-l drept o şmecherie de băiat-de-băiat, valabilă în orice epocă. Timpul, ce-i drept fantastic de scurt, mi-a demonstrat că nu aveam dreptate.

            Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat zilele trecute un mesaj, prilejuit de începerea anului şcolar 2012/2013. Cuvintele Preafericitului se adresau, deopotrivă, elevilor din învăţământul preuniversitar românesc, părinţilor acestora, dar şi profesorilor, care sunt primii chemaţi să se adreseze sufletului şi minţii celui din bancă pentru a-i modela personalitatea şi a-i forma caracterul.

            Să avem şi weekend-uri cu rezultate unul mai frumos decât altul, cu medalii de aur, argint şi bronz într-un domeniu în care privisem acum patru săptămâni în gol în apa pistei de la Eton Dorney, locul unde ni se înecaseră toate bărcile cu speranţe olimpice.

            Să câştigăm cu o echipă cârpită în jurul unui singur campion dreptul de a spera că drumul în Cupa Davis poate să fie în două sensuri şi să mai avem o şansă de a ne apropia de lumea bună a tenisului chiar dacă primul tău jucător de simplu este dincolo de Top 200.

            În curând va începe campania electorală pentru alegerile parlamentare programate pentru data de 9 decembrie. Aceste alegeri pun punct unui an alectoral foarte agitat şi încărcat, care a obosit lumea. Am avut alegeri locale, care întotdeauna implică un număr foarte mare de candidaţi, fiind o competiţie purtată cu pasiune din cel mai mic cătun până în reşedinţa de judeţ. A venit apoi referendumul în plină vară toridă, înregistrându-se un număr record de participanţi.

            Disputa din Parlamentul European de miercuri, privită de mulţi oameni politici dâmboviţeni drept „ziua judecăţii” pentru „puciştii” din Uniunea Social Liberală, de alţii drept „ziua restabilirii adevărului” în privinţa bunelor intenţii care i-au mânat pe Voiculescu & Co. să îngenuncheze sistemul democratic crescut cu chiu-cu vai în 23 de ani, a fost, cu siguranţă un câştig pentru românul de rând. Chiar dacă dezbaterile televizate de la Bruxelles nu i-au clintit omului vreun milimetru din convingerile adânc înfipte de propaganda „portocaliilor” sau a „uslaşilor”, nu-i bai! Nu-i bai, pentru că actorii înşişi ai dezbaterilor de miercuri de la Bruxelles au păţit acelaşi lucru: au intrat în plenul Parlamentului European cu ideile lor şi au plecat tot cu ele!

            Nu peste mult timp se va auzi sunând clopoţelul anului şcolar 2012/2013. Profesioniştii învăţământului preuniversitar vor intra în arenă, în spaţiul acela în care se desfăşoară, credem noi, cea mai nobilă activitate: aceea a cărei finalitate este formarea, dăltuirea personalităţii. Vor intra în arenă dedicaţi, gata să ofere cunoştinţe şi cultură, măiestrie, minte şi suflet, vor răspândi demnitate.

         Imediat după referendumul din 29 iulie, toată floarea Procuraturii şi DNA s-a repezit să verifice, să depisteze, să ancheteze neregulile, ilegalităţile din acea zi. Meticuloşi în a răspunde plângerilor penale formulate de PDL, ţara a devenit cabinetul de lucru al procurorilor dispuşi să-i bage lanterna în ochi şi Biblia sub nas chiar şi octogenarului transformat subit într-un pucist care a atentat la ordinea de drept, adică a votat împotriva lui Băsescu.

     Suntem închişi, uneori, într-un „context” local fără aerul şi perspectiva aşteptărilor. Obişnuinţa şi grijile cotidiene ne aduc într-o stare amorfă, care ne împiedică să observăm cu luciditate şi în mod „prezent” realităţile spaţiului în care trăim. Izolaţi în „pătrăţica noastră”, ignorăm culpabil aspecte diverse, cele mai multe dintre ele prea puţin favorabile nouă sau comunităţii noastre.

            Urechile noastre au îngăduit în ultima vreme rostiri precum „branconaj”, că doar e substantiv neologic, „a trimete – am trimes”, că doar e verb care se zice cu „e” apăsat în toate formele flexionare, până la fraze cu limpezimi de cristal şi logică extremă precum  „… sunt oameni care nu vreau să vorbesc cu tine”. Ele au devenit adevărate „succesuri” ale rostirii româneşti, cât mai libere şi directe, ziceri venite din toate zonele conştiintei publice.

             În oraşul care nu doarme niciodată, New York, tenisul este rege întotdeauna două săptămâni, chiar la sfârşit de vacanţă. Ultima zvâcnire se întâmpla la mijlocul acestui ultim turneu de mare slam al anului, când americanii sărbătoresc prin odihnă prima zi de luni din septembrie drept Ziua Muncii (Labour Day), dar apoi chiar se apucă de treabă, nu ca prin alte părţi unde stai pe la muncă cam degeaba timp de un an şi apoi munceşti o zi.

            Mai toţi analiştii politici prevăd zile negre pentru preşedintele Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu. Bineînţeles, drept răsplată pentru prestaţia de-a dreptul halucinantă pe care a avut-o în perioada cât a asigurat interimatul la Palatul Cotroceni, răstimp în care a izbutit să arate nu doar românilor, ci şi comunităţii europene şi internaţionale, tot ce poate fi mai rău într-un om politic al vremurilor nostre.

         Mă gândeam, acum câteva zile, ce subiect să abordez pentru rubrica din cotidianul Opinia, când pe TVR 1 se derula un promo pentru o emisiune care se difuzează sâmbată, la ora 13,00, intitulată Ora Regelui. Mi-am dat seama că emisiunea este un exemplu al unei stări de normalitate, care nu o prea întâlneşti în România acestor vremuri, faţă de un subiect care a suscitat atâtea pasiuni acum 20 de ani.

            Până la urmă, cu ce ne-am ales – mai precis ce s-a schimbat în structura de putere a statului român – de pe urma marii aiureli politice începute odată cu suspendarea din funcţie, de către Parlament, a preşedintelui Traian Băsescu, şi încheiată, marţi, prin revenirea acestuia la Cotroceni? Căci de pierdut am pierdut multe şi, nu de puţine ori, am fost pe punctul de a pierde totul.

        Societatea românească este lovită constant în ultimii ani de fenomenul degradării vieţii publice. Să vorbeşti despre valori şi despre rolul promovării acestora în societate pare o formă nostalgică sau desuetă de raportare la un concret tulbure, fetid, plin de dejecţii. E uimitor cum au dispărut din planul vieţii publice afirmarea a cel puţin două forme fireşti de manifestare umană: onoarea şi pudoarea.

            Guvernul Domnului Emil Boc a părăsit scena politică activă prin primăvara acestui an. A lăsat în urmă multă nemulţumire, dar şi umilinţă, pentru că umilinţă prin uitare sau neputinţă se cheamă abandonarea olimpicilor internaţionali ai şcolii româneşti, ai anului de graţie 2011. Anual, guvernul aloca fonduri importante pentru a răsplăti efortul, dus uneori până la cote maxime, de care erau capabile minţile sclipitoare ale învăţământului preuniversitar.

       Nicolas  Almagro şi Xavier Malisse joacă un meci îndârjit de fotbal de masă în salonul jucătorilor. Alţii sunt în camera de internet pentru a vedea ce  s-a mai întâmplat pe la ei pe acasă. Unii vin transpiraţi de pe terenurile de antrenament după ce le-au lăsat locul altor aspiranţi la glorie, puncte  multe în clasamente şi mai ales bani, peste 24 de milioane în moneda locului, care este dolarul, tot mereu verde şi foşnitor ca bradul.

     Luni, când cotidianul Opinia va publica aceste rânduri, Parlamentul se va întruni pentru a lua act de decizia Curţii Constituţionale de invalidare a referendumului pentru demiterea preşedintelui Băsescu. Se va îndeplini şi ultima formalitate pentru revenirea la Palatul Cotroceni a lui Traian Băsescu.